Valoarea entuziasmului în viața de zi cu zi

 

[Articol publicat în Ziarul Lumina .]

Norman Vincent Peale, reputatul specialist în psihologie moti­vațională, definea entuziasmul ca fiind „acea calitate nepre­țuită care poate schimba totul”. Mai concret, „entuziasmul este impulsul emo­țio­nal care ne ajută să ne urmărim scopul”. Odată dobândit, entuziasmul produce schimbări majore în întreaga sferă a existenței umane: la serviciu, în relațiile cu membrii familiei și cu ceilalți semeni ai noștri.

Următoarea afirmație a lui Peale pare surprinzătoare: „Entuziasmul poate constitui granița dintre succes și eșec”. Mulți creatori de geniu, însă, confirmă această opinie. Fizicianul Edward Appleton declara: „După mine, entuziasmul este mai important chiar decât aptitudinile profesionale”. Entuziasmul nu poate înlocui aptitudinile, însă prezența sau absența entuziasmului poate fi determinantă în profesia noastră: lucrurile făcute din pasiune sunt mai valoroase decât celelalte.

Oamenii lipsiți de entuziasm sunt, în general, dezinteresați de tot ce îi înconjoară, „le este totuna”, nu se implică emoțional în nici o decizie majoră, trăiesc o viață monotonă, sunt apatici, iar uneori se arată a fi chiar cinici cu cei din jur. Această atitudine denotă egoism, centrare asupra sinelui propriu. În consecință, trăiesc adesea un sentiment de nefericire și de eșec existențial. Prin contrast, oamenii entuziaști sunt optimiști, pasionați de viață, se bucură de fiecare clipă, sunt dornici să-și aprofundeze cu­noaște­rea despre sine și despre lume, „ard ca o flacără”.

Cum putem câștiga entuziasmul? Mai înainte de toate - susține Peale - trebuie să ne propunem în mod conștient să îl dobândim. Apoi, trebuie să între­ținem continuu în mintea noastră dorința de a-l avea. Pasul trei constă în a ne comporta efectiv ca și cum am devenit deja ființe entuziaste. Peale merge aici pe urmele psihologului William James, care făcea următoarea recomandare: „Dacă vreți să aveți o calitate, purtați-vă ca și cum ați primit-o deja”. În plus, este bine să punem suflet în tot ceea ce trebuie să facem pe parcursul unei zile.

Gândurile și sentimentele toxice care ne asediază de dimineața până seara (frustrări, resentimente, dezamăgiri) ne pot împiedica să devenim entuziaști. Peale ne propune următorul exercițiu ca antidot împotriva acestora: înainte de a adormi, e bine să facem efortul de a rememora întâmplările dezagreabile de peste zi, proiectându-le într-o imagine cât mai clară. Analizându-le, trebuie să extragem învățătura necesară, să înțelegem unde am greșit și ce putem remedia pe viitor. În ultima etapă a exercițiului trebuie să ne imaginăm cum strângem toate întâmplările negative ale zilei și le aruncăm într-un coș (coșul uitării), rostind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „...uitând cele ce sunt în urma mea și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de sus a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus” (Filipeni 3, 14).

Peale afirmă că un om credincios își păstrează mult mai ușor entuziasmul decât unul lipsit de credință: „O credință profundă în Dumnezeu este factorul fundamental în cultivarea unui entuziasm fără de sfârșit”.

Noi, creștinii, folosim un sinonim pentru cuvântul „entuziasm”, cu importante valențe duhovni­cești: râvnă. Căutăm să între­ținem în sufletul nostru râvna pentru Dumnezeu, potrivit îndemnului pe care îl auzim continuu la Sfânta Liturghie, prin gura preotului: „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Râvna este acea energie care ne ajută să săvârșim faptele definitorii pentru o viață orientată spre Dumnezeu: respectarea poruncilor, rugăciunea, postul, participarea la viața liturgică. Sfântul Porfirie Bairaktaris sfătuia: „Marele medicament este ca omul să se dăruiască slujirii lui Hristos. Toate se tămăduiesc. Toate lucrează după rânduială. Iubirea lui Dumnezeu le preface pe toate, le sfințește, le îndreaptă, le schimbă”. Ciprian Voicilă