joi, 28 ianuarie 2010

„Despre asta e vorba în carte. Lectură plăcută!”



Într-o bună zi mi-a venit ideea de a le sugera copiilor care frecventau Atelierul de Creativitate al Muzeului Ţăranului Român să inventeze nişte povestioare pornind de la un indiciu minim: numele povestirii. Nu stiau ce şansă le oferisem. Aveau ocazia de a concura cu nume grele ale literaturii şi filosofiei. Pornind de la câteva titluri de volume îndeobşte cunoscute cititorului român, copiii şi-au dat întreaga măsură a inventivităţii vârstei lor. Între joaca lor şi maniera postmoderniştilor de a rescrie marile opere ale înaintaşilor cred că există o legătură. Presupun că aceeaşi pornire, conştienta în cazul acesta, l-a împins pe Derrida să îi rescrie pe Platon şi pe Heidegger, acelaşi impuls l-a facut pe Sloterdjik să îl repovestească pe Heidegger în “Reguli pentru parcul uman”. Iată ce a ieşit.

Cearta cu filozofia de Cornel Cosmin, cls-a IV-a A, Scl I.H.Radulescu, Bucuresti

Celebrul filozof Albert Einstein s-a săturat de atâta muncă şi s-a hotărât să lase în pace invenţiile şi calculele pentru un timp. A doua zi, în toate ziarele, pe prima pagină apărea scris cu litere de-o şchioapă titlul “Einstein s-a certat cu filozofia”. Apropiaţii săi şi chiar fanii îl rugau să nu renunţe, dar Einstein le răspundea întotdeauna zâmbitor:
- Nu vă faceţi griji! Am luat o pauză doar ca să îmi recreez creierul. De aceea mi-am luat o mică vacanţă în care o să plec două săptămâni în Jamaica să mă relaxez; după aceea am să mă întorc să lucrez.
Einstein a plecat în vacanţă, unde a stat două săptămâni fără să-l deranjeze nimeni. A înotat, a făcut plajă şi s-a bronzat. După două săptămâni s-a reîntors acasă cu creierul limpede şi cu ideile în ordine. Cum a ajuns acasă s-a şi pus pe lucru şi a inventat teoria relativităţii. Această pauză i-a prins bine lui Einstein. Acum ziarele “urlau’: Einstein reîncepe munca. Detalii la pagina 3”.


Smulgătorul de inimi de Stan Andrei Mihai, cls. A_IV-a A, Scl.I.H.Radulescu

Într-o zi un băiat trecea pe stradă. Toate fetele întorceau capul după el. Şi el se uita după femei. Când el a văzut că nu se poate decide să aleagă o femeie dintre femeile frumoase, s-a gândit că poate strânge de la fiecare câte o amintire. După câteva zile i-a venit ideea să le cucerească inimile la toate femeile frumoase. Oriunde mergea şi întâlnea o femeie încerca să o cucerească,, îi făcea curte din prima clipă când o vedea. Le smulgea inima din piept iar ele rămâneau cu sufletul gol. Zilele treceau şi într-o zi a constatat că o femeie frumoasă i-a luat şi lui inima. Acea femeie i-a smuls inima necruţătoare. Bărbatului, uitându-se în urmă, îi păru rău că a smuls inimile din piept tuturor femeilor pe care le întâlnise şi a dat înapoi toate inimile furate. Dar acum el a rămas fără inimă şi trebuie să suporte consecinţele. Aveţi grijă că puteţi să păţiţi la fel!!!



Despre îngeri de Dan, cls-a_IV-a A, Scl. I.H.Radulescu

De mic am vrut să mă fac scriitor. M-am gândit de mult timp despre ce să scriu şi după câţiva ani m-am hotărât să scriu o carte cu titlul “Despre îngeri”. Cartea nu este foarte mare, aşa că aş dori să prezint conţinutul cărţii pe scurt. Sper să nu-l plictisesc pe cititor. În carte este vorba despre îngeri buni şi ingeri răi. Cum au apărut îngerii? Îngerii au apărut astfel: oamenii îi cereau lui Dumnezeu foarte multe lucruri, aşa că Dumnezeu nu a putut să facă faţă la miliardele de cereri şi-a creat îngerii drept ajutoare speciale. Îngerii care nu au ascultat de Dumnezeu s-au trasnformat în îngeri răi. Ce ocupaţii au îngerii buni? Ei se ocupă cu: păzirea copiilor mici, duc cadouri la copii ajutaţi de Moş Crăciun şi ne păzesc de îngerii răi Ce ocupaţii au îngerii răi? Ei se ocupă cu: îndemnarea oamenilor la fapte rele şi ne bagă în bucluc. Despre asta e vorba în carte. Lectură plăcută!


Dumnezeu s-a născut în exil de Cornel Cosmin, cls. A_IV-a , Scl I. H. Rădulescu

Când o persoană pleacă departe de casă sau departe de locul său de baştină, adică în exil, sentimentele lui faţă de patrie sunt mai puternice, el crede mai mult în Dumnezeu, merge mai des la Biserică. Abia atunci acea persoană simte lipsa frumuseţilor ţării sale. Atunci intervine ideea metaforică “Dumnezeu s-a născut în exil”. De exemplu, atunci când plec departe de ţară, eu îmi iubesc mai mult patria decât atunci când mă aflu în România. Nu vi se întâmplă şi vouă? Nu e aşa că atunci când sunteţi plecaţi în afara ţării, sufletul vostru iubeşte mai mult patria decât atunci când sunteţi acasă? Cu cât pleci mai departe cu atât în inima ta simţi mai mult că Dumnezeu s-a născut în exil.


Orbitor de Monica Stoica, cls. A-IV-a A, Scl IH Rădulescu

A fost odată ca niciodată că de nu ar fi nu s-ar povesti. Undeva, pe un tărâm fermecat, numit Ţărmul Însorit trăia un împărat foarte bogat. Acest împărat era foarte fericit. Locuitorii regatului erau şi ei plini de veselie. Toţi căntau, dansau şi se simţeau bine. Fericirea lor a fost şi mai mare când împărăteasa a dat naştere unui prinţ de o frumuseţe rară. Prinţul avea faţa albă, ca spuma laptelui, buzele roşii, iar părul îi era buclat, de un auriu strălucitor. L-au numit prinţul Soare. Prinţul creştea într-un an cât cresc alţii în şapte şi pe zi ce creştea tot mai frumos se făcea. Cei din jur îl numiseră “Orbitorul”. Prinţul Soare era foarte bun la suflet şi când cineva era trist imediat îi aducea zâmbetul pe buze. Vorbele lui încălzeau chiar şi cele mai reci suflete. Toate prinţesele erau orbite de frumuseţea şi bunătatea lui. Într-un alt tărâm fermecat, numit Ţărmul Strălucitor trăia un rege la fel de bogat. Şi acest rege avea un băiat la fel de strălucitor ca şi prinţul Soare. Pe acesta îl chema Diamant. Rubinele, safirele, chiar şi topazele erau orbite de strălucirea lui.
Într-o zi s-a organizat un concurs de frumuseţe la care erau invitaţi toţi prinţii. S-au înscris în concurs şi Diamant şi Soare. Juriul era orbit de frumuseţea celor doi prinţi. Nu ştiau pe care să-l aleaga. Amândoi erau foarte buni la suflet şi foarte frumoşi. După lungi dezbateri s-au hotărât ca să câştige atât Diamant cât şi Soare. S-au bucurat foarte tare şi au rămas prieteni de nădejde. Se vizitează în fiecare lună şi işi povestesc ce li s-a întâmplat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu