Librăria Sophia vă invită joi, 15 noiembrie 2012, ora 18.00, la o nouă lansare

NICIO VINDECARE NU ESTE POSIBILA FARA VOIA SI AJUTORUL LUI DUMNEZEU

Sunt una din milioanele de pacatosi care s-au bucurat de ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciunile sfintilor bineplacuti lui. In februarie 2011,in urma unor analize medicale de rutina, am fost diagnosticata cu cancer bronhopulmonar gradul IV , desi nu ma incadram in niciunul din factorii de risc descrisi in medicina pentru acest diagnostic. Din acel moment viata mea s-a schimbat radical. Am inteles ca Dumnezeu m-a ales pe mine si pe copiii mei (Andreea si George) sa trecem prin aceasta grea incercare. Dupa confirmarea diagnosticului prin imunohistochimie, m-am supus tratamentului medicamentos prescris de medicul oncolog (chimioterapie si radioterapie) dar n-am incetat sa ma rog lui Dumnezeu, Maicii Sale si sfintilor bineplacuti Lui care au facut si cu mine o minune, pentru ca sunt astazi in viata si pot depune marturie pentru ajutorul primit. A fost momentul in care am descoperit ca in jurul meu sunt foarte multi oameni cu credinta si cu suflet curat, care mi-au fost alaturi si si-au indreptat gandurile bune catre mine. Atunci am aflat de la mama Teodorei (o eleva de-a mea) cat de mare este puterea rugaciunii catre Sfantul Nectarie. Mi-a daruit cartea cu minunile sfantului si mi-a povestit cum a ajutat-o rugaciunea catre Sfantul Nectarie sa scape fetita ei cea mica de o operatie la obraz care i-ar fi lasat cicatrice permanenta. Bunica elevilor mei, Ionut si Mara, mi-a daruit multe carti cu acatiste ale sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu si mi-a fagaduit ca se va ruga pentru mine, lucru pe care l-au facut multi dintre elevii mei, parintii si bunicii lor, colegi si colege de cancelarie, prieteni si cunostinte, impresionate de incercarea mea. Imi cer iertare ca nu pot sa le amintesc aici numele tuturor, insa in sufletul meu sunt prezenti si ma rog pentru ei. Sfantul Nectarie. Nu voi uita niciodata cand am pasit pentru prima data in Manastirea Radu-Voda. M-am rugat la racla cu moastele Sfantului Nectarie si am simtit ca trebuie sa tusesc, a fost o tuse foarte scurta, in timpul careia parca un ghem de duhuri necurate a iesit din pieptul meu. M-a cutremurat aceasta traire si am inteles ca este un raspuns dat de Sfantul Nectarie la rugaciunea mea. Am venit apoi la Manastirea Radu-Voda la slujba Sfantului Maslu si unul dintre preoti s-a oprit exact la mine cand a citit o Sfanta Evanghelie. Din nou am inteles ca sfantul vrea sa ma ajute. Teodora mi-a telefonat ca vine la Bucuresti si vrea sa ma vada. Am stabilit sa ne intalnim la racla Sfantului Nectarie si mare mi-a fost bucuria cand mi-a daruit aici o icoana cu chipul sfantului, pictata de tatal ei, un om foarte credincios si talentat. In aceeasi perioada, o colega si buna prietena, Gabriela, al carei fiu este preot, a fost in pelerinaj in Eghina la mormantul sfantului, s-a rugat foarte mult pentru mine, a lasat acatist si mi-a adus mir, tamaie si o esarfa pe care a atins-o de mormantul sfantului si de toate icoanele pe la care ea a ajuns in Grecia. Cand am primit aceste daruri si le-am atins de locul tumorii, am simtit ceva care cu greu poate fi descris in cuvinte. Fiica mea m-a uns cu mir in fiecare seara si am citit acatistul sfantului zilnic. In timpul expunerii de la radioterapie am purtat esarfa adusa din Grecia si am tinut in mana iconita, fiind convinsa ca voi fi ocrotita de efectele adverse ale tratamentului. Sfantul Simon Zilotul. Eram la Bucuresti la copiii mei cand am facut analizele medicale; tot atunci l-am rugat pe Parintele Paroh Vasile Ailioaei de la Biserica Podeanu sa faca o slujba de sfintire a apartamentului pe care-l cumparasem cu credit bancar prin programul Prima Casa pentru George. Cu aceasta ocazie i-am vorbit parintelui si despre problema mea de sanatate si mi-a spus sa-mi pun nadejdea in Dumnezeu, ca nu ma lasa. Asa a fost! M-am apropiat mai mult de biserica, am fost la slujbe duminica si in sarbatorile de peste an, parintele a devenit duhovnicul meu si al copiilor mei, m-am spovedit si m-am impartasit des. La Biserica Podeanu se afla moastele Sfantului Apostol Simon Zilotul. Aici in fiecare luni seara si vineri dimineata este slujba Sfantului Maslu si se citeste Acatistul Sfantului Apostol Simon Zilotul. Am participat la aceste rugaciuni puternice inaltate de parintele paroh si ceilalti parinti slujitori ai altarului de la Biserica Podeanu. La 10 mai 2012, cand a fost ziua Sfantului Simon Zilotul si Hramul Bisericii, mare mi-a fost bucuria ca am putut sa-i multumesc sfantului pentru ajutorul primit, dand marturie in ziarul “Lumina” despre adevarata minune care s-a petrecut cu mine. Parintele Arsenie Boca. Dupa primele sedinte de chimioterapie mi-a aparut in vis o femeie care imi spunea:”eu m-am facut bine, dar am fost la manastire”. Am hotarat impreuna cu copiii mei sa mergem la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus. Sunt aici locuri cu adevarat binecuvantate si oameni minunati. Am cunoscut, in timp ce asteptam la spovedit la parintele Mihail, o localnica din Dragus, care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie Boca in vremea cand slujea la Sambata de Sus. Ne-a vorbit mult si cu evlavie despre parinte, ne-a condus in locuri cu adevarat sfinte si ne-a spus “povestea” fiecaruia dintre ele: -izvorul parintelui; -altarul din padure; -staretia veche si gradina de langa ea; -lacul in forma de inima; -masa din piatra si multe altele(era mahnita tanti Vali ca nu s-au pastrat toate pietrele de la parinte). Ne-a marturisit ca atunci cand s-a aflat ca parintele trebuie sa plece de la Sambata,oamenii erau tristi si ii spuneau: “Ce ne facem noi, parinte, daca plecati”, iar el ii incuraja si le spunea: “Sa va rugati la pietrele astea ca eu o sa va aud si o sa ma rog pentru voi” Tanti Vali a intalnit multi oameni care reveneau sa multumeasca pentru ca au primit raspuns bun la rugaciunile facute la masa din piatra la care se ruga parintele si la izvor(lucru pe care l-am facut si noi in anul urmator si speram sa il putem face in fiecare an). Parintele Arsenie mi-a raspuns si mie la rugaciuni pentru ca la terminarea primelor 11 cure de citostatice am fost programata sa fac PET/CT chiar in ziua de 28 noiembrie si rezultatul analizei a aratat ca s-a redus tumora cu doua treimi, ca au disparut multi micronoduli si activitatea metabolica a treimii ramase este slaba. Adevarata minune ! Tot in vara anului 2011am mers la Manastirea Caraiman unde l-am cunoscut pe Parintele Gherontie de la care am primit binecuvantare si incurajare. Este unul dintre parintii cu privire luminoasa, care iti da putere si speranta. De la Caraiman am plecat la Manastirea Pestera. Aici am cunoscut persoane care au trecut prin incercari asemanatoare si mi-au dat speranta ca se poate invinge boala prin multa rugaciune si pentru ca “Domnul lasa doctoria sa creasca pe Pamant si-un intelept n-o dispretuieste!”(din Sf. Scriptura, Sirach 38, volumul 4)-citat din prefata cartii “Sanatate din farmacia Domnului” de Maria Treben. Aceasta carte mi-a fost recomandata de sora unui calugar (venita in vizita la fratele ei), care a folosit tratamentul cu ceaiuri din plante pentru un membru al familiei. Am cules si noi plante medicinale si fructe de padure pe care le-am introdus in dieta zilnica. Cuvioasa Parascheva. Pe Cuvioasa Parascheva o consider ocrotitoarea mea inca din vremea studentiei (1977-1981) la Universitatea “Al.I.Cuza” din Iasi. Mergeam des la Catedrala Mitropolitana sa o rog sa ma ajute si sa-i multumesc pentru ajutor. Repartitia guvernamentala, la absolvirea facultatii, m-a trimis intr-o alta parte a tarii, dar dupa aproape 30 de ani, copiii mei au ajuns sa locuiasca cu chirie intr-un apartament din Bucuresti situat in apropierea bisericii in care se afla o parte din moastele sale. De cate ori veneam in vizita la ei nu uitam sa trec si pe la aceasta biserica, Sf. Cuv. Parascheva –Basarab. Deoarece chiria era mare,in anul 2009 am hotarat sa solicitam credit bancar pentru cumparea unui apartament prin programul Prima Casa. In fiecare dimineata inainte de a pleca sa caut un apartament, treceam pe la racla cu moastele Cuvioasei. Acolo ma rugam cand am primit telefon de la o agentie imobiliara ca a gasit ceva mai bun decat speram sa obtinem cu suma acordata de banca. De-abia dupa ce m-am imbolnavit mi-am dat seama ca aveam nevoie de o locuinta spatioasa, caci urma sa locuiesc si eu in ea, aproape de biserica Podeanu si de spitalul in care urma sa ma tratez. Nu putem sa scriem zilnic despre toate lucrurile minunate pe care le primim in dar de la Dumnezeu, de unele nici nu ne dam seama decat dupa multa vreme, insa se cuvine sa-i multumim pentru ocrotirea si ajutorul Lui. Le doresc din inima sanatate tuturor oamenilor de pe pamant, dar daca unii vor fi alesi sa treaca prin incercari asemanatoare cu cea prin care am trecut eu, le spun sa aiba incredere in Dumnezeu, sa se roage Lui si sfintilor bineplacuti lui si sa fie convinsi ca nicio vindecare nu este posibila fara ajutorul si voia lui Dumnezeu, ajutor pe care trebuie sa-l cerem in fiecare clipa a vietii noastre si sa ne straduim sa il meritam. Doamne, ajuta! 9 noiembrie 2012. Victoria

Maine, de la ora 16, lansam la libraria Sophia noul volum cu minunile Sfantului Nectarie

Inaugurarea librăriei Predania

O mărturie despre o minune petrecută la Mănăstirea Radu-Vodă

Citiți mai multe despre Sfântul Chiril Lukaris aici. Un dar minunat primit de la Sfântul Ierarh Mucenic Chiril Lukaris.. În fața icoanei din fotografie s-a petrecut minunea despre care puteți citi mai jos. "Minunea despre care vreau să vă dau mărturie s-a petrecut la scurt timp după ce minunat și-a arătat prezența în viața noastră Sfântul Ierarh Nectarie și la câteva zile după ce s-a prăznuit ziua Sfântului Chiril Lukaris. Mă aflam așadar, împreună cu soțul meu, la Mănăstirea Radu Vodă din București pentru a îi mulțumi Sfântului Nectarie pentru purtarea sa de grijă pe care ne-a arătat-o. Căci nu pot să nu reamintesc că Sfântul Nectarie m-a ajutat vindecându-mă în chip minunat de o infecție numită boală inflamatorie pelvină, care a dus la apariția unei cantități mari de lichid în abdomen și la suspiciunea că am o sarcină extrauterină, care în acel moment nu putea fi confirmată cu certitudine datorită lichidului din abdomen și a faptului că sarcina era mult prea mică să poată fi detectată la ecograf. Însă, prin mijlocirea Sfântului Nectarie, la următorul control lichidul și infecția au dispărut cu desăvârșire de s-a mirat până și doctorul, şi am aflat în schimb că sarcina era în regulă. Pentru această minune ne aflam acum la mănăstire. Vroiam să îi mulțumim încă o dată Sfântului Nectarie, căruia nu vom înceta să îi mulțumim și ştiu că oricât de mult i-am mulţumi nu va fi niciodată de ajuns pentru marea minune pe care a făcut-o cu noi. În acea zi însă, a apărut în viaţa noastră Sfântul Chiril Lukaris într-un mod cu totul minunat. Sfântul ştia că vom avea nevoie de mult mai multă întărire pentru că suntem slabi și că frica din sufletul meu că s-ar putea întâmpla ceva rău cu copilașul ce îl purtam în pântece, nu dispăruse nici măcar după o aşa mare minune pe care a făcut-o Sfântul Necrarie cu noi. Acest sentiment de frică l-am dobândit în urma unei pierderi anterioare de sarcină. Iar datorită puţinei mele credințe nu puteam scăpa de această frică. Așadar, în acea zi, am mers la racla Sfântului Nectarie, i-am mulțumit pentru tot ajutorul dat şi l-am rugat să aibă grijă de pruncul ce îl port în pântece şi de acum înainte. Soţul meu Cătălin, mă urma rugându-se şi închinându-se şi el. Apoi am mers la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de lângă altar şi m-am rugat Maicii Domnului să aibă grijă de copilașul meu, să crească sănătos şi la timpul potrivit să-l nasc cu bine. Ne-am mai închinat și la icoana Sfântului Nectarie care se afla în partea stângă a naosului, îndreptându-mă apoi spre partea dreaptă a naosului, unde era o iconă pe care o ştiam ca imagine, dar căreia nu îi acordasem niciodată suficientă atenţie ca să văd cine era reprezentat în ea, asta datorită ignoranţei mele. Aşa că acum m-am oprit, am citit numele sfantului, era Sfântul Chiril Lukaris. M-am închinat şi am zis: Sfinte Chiril Lukaris roagă-te pentru noi păcătoşii şi pentru pruncul ce îl port în pântec și am sărutat icoana. În acel moment nu pot să vă explic ce am simţit, chiar şi acum când scriu aceste rânduri îmi dau lacrimile, m-a inundat o mireasmă atât de plăcută la care îi simţeam până şi gustul, era ceva greu de descris, o combinaţie foarte plăcută între mireasma de mir și mirosul dat de floarea „Mâna Maicii Domnului”. Totul era aşa de real ca şi cum aș fi mâncat o bomboană cu o anumită aromă. Nu știu dacă îmi este permisă o asemenea comparaţie dar totuşi am făcut-o ca să vă daţi seama cât de real şi puternic am simțit acest lucru. Am plecat de lângă icoană buimăcită de bucurie şi mă îndreptam spre icoana Sfintei Parascheva. Mă uitam la icoană şi mi se părea că Sfânta Parascheva îmi zâmbea blând, parcă ştia ce mi se întâmplase şi se bucura de bucuria mea. Ardeam de nerăbdare să vină soţul meu, care atunci se închina la icoana Sfântului Chiril, ca să văd dacă a simţit si el acea mireasmă. L-am întrebat dacă a simțit şi mi-a zis că nu şi-a dat seama; atunci eu mirată şi oarecum indignată l-am întrebat cum se poate să nu își dea seama şi l-am trimis din nou la icoană. Eu simțeam mireasma care încă persista. M-am apropiat şi eu iar de icoană, mireasma se simțea foarte clar, era acolo, nu îmi venea să cred că nu simte și atunci soţul meu s-a apropiat mai mult de mine, eu îi tot explicam ce păţisem, şi mi-a zis: „Suflă către mine”. Nu ştiam ce vrea dar am suflat şi mi-a zis: „Cristina, mireasma de care tu vorbești o simt şi eu acum, dar vine de la tine, ce ai mâncat?” Nu mâncasem nimic, băusem un ceai de dimineaţă, atât, m-a pus să suflu din nou şi acelaşi lucru, mireasma se simţea de la mine, o simţea şi el la fel de clar cum o simțeam eu. Atunci i-am spus: „E de la bebe, copilașul nostru e bine, totul va fi bine, sfântul l-a făcut bine.” Şi nimic nu a mai putut să îmi șteargă din suflet certitudinea că totul va fi bine şi că vom avea un copilaş sănătos. Mireasma a persistat o vreme chiar dacă noi ne îndepărtasem de mănăstire câteva sute de metri, îndreptându-ne spre casă. Apoi încet, încet mireasma a dispărut însă a lăsat în urmă un dar minunat de la Sfântul Chiril Lukaris, o liniște sufletească, o tainică bucurie şi certitudinea că vom avea un copilaş sănătos. Nu ştiam atunci pentru ce un aşa mare dar pentru noi, însă cu certitudine Sfântul Chiril Lukaris ştia ce va urma şi că vom avea nevoie de multă întărire, aşa că nu la mult timp după acestă întâmplare am văzut şi noi pentru ce ne-a dat un aşa mare dar. Mi-am făcut analizele de marcări infecţiosi, la care mi-a ieșit că făcusem de curând rubeolă şi că se poate să o fi făcut în timpul sarcinii şi că în acest caz trebuia să renunţ la sarcină, pentru că malformaţile date de la rubeolă fătului sunt foarte urâte. La aşa veşti simţeam că o să cadă cerul pe mine și pe moment de spaimă uitasem şi minunea Sfântului Nectarie și de cea a Sfântului Chiril Lukaris, însă în inima mea o voce striga cu putere: ,,Nu se poate, copilul meu e sănătos, cum adică sa renunț la sarcină”. Aveam deja trei luni, doctorul îmi spunea mereu că nu va exista o altă soluţie decât avortul, pentru că nu ştim ce înseamnă un copil cu handicap… şi toată această năvală de ameninţări părea pentru noi atunci că nu se mai termină. Soțul meu mi-a fost mereu alături, la fel de indigant şi tulburat ca mine. Dar eu ştiam una şi bună, copilasul meu e sănătos, nu îmi omor copilașul pentru o cifră pe o hârtie care ar indica că ceva nu e în ordine. Soțul meu simțea exact la fel. Dupa o zi în care am umblat pe la medici ne-am îndreptat spre mănăstire supărați și destul de tulburați. Era vineri iar la mănăstire se ținea Sfântul Maslu. Ne-am întâlnit şi cu duhovnicul nostru, părintele Onufrie, pe care noi îl stiam plecat din țară în acel moment, dar așa lucrează pronia lui Dumnezeu, ca noi sa îl găsim exact când aveam ce mai mare nevoie. Când ne-a văzut cât suntem de tulburaţi a întrebat ce s-a întâmplat. I-am povestit tot ce am păâit şi ne-a sfătuit să renunţăm la analize și la medici şi să păstrăm copilul, că are Dumnezeu grijă de el. Aşa am şi făcut şi până de curând, la cinci luni de sarcină, nu am mai mers la niciun medic. Apoi am mers la doctorul de familie care ne-a zis la rândul lui cât suntem de inconştienţi, că nu avem niciun drept să aducem pe lume un handicapat. Eram în cinci luni de sarcină și presiunea din partea medicilor de a renunța la sarcină nu trecea, însă noi știam clar că nu poate fi cum zic ei, aveam în sufletele noastre darul Sfantului Chiril Lukaris, certitudinea că totul este foarte bine şi că, copilul e sănătos. Această certitudine ne-a fost confirmată săptămâna trecută la un control după ce ne-am schimbat medicul ginecolog și am găsit o doamnă doctor care e împotriva avorturilor, și care ne-a spus că avem un băieţel, sănătos, şi că are de toate, că totul este în ordine, nici urmă de vreun handicap. Sincer, nu ştiu cum am putea să le mulţumim Sfântului Chiril Lukaris şi Sfantului Nectarie îndeajuns. Cine ştie?, poate fără mijlocirea lor minunată, poate fără acest dar minunat care ne-a întărit atât de mult, am fi plecat urechea la medici, fiind extrem de slabi şi având tendinţa de a uita lucruri care nu ar trebui niciodată uitate, de aceea zic: Cred Doamne, ajută necredinţei mele! Medicii nu ne dau decât presupuneri, procentaje, probabilități care dacă sunt negative se transformă asupra noastră, a mamelor, în spaime cumplite şi în disperare. Însă Sfântul Chiril Lukaris ne-a dat o certitudine, care pur si simplu nu poate fi combătută de niciun fel de argument şi îi mulțumim sfântului pentru asta". (Cristina Costandache, București)

La Editura Areopag a aparut un nou volum cu minunile Sfantului Nectarie: "Minunile Sfantului Nectarie din Eghina Romaneasca"

Prefaţa editorului: Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă. Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. Am constatat, după volumele tipărite anterior, că un text este receptat în moduri foarte diferite de către cititori. O mărturie care pare banală unora li se pare de folos altora. Sau o mărturie care li se pare de mare folos unora, altora li se pare neverosimilă, exagerare, dacă nu chiar minciună grosolană (cum este cazul doamnei Maria Liliana Manolache, care a fost operată la cap în chip minunat de către Sfântul Nectarie – mărturia fiind tipărită integral în volumul Minuni contemporane). Volumul de faţă fusese programat să intre la tipar, mai redus ca întindere, încă din anul 2011. Dar faptul că scrisorile şi e‑mail‑urile despre noi mărturii au sosit într‑un număr foarte mare a dus la modificarea conţinutului cărţii – unele texte fiind înlocuite cu altele, mai interesante. Din păcate, din pricina unor probleme cu poşta electronică şi cu calculatorul, câteva mărturii au fost pierdute. O parte destul de importantă din mărturiile primite nu au fost considerate potrivite pentru a fi tipărite, deoarece prezentau doar lucruri obişnuite (fiind de fapt o nevoie a autorilor de a‑i mulţumi sfântului că au trecut cu bine de anumite încercări ale vieţii). Este foarte dificilă selecţia unor astfel de materiale – până la urmă, şi selecţia acestora poate fi la fel de subiectivă ca şi scrierea lor. Singurele modificări în textele primite au fost cele care ţin de redactare (unii autori fiind oameni fără prea multă şcoală - dar cu multă credinţă, şi asta contează în faţa lui Dumnezeu). Din câteva scrisori au fost eliminate unele pasaje, care nu erau legate direct de darurile Sfântului Nectarie. Ceea ce impresionează în această carte este nu doar ajutorul minunat al Sfântului Nectarie, ci şi credinţa oamenilor. Concluzia acestei cărţi este că, deşi trăim vremuri moderne, deşi ispitele acestui veac ne apasă din toate părţile, Dumnezeu face minuni ca în vremurile de demult. Mărturia care deschide volumul, scrisă de doamna Laura Oros despre creşterea celui de‑al doilea rinichi al copilului ei, poate părea literatură SF celor slabi în credinţă. Mărturia lui George Cetenaş (care acum este preot), impresionează prin evlavie şi prin simplitatea credinţei. Ar fi multe de spus, dar îi lăsăm pe cititori să aibă bucuria întâlnirii cu textul...

Un film despre viata Noului Mucenic Petru Boiarski din Ucraina, in care apar si imagini filmate cu el