Ciprian Voicila

luni, 25 noiembrie 2013

Alina Cainaru: Mana maicii Paisia mirosea a mir

V-am mai trimis marturii in trecut cu minunile petrecute la icoana Sfantului Efrem cel Nou. Acum pot sa va spun una de aseara de la maica. Am ajuns la maica, m-am inchinat si inca stateam langa dansa, rugandu-ma. Apare parintele, se inchina, saruta mana maicii, pune epitrahilul, incepe randuiala de inmormantare care se face monahilor, imi da sa tin molitfelnicul, il tin sa citeasca, ma pune sa citesc un psalm, la final tine un cuvant despre maica si plecarea din aceasta lume, se inchina si saruta mana... si imi zice: Saruta si miroase!... ma aplec sa sarut mana maicii, mirosea puternic a mir, exact cum deschizi o sticla de mir, ma uit mirata, mai sarut odata, apoi oamenii ii saruta mana pe rand, prietena mea ia metaniile si le trece pe mana maicii, miros si metaniile, oamenii se aud pe rand: minune, da, miroase, da, e mir, slava lui Dumnezeu! Plecam sa o luam si pe mama prietenei, revenim dupa o jumatate de ora, acelasi mir, aceeasi mireasma. Mirarea mi-a fost mare cu atat mai mult cu cat eu nu plecasem deloc de langa maica, prima data cand am sarutat mana era doar moale si usor rece, ca apoi sa miroasa puternic a mir. Mirosul mirului era asemanator cu cel de la Sfantul Grigorie cel ucis de persi in anul 614 la Ierusalim, la Manastirea Sfantul Sava. Alina Cainaru

duminică, 24 noiembrie 2013

Ciprian Voicila: Astazi a trecut la Domnul maica Paisia, sprijinul celor oropsiti

Un parinte mi-a trimis astazi un sms prin care ma anunta ca maica Paisia a trecut la Domnul in jurul orei 11. Avea 104 ani. Locuia intr-o casuta cu totul ascunsa, undeva in zona Rahovei. Cand mi-am propus sa merg prima data la ea m-am inarmat pana in dinti impotriva sinceritatii: nu voiam sa imi dezvaluie uratul din mine. M-am rugat tot drumul pana la ea si mai cu seama in timpul petrecut in chiliuta ei. De ani de zile era imobilizata la pat. Cineva mi-a spus ca avea coloana vertebrala rupta. Doctorii ii pusesera o tija. Pe drumul spre casuta ei, taximetristul a lovit superficial pe trecerea de pietoni, un trecator. Incidentul mi-a sporit tensiunea intalnirii. Asteptarile mele anxioase au fost spulberate de realismul intalnirii cu ea. Eu ma asteptam la o discutie mistica, duhovniceasca, iar maica imi punea intrebari concrete: cati ani am? Unde lucrez? De cat timp sunt casatorit? Ce salariu am? Salariul este suficient ca sa-mi intretin familia? A urmat o serie de sfaturi practice, bine infipte in realitate. Mi-a vorbit despre cat de importanta este rugaciunea sotilor, unul pentru altul, precum si rugaciunea parintilor pentru copii. Mi-a placut duhul pacii care iti invaluia inima odata ce intrai in camaruta ei. Pe pereti strajuiau icoane si fotografii ale duhovnicilor vestiti ai Romaniei. Printre ele se remarca o fotografie inramata in care schimonahia Paisia statea la sfat de taina langa parintele Irineu Curtescu, actualul staret de la Manastirea Ponor. Cand ingenuncheai langa patul maicii simteai buna mireasma care o invaluia protector. La orice ora te-ai fi dus, in fata casutei asteptau totdeauna oameni necajiti. Te intalneai la maica Paisia cu persoane pe care nu le mai vazusei de ani buni. Monahi din Romania si Grecia, stareti, mireni al carui chip il retinusei in treacat dintr-o biserica sau de la un hram. VIP-uri ale lumii ortodoxe ii trecusera pragul in cautarea unui raspuns ce se lasase multa vreme asteptat. Maica putea fi blanda, dar si dura. Te mangaia exact cand te-ai fi asteptat mai putin si te trezea printr-un dus rece cand lumea iti era mai draga, iar viata mai caldicica. Am cunoscut oameni care se multumeau doar sa intre, sa o vada si sa-i sarute mana inmiresmata. Intr-o zi, asteptand in curte sa intre la maica pelerinii ajunsi cu mult inaintea mea, citeam o cartulie despre un nebun pentru Hristos, care a fost prieten cu parintele Paisie Aghioritul. Si acolo scria ca daca vrei sa testezi un om imbunatatit poti sa ii pui mental o intrebare, iar el o sa-ti raspunda negresit. M-am gandit sa verific. I-am expus in minte maicii Paisia problema care ma framanta. Stateam afara, privind la florile diverse din fata casutei. Toti ceilalti erau in chilia maicii si vorbeau cu ea. Am asteptat ce am asteptat și n-am intrat bine la ea ca primul cuvant pe care ni l-a spus - mai eram cu 2 prieteni- era chiar raspunsul la problema mea. Situatia a avut si o nota comica: unul dintre cei 2 prieteni ai mei s-a dus primul sa ia binecuvantare de la maica, iar ea vorbea cu el desi propriu-zis imi raspundea mie la intrebare. Prietenul meu nu a inteles riguros nimic. M-am simtit obligat sa intervin: raspunsul maicii e pentru mine! Am cunoscut un parinte imbunatatit care locuieste retras pe un munte. Acesta a plecat val-vartej intr-o dimineata, pe la ora 4, pentru ca l-a chemat in rugaciune maica Paisia sa vina sa o impartaseasca. Cand a trecut la Domnul parintele Justin Parvu, maica s-a intors pe o parte si le-a spus femeilor care o ingrijeau: sa nu va speriati, plec la inmormantarea parintelui Justin! Apoi a fost putin absenta, intrand in coma. Si-a revenit dupa o jumatate de ora. Nu am multe informatii obiective despre maica Paisia. Stiu ca a fost o ucenica apropiata a parintelui Nicodim Mandita si ca l-a ascuns in casa ei, cand parintele era urmarit de securitate. Maica s-a nascut in Curt Bunar, in Cadrilater. Povestea adesea cum a fost batuta de bulgari, cand acestia au ocupat Cadrilatrul. A fost ucenica a parintelui Irineu Curtescu, spovedindu-se la el. La ea isi ascundea cartile publicate sub forma de samizdat parintele Nicodim Mandita. Maica iubea slujbele bisericii. Daca ziua era ingrijita de cateva femei, noaptea dorea sa ramana singura. Noaptea isi facea pravila de rugaciune si - dupa unele marturii - se lupta cu demonii. Cineva mi-a spus ca maine va fi dusa la Manastirea Pasarea. Astept marturii despre ea, daca ati cunoscut-o. 24. nov. 2013 (Ciprian Voicila)

Moastele Sfintilor Inchisorilor au izvorat mir in bratele unui copil bolnav din Maramures

Un craniu apartinand unui anonim care a murit pentru credinta in inchisoarea de la Aiud (Alba), in timpul regimului comunist, a izvorat mir in casa unei familii din apropiere de Baia Mare, la inceputul acestei saptamani. Craniul a fost dus spre inchinare respectivei familii, in ziua de miercuri, iar intamplarea s-a petrecut cand copilul bolnav al maramuresenilor l-a luat in brate. Moastele au izvorat atat de mult mir incat copilul a avut doua pete de mir pe haine. Marturia a fost facuta de scriitorul ortodox Danion Vasile, care timp de trei zile a vorbit in Baia Mare despre cei care (cunoscuti in popor ca “Sfintii Inchisorilor”) s-au jertfit pentru credinta si neam in timpul regimului comunist. De altfel, nu este pentru prima data cand acest craniu izvoraste mir, o alta intamplare asemanatoare avand loc in octombrie, la Palatul Mogosaia. Craniul a fost pus intr-un vesmant dupa ce a fost descoperit in gropile comune de la Aiud. Vlad HERMAN. Sursa aici.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Sfinţii închisorilor şi moaştele lor

Serile de sfinţenie pe care Danion Vasile şi Ciprian Voicilă, împreună cu preotul Vasile Fodoruţ, au continuat marţi seara, 19 noiembrie, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare, în organizarea Asociaţiei Filantropice "Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul" din Baia Mare (pr. Vasile Fodoruţ) şi Gazeta de Maramureş (Ioana Lucăcel şi Mircea Crişan). Alături de simpozionul de duminică, de la Catedrala Episcopală "Sfânta Treime", şi de conferinţa de la Sighetu Marmaţiei, de luni după-amiază, şi seara de marţi din Baia Mare a fost una de excepţie. Cei prezenţi au aflat despre sfinţii şi mărturisitorii din închisorile comuniste, despre Sfântul maramureşean Iov din Uglea, au vizionat un film despre moaştele de la Aiud, în care explicaţiile despre cumplitele chinuri la care au fost supuşi deţinuţii le-a dat părintele Augustin de la schitul din Aiud. Cei prezenţi au avut ocazia să îl urmărească, prin intermediul unei filmări, pe ÎPS Arhiepiscop Justinian al Maramureşului vorbind despre sfinţenia pe care cei curaţi din închisorile comuniste au obţinut-o prin martirajul lor. Credincioşii au avut ocazia să se închine la sfintele moaşte ale acestor mari sfinţi făcători de minuni. La întâlnirea cu Sfinţii Închisorilor, reprezentaţi marţi seara, prin sfintele lor moaşte, izvorâtoare de mir, au venit mulţi credincioşi, care, cu răsuflarea tăiată, au ascultat despre mărturiile pe care aceşti români adevăraţi le-au dat prin jertfa lor. Ei au devenit sfinţi prin iubirea faţă de prigonitorii lor, prin jertfirea lor întru Hristos Domnul, prin moartea mucenicească sosită în cele mai cumplite prigoniri, schingiuri şi batjocuri, îndurate până la limita suportabilităţii. Rugăciunile lor continue de zi şi noapte, Rugăciunea lui Iisus, au fost sprijinul lor continuu. Rugile lor către Iisus Hristos Domnul au fost neîncetate, prin aceasta ei transformând camerele închisorilor în adevărate chilii. Deţinuţii închisorilor comuniste au fost nişte mărturisitori, a spus Ciprian Voicilă, psihosociolog la Muzeul Ţăranului Român. Plaga din cei 70 de ani de teroare comunistă a fost mai ales duhovnicească. Moaştele lor izvorăsc mir, ceea ce înseamnă că valorile în care au crezut sunt valabile. Ei au făcut parte dintr-o generaţie care a gândit şi a trăit româneşte. S-a vorbit de părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, de specialistul în fizică nucleară George Manu. Principala lor virtute a fost puterea extraordinară primită de la Dumnezeu şi cultivată de ei de a înfrunta răul din lume, puterea de a fi în permanentă comuniune cu Dumnezeu şi de a lua atitudine. Vremea sfinţeniei şi a mărturisirii nu a trecut încă. Mulţi dintre prigonitori au rămas la locurile lor. Prigoniţii strigă la noi să mergem pe urmele lor. Noi nu suntem aici să facem spectacol. Măcar unul dintre cei din sală să îşi schimbe viaţa şi nu am venit degeaba, a spus teologul Danion Vasile, care a oferit apoi un superb recital din poezia mai puţin cunoscută a închisorilor. Toţi cei prezenţi au trăit bucuria închinării la sfintele moaşte, două dintre ele fiind izvorâtoare de mir şi frumos mirositoare chiar în momentul în care credincioşii se aflau în sală. Sursa aici.

CONFERINTA - Exemplul de credinta si de patriotism al sfintilor inchisorilor comuniste, evocat in Baia Mare

Au fost dispretuiti, batjocoriti si chiar torturati, dar n-au cedat in lupta lor pentru apararea neamului si valorilor crestine, chiar daca in cele din urma unii au platit cu viata. Calauziti in jertfelnicia lor de iubirea pentru Dumnezeu si dragostea de neamul romanesc, Sfintii inchisorilor comuniste au devenit adevarate modele demne de urmat in aceste vremuri tulburi. Amintirea lor a fost readusa in atentia celor prezenti ieri, 17 noiembrie, in Catedrala Episcopala „Sfanta Treime” din Baia Mare, in cadrul simpozionului referitor la rezistenta anticomunista. „Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal ziditorul, dar mai cred si-n neamul meu, infratit cu dorul. Cred in sfinti, dar si-n voinici, cred in flori si-n cremeni, caci tacutii mucenici cu haiducii-s gemeni”, e „crezul” izvorat din zbuciumul sufletesc al poetului Radu Gyr, trecut prin teroarea temnitelor comuniste. Acelasi crez l-au purtat in inimile lor si ceilalti mucenici si marturisitori din inchisorile comuniste. Au avut taria sa lupte pana la final, ajungand in cele din urma biruitori. Chiar daca au existat si „caderi” in urma presiunilor fizice si psihice prin care au trecut in temnitele comuniste, au stiut sa se ridice si sa nu renunte la idealurile lor. In timp ce unora dintre noi a ajuns sa „ne fie rusine chiar si sa recunoastem ca suntem romani”, Sfintii inchisorilor comuniste nu s-au lepadat de adevaratele valori: iubirea de neamul romanesc si dragostea de Dumnezeu. Memoria Sfintilor din inchisorile comuniste romanesti a fost reinviata aseara, 17 noiembrie, in Catedrala Episcopala „Sfanta Treime” din Baia Mare acolo unde numerosi credinciosi s-au adunat pentru a-i cinsti asa cum se cuvine pe „noii marturisitori si mucenici romani”. „Noi traim niste vremuri in care sub diferite influente a ajuns sa ne fie teama sa mai recunoastem ca suntem romani, nicidecum nationalisti. A fi nationalist, adica a-ti iubi neamul din care te tragi, a devenit un cuvant de rusine, un soi de plaga. Sfintii inchisorilor, elita acestui neam care a fost decimata, distrusa in temnitele comuniste timp de 40 de ani, nu doar ca nu se rusinau de faptul ca sunt romani, ci o spuneau cu glas tare”, a aratat sociologul Ciprian Voicila. Credinta in Hristos a fost cea care le-a dat forta celor din inchisorile comuniste sa nu cedeze. Celula in care au fost inchisi au transformat-o de multe ori intr-o chilie, iar temnita „in manastire”. Multi dintre monahii ortodocsi care au trecut prin inchisorile comuniste marturiseau ulterior ca acele trairi duhovnicesti profunde din temnitele comuniste nu le-au mai intalnit in libertate. „Atunci cand vorbim despre inchisoare sau ne gandim la o inchisoare, probabil avem aceasta idee de suferinta, de groaza a atmosferei care era acolo, dar citind marturiile lor vedem ca toata suferinta si tortura fizica sau psihica la care au fost supusi au transformat-o intr-o perspectiva crestina. Am vazut ca isi aveau idealurile specifice varstei lor, vedem ca celule inchisorii i-au inteleptit si i-au facut sa treaca peste toate greutatile pe care le-au intampinat pentru ca au avut aceasta putere a Duhului pentru ca ei au trait in Hristos si s-au lasat traiti de catre El”, a spus preotul Cristian Stefan, consilierul cultural al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului. In cadrul simpozionului, desfasurat chiar in ziua in care s-au implinit 50 de ani de la plecarea muceniceasca la ceruri a parintelui Daniil Tudor, au fost evocate mai multe figuri ale celor care au dus o viata plina de sfintenie: parintele Justin Parvu, parintele Arsenie Boca si parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. „Intr-adevar, acesti dispretuiti, acesti paria, calcati in picioare, batjocoriti, infometati in fel si chip, au ajuns in imparatia cerurilor si se roaga lui Dumnezeu pentru noi. Parintele Gheorghe Calciu la un moment dat era numit parazit. In blocul in care locuia, scria la avizier, se pusese un anunt: «sa scapam de parazit», pentru ca iubind adevarul, acesti eroi ai credintei erau considerati de trepadusii vremii lor, paraziti. Tot parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a spus un cuvant profetic: or sa se bata cu noi si morti, dar noi vom fi alaturi de voi si va vom apara si morti vom izbandi. Ei bine, parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a vrut ca noi, sa marturisim despre ei, parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa ne indeamna sa purtam in sufletele noastre marturia lor, si in momentul in care noi ii purtam in inimile noastre, ei au biruit”, a punctat teologul Danion Vasile. Lectia pe care credinciosii trebuie sa si-o atribuie e asa cum spunea teologul Danion Vasile, ca „vietuind in Hristos, buturuga mica rastoarna carul mare”. Chiar daca n-au fost deocamdata canonizati, sfintenia mucenicilor din inchisorile comuniste a ajuns sa fie recunoscuta de foarte multi credinciosi, mai ales ca marturie stau si numeroasele minuni care se intampla la raclele cu sfintele lor moaste. Evenimentele dedicate „sfintilor inchisorilor” vor continua si in aceasta saptamana. Astfel, marti, 19 noiembrie, de la ora 18.00, la Casa de Cultura se va discuta despre Sfantul Iov de Uglea, iar miercuri, 20 noiembrie, de la ora 18.00 la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu”, tema conferintei va fi „Din temnite spre sinaxare. De la Valeriu Gafencu la parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa”. Vedeti video : aici.