sâmbătă, 21 iulie 2012

Marturii recente din volumul "Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu", Editura Areopag, 2012.

Vizitati site-ul dedicat Sfantului Ilie Lacatusu. 1. „Uită- te la ochii mei...” Sunt o persoană din Satu Mare, care, într un moment din viaţă, am trăit o mare deznădejde. Aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu cu disperare şi într- o clipă am strigat la El să mă ajute. Dumnezeu m-a auzit şi a sădit în sufletul meu dorinţa de a ajunge la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Am simţit în suflet chemarea sfântului de a merge la el pentru a mă ajuta. Ajungând la sfânt, am trăit ceva ce nu se poate spune în cuvinte. Intrând la sfintele sale moaşte, am avut nădejdea că Dumnezeu, prin sfântul Său, mă va ajuta. L- am rugat pe Sfântul Ilie Lăcătuşu din suflet, zicându- i: „Sfinte Ilie, ajută- mă!” Şi, în clipa următoare, eu fiind sprijinită cu capul de mâinile sfântului, am simţit cum sfântul parcă mă ridică încet, spunându- mi în gând: „Uită- te la ochii mei”. În clipa următoare, uitându- mă la ochii lui, am văzut cum se deschid uşor, încet, şi i- am văzut pupila ochilor vie cum s- a mişcat, uitându- se fix în ochii mei. Mi- a transmis o bucurie cerească, parcă eram ridicată de la pământ la cer, unde eram numai eu cu sfântul. Acea trăire o am ori de câte ori vorbesc despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această minune, care m- a întărit în credinţă, şi pentru părintele meu duhovnic O.E., care m- a sprijinit sufleteşte. Trebuie să mărturisim cu curaj despre sfinţii noştri. Asta ne o cere Dumnezeu, ne-o cer sfinţii şi e datoria noastră de creştini trăitori. Slavă Domnului pentru toate! (S.A., Satu Mare) 2. Sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti. Sunt o creştină din Piteşti, Anca Tănase mă numesc, şi sunt martora unor minuni înfăptuite de Sfântul Ilie Lăcătuşu. Mi- am promis că voi spune lumii despre minunile lui, ori de câte ori voi avea ocazia. Şi, ca să trec la subiect, mărturisesc că în data de 28.12.2011, fiind în concediu, mi- am oferit o zi de pelerinaj pe la mănăstirile din Bucureşti, împreună cu sora mea mijlocie, dorindu- mi foarte mult să ajung la moaştele Sfântului Nectarie, care este protectorul casei noastre. Am ajuns la obiectivele pe care doream să le văd şi să le simt mai aproape spiritual, iar sora mea mijlocie găsise pe net informaţii despre moaştele sfinte ale părintelui Ilie Lăcătuşu, care se află la Cimitirul Giuleşti, şi mi- a spus: „Hai să mergem şi noi, să ne rugăm la el”. Spre ruşinea mea, mărturisesc că a fost prima oară când am auzit despre părintele Lăcătuşu. Întrucât eram în pragul disperării, soţul meu nu îşi găsise de lucru de mai bine de un an de zile, sărbătorile erau în toi, însă fetiţa mea nu se putea bucura de acestea la fel ca toţi prietenii şi colegii ei din cauza situaţiei noastre financiare din ce în ce mai precare, facturile utilităţilor şi impozitele fiind prioritare, eram conştientă că numai o minune dumnezeiască îmi mai poate aduce o bucurie de aceste sărbători. Aşa am ajuns la mormânt. Era închis în ziua de miercuri, dar o femeie care venise să se roage ne- a spus că ar trebui să venim joia, sâmbăta sau duminica, ori în zi de praznic, când se deschide racla. Însă, aflând că noi venim de la Piteşti şi nu puteam reveni a doua zi, ne- a îndemnat să scriem un acatist pe care să- l vârâm prin crăpătura zidului din dreapta, să aprindem lumânări şi să ne rugăm în faţa uşii, spunându- ne că nu vor trece două săptămâni şi vom vedea o schimbare. Am făcut întocmai, iar la o săptămână (4.01.2012) soţul meu a fost chemat la un interviu şi din 10.01.2012 (fix după cele două săptămâni) a şi fost chemat la muncă. Fără loc de muncă era şi sora noastră cea mică, tot de aproape un an de zile, şi, poate nu o să mă credeţi, dar acesta este adevărul, în aceeaşi dată, 10.01.2012, a fost şi ea la un interviu şi deja i s- a făcut o ofertă de angajare. Astăzi este joi, 12.01.2012, zi în care se deschide racla, iar surorile şi mama s- au dus din nou la Sfântul Ilie Lăcătuşu – şi cu ele s- a dus şi fetiţa mea, Miruna Mihaela, să- i ducă sfântului un acatist de mulţumire şi un buchet de flori. Eu nu am putut pleca de la serviciu, dar sunt cu sufletul alături de ele. Voiam să închei mărturia mea, însă între timp m- a sunat sora mea şi mi- a zis că, aşteptând la coadă să intre la Sfântul Ilie Lăcătuşu, a ieşit ginerele său şi a spus că sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti. Ele fiind singurele venite din Piteşti în această zi, a întrebat o pe fiica mea exact ce am întrebat- o şi eu dimineaţa: „Îţi este frică să pui mâna pe el?” Iar fiica mea i- a răspuns că nu – şi l- a atins cu mânuţa la care are o alergie şi sperăm că sfântul o să o vindece. Poate că plictisesc cititorul cu atâtea detalii, însă acesta este purul adevăr. (Anca Tanase, Pitesti) 3. „Cum am ajuns la credinţă”. „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide.” Sunt Gabriela şi am să vă povestesc cum am ajuns la credinţă. Trecusem de 30 de ani, dar nu ştiam de biserică decât când era vreo nuntă, vreun botez sau vreo înmormântare. Acum mă rog: „Iartă- mă, Doamne, că am trăit atâta timp fără să încerc să Te cunosc”. „Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.” Mama a murit când aveam 9 ani şi probabil că de atunci nu mai spusesem rugăciuni. Începusem să citesc cărţi despre fenomene paranormale, yoga, dar m- a ferit Dumnezeu să le practic. Am ajuns mai apoi la qi qong, yoga chineză, pe care ei însă o numeau medicină tradiţională chineză. În timpul acestui curs de qi qong am fost pentru prima dată la o mănăstire şi am asistat la Sfânta Liturghie, în duminica de dinaintea înălţării Sfintei Cruci. Ţin minte că am plâns atunci, dar nu ştiu de ce. Prietenul soţului meu mi- a zis să merg cu el la Mănăstirea Antim, unde era călugăr şi preot un fost coleg de facultate de- al lor (de la Facultatea de Electronică). Acesta mi- a vorbit despre experienţele lui din yoga, paranormal, ce înseamnă ele, cum a făcut apoi Teologia şi a ajuns la mănăstire din dragoste de adevăr, de Dumnezeu. A căutat cu durere, cu dragoste, cu entuziasm, a cerut, a bătut şi i s- a deschis. Primeam totul ca un pământ însetat. Eram pregătită, uşa inimii era deschisă. Părintele Ilie Lăcătuşu m- a ajutat. Cu o seară înainte de aceasta, am stat câteva ore la rând ca să mă rog la nou descoperitele moaşte ale părintelui mărturisitor Ilie Lăcătuşu, aflate în cimitirul din cartierul meu. Odată cu ninsoarea blândă de afară, şi în sufletul meu ningeau rugăciuni fierbinţi şi întrebări: ce să fac? Care este calea pe care trebuie să merg? Nu ştiam să mă rog, nu ştiam să cer ajutorul sfinţilor, nici al Maicii Domnului. Am venit la părintele Ilie pentru că era aproape şi pentru că am auzit că merge lumea acolo. Şi a doua zi am primit răspunsul. Cu ce bucurie, ce mulţumire, ce entuziasm şi dragoste am pornit pe calea Bisericii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, că a avut răbdare cu mine, şi părintelui Ilie Lăcătuşu, că a mijlocit pentru mine. Aceasta este cea mai mare minune din viaţa mea şi cred că din viaţa fiecărui om: vindecarea sufletească, întoarcerea la credinţa adevărată. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte- ne pe noi, păcătoşii. Iartă- ne, ai răbdare cu noi şi învaţă- ne şi pe noi să avem răbdare, credinţă, dragoste, nădejde. Ajută- i pe toţi oamenii să Te cunoască pe Tine, Dumnezeul cel adevărat. Doamne, iartă- ne că nu ne cinstim cum se cuvine sfinţii. (Gabriela Tilvan) 4. „Am mai găsit un prieten”. Părintele Paisie Aghioritul îndemna: „Dacă vrei un prieten adevărat, după Dumnezeu, leagă prietenie cu sfinţii”. Cu adevărat, unde am putea afla mai multă mângâiere? Odată cu citirea unei cărţi despre viaţa şi minunile părintelui Ilie Lăcătuşu, am avut certitudinea că am mai găsit un prieten – sau poate că el ne- a găsit pe noi. Spun „noi” pentru că părintele Ilie le- a purtat de grijă şi unor persoane dragi mie. Lăsasem la o biserică, pentru o prietenă, o pereche de cizme pe care le uitase în camera de cămin. Ştiam că de acolo le va putea recupera. Îi spusesem unde le- am pus, dar, când să le ia, acestea nu mai erau. Îmi spunea la telefon că nu era prima pereche de cizme care îi dispar. Telefonul era primit după puţin timp de la terminarea cărţii sus amintite. Şi atunci am îndrăznit să cer ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu şi Sfântului Mina, gândindu- mă că poate voi publica şi eu o minune, spuneam atunci, mai mică decât cele despre care citisem. Întâlnindu- mă cu prietena mea, mi- a spus că cizmele i- au fost puse în alt loc. Cineva le recunoscuse. Nu e tot! Într- una din serile următoare, părintele a luat cu mâna starea de rău a unei alte persoane dragi. L- am chemat şi a venit degrabă. Umbra de îndoială cu privire la părintele Ilie Lăcătuşu şi la ajutorul pe care l- am putea primi de la dânsul a fost alungată prin această minune. Ştiusem că aceste stări de rău durau chiar şi două zile.Mărturiseşte chiar prietena vindecată că s- a simţit ca şi acei copii care, ştiind că sunt în faţa doctorului, continuă să plângă, deşi nimeni nu le mai face nimic. Faţa îi era încă posomorâtă, dar durerea şi tot disconfortul dispăruseră. Îmi spunea cu zâmbetul pe buze că s- a apucat chiar atunci, noaptea, de spălat haine, atât de bine se simţea. Singura părere de rău pe care prietena mea a avut- o atunci, când era în acea stare, a fost că nu se va putea împărtăşi a doua zi, că nu va putea ajunge la biserică. Şi a ajutat- o părintele Ilie, am văzut- o a doua zi la Liturghie. Cred că aşa fac sfinţii: orice, ca să ne apropie de Hristos. Să ne rugăm părintelui Ilie Lăcătuşu. Mare este lucrarea lui Dumnezeu cu noi prin sfinţii Săi! Părinte Ilie, mărturisitorule al lui Hristos, roagă- te lui Dumnezeu pentru noi! (Nicoleta Silviana) 5. „Am simţit o uşurare nespusă”. Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ocazia să ajungeţi la cimitirul Giuleşti, la moaştele părintelui Ilie Lăcătuşu. Nu este încă canonizat, dar are moaşte întregi şi face minuni! El a trecut prin temniţele comuniste. L au prigonit ateii comunişti. Nu doresc să vin cu detalii asupra vieţii lui, deoarece sunt atâtea site uri pe care o puteţi găsi, ci doresc să vă împărtăşesc ce am simţit eu de fiecare dată când am ajuns la sfintele lui moaşte. Moaştele sunt puse la vedere într un cavou frumos şi simplu. M am aplecat să sărut moaştele şi am cerut binecuvântarea părintelui. Când m am retras din cavou, am simţit cum cineva mi a pus mâna pe cap şi m a binecuvântat. Am simţit o uşurare nespusă, pe care o simţi doar în întâlnirea cu Dumnezeu din cadrul spovedaniei. Eu zic că părintele e un sfânt şi e grabnic ajutător! Mergeţi cu încredere la el! Vă va ajuta! Cavoul e situat pe aleea principală din cimitir. Cavoul îl puteţi găsi şi închis, dar sunt slabe şansele. Se îngrijesc rudele să fie deschis mai des. (Constantin Iordăchescu) 6. „Am născut la 9 luni un băiat sănătos”. Vreau să dau o mărturie despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Pot să o consider o minune. În vara lui 2011 am fost însărcinată. Mai am doi copii, născuţi la 8 luni, sănătoşi. Toţi medicii îmi spuneau că voi naşte tot la 8 luni sau mai devreme. Când am aflat de sfânt de la o vecină, am fost la cimitirul Giuleşti. Eu, care stăteam acasă în pat, am aşteptat vreo cinci ore pe canicula verii în cimitir, aşteptând să deschidă capela la sfânt. Acolo m am rugat şi mi a ajutat. Am născut la 9 luni un băiat sănătos. Rugăciunile mi au fost îndeplinite. Doamne, ajută la toată lumea! Să vă fie rugăciunile auzite! (Cristina) 7. „Sfântul m- a privit, a deschis ochii...” Nu ştiu cum să încep a spune ce mi s- a întâmplat. În luna mai am fost la Bucureşti, pentru a merge la controale medicale, având foarte multe probleme, mai ales cu stomacul. Dar, înainte de- a ajunge la Bucureşti, aveam cartea cu Sfântul Ilie Lăcătuşu de la o prietenă şi făcusem acatistul sfântului timp de 40 de zile. Aproape când să îl termin, sora mea l- a visat pe sfânt şi i- a zis să nu mai plângă, că o să mai aibă un copil, „şi spune- i şi surorii tale, adică mie – că peste patru luni o să aibă un copil”. Acum, revenind la ce am scris mai sus, eu, cum am venit în Bucureşti, m- am dus direct la sfântul, am intrat şi m- am rugat pentru sănătate, dar mai ales pentru copil, că de zece ani am încercat cu ce a fost posibil. Şi, după ce am sărutat mâna sfântului, am privit spre el cu lacrimi în ochi, să mă ajute şi pe mine, păcătoasa, că a fost prima dată în viaţa mea când am văzut un sfânt întreg şi mirosea toată încăperea numai a mir de la sfântul. Şi, când am ridicat capul, sfântul m- a privit, a deschis ochii şi s- a uitat după mine. Am izbucnit în plâns şi am ieşit cu o mare bucurie în suflet că sfântul o să mă ajute şi pe mine, păcătoasa. Şi am stat în Bucureşti o săptămână şi am fost la sfânt de patru ori şi a doua oară i -am simţit mâna caldă şi am simţit cum s- au mişcat mâinile sfântului. Şi a treia oară s- a întâmplat acelaşi lucru. Şi, când am fost ultima oară, era într- o marţi, ştiam că e închis, dar am zis că plec şi o să mă rog afară, că o să mă audă sfântul. Era femeia care avea grijă de florile de afară şi mi- a zis că nu vine nimeni în acea zi. I- am zis că ştiu şi am rămas lângă capelă, unde este un gemuleţ mic, ca să- mi spun necazul meu. Şi nu vă spun că, după cinci minute, zice femeia care avea grijă de florile de afară că vine nepotul sfântului. Ea zicea: „De ce o fi venit?”, dar eu am zis că sfântul a vrut ca încă o dată să intru să sărut sfintele moaşte, că a doua zi plecam. Nu vă spun ce bucuroasă eram că mai pot intra iar la sfântul. Am intrat şi, la fel, m- a privit, iar eu, cu ochii în lacrimi, I -am mulţumit lui Dumnezeu şi sfântului că mă învrednicise pe mine, păcătoasa, să mă închin şi cred din tot sufletul meu că o să mă ajute sfântul. Deja mă ajutase, că analizele mi- au ieşit foarte bune şi mi- au dat un tratament pentru stomac. Acum fac în continuare acatistul sfântului şi când voi mai veni în Bucureşti merg la sfântul. Eu, când am ocazia, merg la toţi sfinţii din Bucureşti. Am fost în mai 2012, acum când scriu suntem în luna iunie. Am vrut să scriu şi eu mărturia mea, pentru că aşa s- a întâmplat cu mine. Mulţumesc lui Dumnezeu şi Maicii Domnului că am ajuns şi eu la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Dacă sunteţi din Bucureşti, vă îndemn să vă duceţi la sfântul, să- i cereţi ajutorul, că, dacă aveţi credinţă în suflet, vă va ajuta. Indiferent de necaz şi de problemă nimeni nu pleacă neajutat, că sfântul ne aude şi ne vede. (Viorica Mosor)

vineri, 13 iulie 2012

Noile conturi de donaţii pentru Mănăstirea de la Poarta Albă, “Duminica tuturor Sfinţilor Români”

Va anunţăm ca s-au schimbat conturile în care puteţi face donaţii pentru construcţia noii mănăstiri de la Poarta Albă, ce se va ridica pentru pomenirea victimelor de la Canal. Conturile sunt următoarele: RO78 UGBI 0000 4020 06073 RON RO71 UGBI 0000 4020 06074 EUR RO68 UGBI 0000 4020 06075 USD deschise la Garanti Bank S.A., Agentia Tomis, Constanţa de Mănăstirea “Duminica tuturor Sfinţilor Români”, Poarta Albă Rugăm pe cine are posibilitatea să afiseze banerul de mai sus pe propriul site. Mulţumim şi Dumnezeu să vă răsplătească.

joi, 12 iulie 2012

Daca intampinati piedici in cumpararea locuintei, apelati la mijlocirea Sfantului Ilie Lacatusu

Doamne ajuta ! Dupa 9 ani de incercari nereusite (din cauza intereselor altor oameni) de a cumpara apartamentul (de stat) in care locuiam, Parintele Marturisitor Ilie Lacatusu m-a ajutat in chip minunat. In anul 2004 Pastele s-a praznuit in 11 aprilie si din aceasta cauza Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica a fost praznuit luni, 12 aprilie, a doua zi de Paste. Impreuna cu trei surori duhovnicesti, Mihaela , Maria - bunica ei si Violeta am participat la Sfanta Liturghie la Manastirea Cernica si apoi ne-am dus la Cimitirul Giulesti sa ne inchinam Sfantului Ilie Lacatusu. Eu auzeam pentru prima oara de Parintele si nu cunosteam absolut nimic despre Dansul. In fata capelei Parintelui asteptau cateva persoane si nimeni nu cunostea daca fiica Parintelui va veni sa ne deschida capela. Fiecare dintre noi nadajduiam ca va veni si ne rugam pentru acest lucru. Deoarece auzisem ca Parintele face minuni am inceput sa ma rog fierbinte pentru rezolvarea problemei locuintei. Il rugam insistent sa ma ajute, stand langa zidurile capelei. I-am strecurat si un biletel in rama ferestrei. Pot spune ca am crezut fara nici o urma de indoiala ca ma asculta si ca ma va ajuta sa rezolv cum e mai bine. Dupa vreo 2-3 ore cineva a anuntat ca se vede venind fiica Parintelui si mare ne-a fost bucuria. Atunci cand a deschis usa o mireasma foarte puternica de mir a iesit din capela, ca o rafala. Eram la vreo 2-3 metri de capela. Impreuna am hotarat sa ne apropiem de Parintele mergand in genunchi. Cand am ajuns langa Parintele m-am uitat la Dansul si parca dormea. Mainile erau ca de ceara si miroseau foarte frumos, a mir. L-am rugat iarasi, in gand, sa ma ajute sa cumpar casa. La cateva zile m-am intalnit "intamplator" cu o fosta colega de serviciu care m-a sfatuit sa intru in audienta la persoana care se ocupa de cazuri legate de cumpararea locuintelor. Am fost destul de sceptica insa aceasta audienta a reprezentat cotitura radicala in situatia mea. Astfel, persoana importanta care m-a primit in audienta a fost foarte binevoitoare si s-a implicat efectiv in solutionarea favorabila a cumpararii, asa cum dealtfel si permitea legea. Intr-o saptamana am incheiat contractul de vanzare-cumparare. Totul s-a petrecut neasteptat de repede si de bine. Sunt convinsa ca Sfantul Ilie Lacatusu mi-a ascultat rugaciunea si ca a destramat toata rautatea oamenilor. In acesti noua ani m-am rugat pentru rezolvarea locuintei insa ajutor a fost oranduit sa primesc de la Sfantul Parinte Marturisitor Ilie Lacatusu caruia ii sunt recunoscatoare si pe care zilnic il pomenesc alaturi de alti Sfinti rugandu-l sa ma ajute. Il rog pe Bunul Dumnezeu sa oranduiasca dupa Voia Lui canonizarea Sfantului Parinte Marturisitor Ilie Lacatusu si a tuturor Bunilor Biruitori Martiri Marturisitori ai Neamului Romanesc si Crestinesc. Asa sa ne ajute Dumnezeu ! Elena Savu

miercuri, 11 iulie 2012

Daca aveti credite impovaratoare la banca, apelati la mijlocirea Sfantului Ilie Lacatusu

Ma numesc Cristiana, am 40 de ani, familie cu 3 copii si un credit de 25.000 euro cu ipoteca din care mai am 21 de ani de plata. Singura m-am dat pe mana bancilor - am cumparat (fara a fi constransa) de la fratele meu un apartament (ca deh, ziceam ca am copii) cu aproape 18.000 de euro din banii bancii. Problema este ca fratele nu a putut sa-mi faca actele de vanzare ale apartamentului nici dupa 4 ani de zile de la data cand i-am dat banii pe el si atunci ne-am inteles sa-mi returneze banii si sa-si,,ia "casa inapoi. Dar fratele putea sa-mi dea inapoi doar aproximativ 10 mil./luna, dar atata este si rata creditului, iar dupa 5 ani, teoretic- in acest ritm fratele imi returna toti banii iar eu mai ramaneam cu inca 15 ani de rata de 10 mil/luna, dar fara sa stiu pentru ce as fi fost datoare(eram si fara apartament si cu datorii imense). Asa ca i-am propus fratelui sa se faca partas cu mine la credit, proportional cu suma pe care i-am dat-o (ar fi venit cam 2/3 din rata creditului) si sa facem rambursarea in conditiile pe care si mie mi le impunea banca- solutie mult mai dezavantajoasa pentru el, dar cea mai corecta, deoarece si eu i-am dat banii jos din acel credit. Nu va spun ca nu mai aveam bani de nimic, era groaznic, toti banii mergeau la facturi... Asa am reusit si eu de m-am mobilizat si am ajuns la Sfantul Parinte Lacatusu si l-am rugat sa ma ajute cu creditul. Exact in acea zi, fratele a acceptat solutia propusa de mine. Acum pot sa spun ca mai pot si eu sa traiesc, dau slava lui Dumnezeu si sfintilor Lui si sper sa fie bine, sa ne ajute Dumnezeu sa scapam cu bine din ce am intrat! Multumesc Sfintei Treimi, Sfantului Ilie Lacatusu si tuturor sfintilor, amin!

marți, 10 iulie 2012

Din ultima marturie pe care am primit-o reiese ca Sfantul Ilie Lacatusu vindeca si cancerul de san

Fotografia e fost realizata de Gabriel Gioacas. Mă numesc G. I., am 49 de ani. În decembrie 2011 am fost diagnosticată cu carcinom ductal invaziv la sanul drept și propusă pentru operație în ianuarie 2012. Am fost la chirurg și am amanat operația in iunie, nefiind pregătită nici psihic, nici financiar. Medicul mi-a spus sa fac iar noi investigații atunci cand revin. În tot acest timp m-am dus la mai multe mănăstiri să mă rog Maicii Domnului si lui Iisus Hrisots să ma ajute sa scap de operație, avand si un copil de clasa a 10-a si o mamă bătrână de îngrijit. Pe 14 iunie am fost la Schitul Munteoru să platesc un acatist pentru sănătate. Aici Părintele V. aflându-mi povestea mi-a dăruit cartea Sfântului Părinte Ilie Lăcătușu și a insistat să mă duc urgent la moaștele părintelui. Duminică, pe 17 iunie, am pornit către Bucureșiti cu o floare in ghiveci, o candelă electrică și o mică icoană de la Mănăstirea Ghighiu ca dar către Sfantul Parinte Ilie Lăcătușu. Am ajuns la 12:30 și era deja coadă. Am scris pe o foaie de hârtie următoarele: "Sfinte Părinte Ilie Lăcătușu, sunt G.I., mamă și soție, am următorul diagnostic și vă rog frumos, Sfinte Părinte, să fie o greșeală de diagnostic sau să-mi dispară ceea ce am la sân, să nu mai am nimic la noile investigații pentru că am un copil de crescut, vreau să îmi îmbrățișez nepoții, să îmi țin familia unită, să îmi ajut mama și să pot sa fac câte o colivă și pomeniri neamului meu că nu mai avea cine." M-am așezat la rând și atunci când am intrat la Sfântul Părinte am pus bilețelul pe mâna părintelui, am sărutat-o si l-am rugat să mă ajute. M-am uitat la fața dânsului si a țintit ochii la mine. Pe data de 25 iunie am pornit la București la noile investigații, dar înainte am trecut pe la capela părintelui să mă rog. M-am rugat de afară deoarece capela era închisă. Am facut RMN la sân și după am trecut iar pe la părinte inainte de a pleca din București. De când am primit cartea am făcut aproape zilnic acatistul Sfântului Părinte. Într-una din zile, rugându-mă la poza moaștelor Sfântului Părinte, am sesizat că mâna acestuia se încălzește. Am multiplicat poza părintelui și am dat-o la mai multă lume care avea nevoie. La rezultat m-am dus pe 2 iulie de Sfântul Voievod Stefan cel Mare și iar am trecut pe la sfântul părinte. Medicul de la Fundeni mi-a prezentat ambele filme de la sân, cea din decembrie si cea din 25 iunie, și mi-a spus că nu mai am nimic la sân și nu mai e nevoie să ma operez. La auzul acestei vești am alergat să ii mulțumesc pentru ca este clar ca a facut o MINUNE cu mine. Mi-a indeplinit ceea ce scrisesem pe bilet. De atunci, de cate ori ajung in București trec pe la cripta sfântului părinte si aduc si alte persoane care au nevoie. Multumesc Maicii Domnului și Sfântului Părinte Ilie Lăcătușu că s-a milostivit de mine și m-a scapat de cancer. Mi-as dori să fie canonizat și așezat într-o biserică pentru că este un mare sfânt român.