Interviu despre cartea „Sfinții de lângă noi” și câteva dintre personajele ei centrale

Interviul a fost dat în cadrul emisiunii „Cuvinte din tăceri”, realizată de Ioan Șolea.

Alex Rădescu: “Sfinţii de lângă noi. Întâmplări, portrete, reflecţii” – Ciprian Voicilă

De la francezi avem expresia livre de poche. Ca format, in aceasta categorie se incadreaza noul volum al lui Ciprian Voicila:”Sfinţii de lângă noi. Întâmplări, portrete, reflecţii” Ca structura si continut, este însă o carte de suflet. Personajele, vieţile lor (contemporani cu secolul nostru), motive de tainice si roditoare întâlniri pentru Ciprian. Si prin el, autorul, ziditoare pentru noi, cititorii. Intalniri cu Pr. Justin Parvu, cu Maica Paisia, cu cersetori, cu Cedry2k, cu Gh. Jijie si Pr. Macarie si multi altii. Reflectii despre banalizarea binelui, despre identitate sau dorul arhaic (cu frumos!), despre Muzeul Ţăranului Român în vremuri de cumpănă… Am avut bucuria sa primesc aceasta carticica chiar de la autor, întărita cu pecetea scrisului sau de mână. Marturisire nu pentru fala rafturilor mele cu carti (desi nu e irelevant sau de ignorat), ci pentru nota personalista, a sângelui albastru trecut prin pixul mecanic. Cartea se gaseste la librariile Sophia si Evanghelismos, dar îi mai dorim si alte lansari! Doamne ajuta! (Alex Rădescu). Textul a fost preluat de aici. Alex Rădescu este coautor la volumul Jurnal athonit. Pagini de ucenicie.

Ciprian Voicila: La despartirea de maica Paisia

Am ajuns pe zloata la Manastirea Pasarea, pe un drum alambicat. Cand am intrat in biserica, un numar apreciabil de credinciosi facusera corp comun cu maica: ea statea in mijloc, iar ei participau cu insufletire la fiecare moment al slujbei inmormantarii, tinand lumanarile aprinse in maini. Sentimentele care pluteau in aer erau diferite. Unii plangeau - crestinii care au fost foarte apropiati de ea. E greu sa te desparti de un om care iti lumina ca un far negresit drumul sinuos al vietii. Ceilalti traiau o stare de pace, bucurie interioara si certitudine. La sfarsitul slujbei au predicat parintele Irineu Curtescu, duhovnicul maicii Paisia, si parintele Ganciu. Parintele Irineu a tinut o predica a bucuriei care ne-a invadat pe toti. Maica a trait ani imbelsugati pentru ca s-a alipit Trupului lui Hristos, Bisericii. Principalele ei virtuti, ne-a spus parintele, au fost postul si rugaciunea. Ne-a amintit ca maica a fost tunsa monahie de calugarii de la Muntele Athos. Inainte de calugarire, in anii comunismului, casa ei era metoc pentru pelerinii care vizitau manastirile din nordul Moldovei. A fost prigonita de ateii comunisti, si l-a ascuns in casa ei pe parintele Nicodim Mandita, un mare misionar al Bisericii. Parintele Ganciu a relatat o situatie din care se poate intelege cat de puternica era rugaciunea maicii Paisia. Acum vreo doi ani, un parinte din Pitesti a pornit spre casa maicii, insotit fiind de fiul sau. Era vara si o caldura torida, insuportabila. S-ar parea ca din cauza caniculei, parintele a facut congestie cerebrala. A fost internat de urgenta. Fiul sau a sunat degraba la maica si i-a relatat accidentul. Maica s-a rugat la Dumnezeu pentru insanatosirea parintelui. A doua zi intra pe usa chiliei maicii parintele, in carne si oase, si ii spune: „maica, iata rodul rugaciunilor tale!”. Pentru rugaciunile maicii Paisia, Domnul il vindecase. I-am sarutat si eu maicii mana dreapta, cu convingerea ca iau o ultima binecuvantare de la ea. Mirosea puternic a mir si avea o mana moale. Dar nu aceasta intamplare m-a uimit. Cu totul altceva. M-am gandit ca in aceste situatii, in care crestinii ortodocsi participa trup si suflet la plecarea din aceasta vale a plangerii a unui frate de-al lor, Biserica, Trupul lui Hristos, se face din invizibila - pentru ochii nostri muritori-, deodata evidenta, dupa toate criteriile vizibilului, perceptibilului. M-am simtit ca o mica flacara ingemanata cu alte flacarui, arzand toti, pentru totdeauna pentru Hristos. (Ciprian Voicila)

Alina Cainaru: Mana maicii Paisia mirosea a mir

V-am mai trimis marturii in trecut cu minunile petrecute la icoana Sfantului Efrem cel Nou. Acum pot sa va spun una de aseara de la maica. Am ajuns la maica, m-am inchinat si inca stateam langa dansa, rugandu-ma. Apare parintele, se inchina, saruta mana maicii, pune epitrahilul, incepe randuiala de inmormantare care se face monahilor, imi da sa tin molitfelnicul, il tin sa citeasca, ma pune sa citesc un psalm, la final tine un cuvant despre maica si plecarea din aceasta lume, se inchina si saruta mana... si imi zice: Saruta si miroase!... ma aplec sa sarut mana maicii, mirosea puternic a mir, exact cum deschizi o sticla de mir, ma uit mirata, mai sarut odata, apoi oamenii ii saruta mana pe rand, prietena mea ia metaniile si le trece pe mana maicii, miros si metaniile, oamenii se aud pe rand: minune, da, miroase, da, e mir, slava lui Dumnezeu! Plecam sa o luam si pe mama prietenei, revenim dupa o jumatate de ora, acelasi mir, aceeasi mireasma. Mirarea mi-a fost mare cu atat mai mult cu cat eu nu plecasem deloc de langa maica, prima data cand am sarutat mana era doar moale si usor rece, ca apoi sa miroasa puternic a mir. Mirosul mirului era asemanator cu cel de la Sfantul Grigorie cel ucis de persi in anul 614 la Ierusalim, la Manastirea Sfantul Sava. Alina Cainaru

Ciprian Voicila: Astazi a trecut la Domnul maica Paisia, sprijinul celor oropsiti

Un parinte mi-a trimis astazi un sms prin care ma anunta ca maica Paisia a trecut la Domnul in jurul orei 11. Avea 104 ani. Locuia intr-o casuta cu totul ascunsa, undeva in zona Rahovei. Cand mi-am propus sa merg prima data la ea m-am inarmat pana in dinti impotriva sinceritatii: nu voiam sa imi dezvaluie uratul din mine. M-am rugat tot drumul pana la ea si mai cu seama in timpul petrecut in chiliuta ei. De ani de zile era imobilizata la pat. Cineva mi-a spus ca avea coloana vertebrala rupta. Doctorii ii pusesera o tija. Pe drumul spre casuta ei, taximetristul a lovit superficial pe trecerea de pietoni, un trecator. Incidentul mi-a sporit tensiunea intalnirii. Asteptarile mele anxioase au fost spulberate de realismul intalnirii cu ea. Eu ma asteptam la o discutie mistica, duhovniceasca, iar maica imi punea intrebari concrete: cati ani am? Unde lucrez? De cat timp sunt casatorit? Ce salariu am? Salariul este suficient ca sa-mi intretin familia? A urmat o serie de sfaturi practice, bine infipte in realitate. Mi-a vorbit despre cat de importanta este rugaciunea sotilor, unul pentru altul, precum si rugaciunea parintilor pentru copii. Mi-a placut duhul pacii care iti invaluia inima odata ce intrai in camaruta ei. Pe pereti strajuiau icoane si fotografii ale duhovnicilor vestiti ai Romaniei. Printre ele se remarca o fotografie inramata in care schimonahia Paisia statea la sfat de taina langa parintele Irineu Curtescu, actualul staret de la Manastirea Ponor. Cand ingenuncheai langa patul maicii simteai buna mireasma care o invaluia protector. La orice ora te-ai fi dus, in fata casutei asteptau totdeauna oameni necajiti. Te intalneai la maica Paisia cu persoane pe care nu le mai vazusei de ani buni. Monahi din Romania si Grecia, stareti, mireni al carui chip il retinusei in treacat dintr-o biserica sau de la un hram. VIP-uri ale lumii ortodoxe ii trecusera pragul in cautarea unui raspuns ce se lasase multa vreme asteptat. Maica putea fi blanda, dar si dura. Te mangaia exact cand te-ai fi asteptat mai putin si te trezea printr-un dus rece cand lumea iti era mai draga, iar viata mai caldicica. Am cunoscut oameni care se multumeau doar sa intre, sa o vada si sa-i sarute mana inmiresmata. Intr-o zi, asteptand in curte sa intre la maica pelerinii ajunsi cu mult inaintea mea, citeam o cartulie despre un nebun pentru Hristos, care a fost prieten cu parintele Paisie Aghioritul. Si acolo scria ca daca vrei sa testezi un om imbunatatit poti sa ii pui mental o intrebare, iar el o sa-ti raspunda negresit. M-am gandit sa verific. I-am expus in minte maicii Paisia problema care ma framanta. Stateam afara, privind la florile diverse din fata casutei. Toti ceilalti erau in chilia maicii si vorbeau cu ea. Am asteptat ce am asteptat și n-am intrat bine la ea ca primul cuvant pe care ni l-a spus - mai eram cu 2 prieteni- era chiar raspunsul la problema mea. Situatia a avut si o nota comica: unul dintre cei 2 prieteni ai mei s-a dus primul sa ia binecuvantare de la maica, iar ea vorbea cu el desi propriu-zis imi raspundea mie la intrebare. Prietenul meu nu a inteles riguros nimic. M-am simtit obligat sa intervin: raspunsul maicii e pentru mine! Am cunoscut un parinte imbunatatit care locuieste retras pe un munte. Acesta a plecat val-vartej intr-o dimineata, pe la ora 4, pentru ca l-a chemat in rugaciune maica Paisia sa vina sa o impartaseasca. Cand a trecut la Domnul parintele Justin Parvu, maica s-a intors pe o parte si le-a spus femeilor care o ingrijeau: sa nu va speriati, plec la inmormantarea parintelui Justin! Apoi a fost putin absenta, intrand in coma. Si-a revenit dupa o jumatate de ora. Nu am multe informatii obiective despre maica Paisia. Stiu ca a fost o ucenica apropiata a parintelui Nicodim Mandita si ca l-a ascuns in casa ei, cand parintele era urmarit de securitate. Maica s-a nascut in Curt Bunar, in Cadrilater. Povestea adesea cum a fost batuta de bulgari, cand acestia au ocupat Cadrilatrul. A fost ucenica a parintelui Irineu Curtescu, spovedindu-se la el. La ea isi ascundea cartile publicate sub forma de samizdat parintele Nicodim Mandita. Maica iubea slujbele bisericii. Daca ziua era ingrijita de cateva femei, noaptea dorea sa ramana singura. Noaptea isi facea pravila de rugaciune si - dupa unele marturii - se lupta cu demonii. Cineva mi-a spus ca maine va fi dusa la Manastirea Pasarea. Astept marturii despre ea, daca ati cunoscut-o. 24. nov. 2013 (Ciprian Voicila)