duminică, 28 septembrie 2014

„Sfântul Ciprian m-a luat sub aripa lui ocrotitoare”

Anunț reînnoit: În curând, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi scoate o carte cu minunile săvârșite de Sfântul Ciprian. Dacă ați trăit o minune mijlocită de Sfântul Ciprian, vă rog să mă contactați la adresele ciprianvoicila@gmail.com, ciprianvoicila@yahoo.com, ciprian_voicila@yahoo.com. „Sfântul Ciprian m-a luat sub aripa lui ocrotitoare într-o perioadă extrem de dificilă din viața mea și de atunci este sfântul meu protector. Prima minune pe care a făcut-o cu mine a fost faptul că după ce m-am rugat la el să îmi trimită un duhovnic care să mă înțeleagă și să mă îndrume în dezorientarea în care eram, l-am găsit chiar în biserica lui (Biserica Zlătari din București). Un om și un preot extraordinar, de o bunătate și o blândețe de nedescris, căruia îi datorez enorm din ce am devenit între timp. Un duhovnic cum nici nu visam să existe - mereu acolo cu un sfat plin de iubire și înțelepciune, care nu mă ceartă aspru când greșesc, nu îmi reproșeaza și nu mă face să mă simt ultimul om pentru toate păcatele pe care le repet in slăbiciunea mea ci din contră, îmi dă încredere în mine și speranță. Tot prin duhovnicul meu mi-a dăruit Sfântul Ciprian Biblia pe care o căutam de mult timp prin anticariate sau la reduceri, neavând suficienți bani în perioada respectivă ca să mi-o cumpăr la prețul la care era pe piață. Fiind la început pe acest drum al credinței (deși am fost botezată ortodox, părinții mei nu sunt credincioși și am trăit departe de biserică) și având o mulțime de întrebări și dileme, voiam foarte mult ediția cu explicațiile lui Bartolomeu Anania. După mai multe zile în care o tot căutasem pe net și în librării fără să o găsesc la mai puțin de 100 de lei și renunțasem deja la idee, am fost să mă spovedesc și am rămas de-a dreptul șocată când duhovnicul meu (care știa că mi-o doresc) mi-a dat o Biblie împachetată pe care tocmai o primise de la cineva și mi-a spus: „Uită-te dacă e ediția pe care o vrei și dacă da, ți-o dăruiesc”. Am despachetat-o fără prea multă încredere și când am văzut că era ediția respectivă, mi-au dat lacrimile. A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. Apoi, într-o perioadă în care nu aveam job și nu mă mai descurcam deloc cu banii, m-am rugat la Sfântul Ciprian să mă ajute și am primit un telefon de la cei care aveau să mă angajeze chiar în timp ce eram in biserică. Nu mi-a venit să cred când am sunat înapoi și mi s-a spus despre ce e vorba, ca să văd apoi ora la care mă sunaseră - exact în timp ce mă rugasem... Inutil să spun că Sfântul Ciprian m-a ajutat de fiecare dată când i-am cerut ajutorul, chiar dacă acestea sunt minunile cele mai evidente. Mereu când eram deprimată, îngrijorată, bolnavă și mă rugam la racla cu moaștele lui de la Biserica Zlătari starea mea se schimba în bine, chiar dacă problemele cu care mă confruntam erau aceleași. Rugăciunea către el îmi dădea putere, optimism, speranță, și îmi umplea sufletul de o liniște și o bucurie inexplicabile. Sunt sigură că nu e deloc întâmplatoare nici asemănarea fizică dintre el, așa cum e reprezentat în icoana din Biserica Zlătari, și bunicul meu, la care am ținut enorm și care m-a învăluit cu aceeași dragoste, răbdare și grijă cât am fost copil. Moartea lui mi-a provocat foarte multă suferință și mă rog mereu la Sfântul Ciprian să se roage pentru sufletul lui. Sfântul Ciprian e sfântul meu preferat, primul la care alerg când am nevoie de ajutor sau când pur și simplu mi se face dor sa-l „vizitez”. Pentru mine este în egală măsură prieten, tată, psiholog, medic, în funcție de problema pe care o am. Nu o sa îi pot fi niciodată suficient de recunoscătoare pentru tot ce a făcut și face în continuare pentru mine și în primul rând pentru cea mai mare minune din viața mea - întoarcerea mea la credință.”(Alina Mocanu)

sâmbătă, 20 septembrie 2014

Interviu cu Părintele Macarie de la Munteoru- în ultimul număr al revistei „Lumea monahilor”

În ultimul număr al revistei „Lumea monahilor” veți găsi un interviu cu Părintele Macarie de la Schitul Munteoru. Ce sfat ne dă, în esență, Părintele? „Să nu uităm de Dumnezeu, de Fiul Său, de Maica Domnului și de toți sfinții. Întotdeauna să ne aducem aminte că viața aceasta pământească este umbră și vis. Dincolo e viața veșnică.”

luni, 15 septembrie 2014

„Mici” minuni ale Sfântului Ciprian. Aștept mărturii de la dumneavoastră pentru o carte cu minunile Sfântului Ciprian (carte aflată în lucru)

„Când am făcut cunoștință cu Sfântul Ciprian eram într-un moment cumplit al vieții mele. Îmi mergea prost pe toate planurile și nu știam încotro s-o mai apuc. Mă mutasem de câteva zile într-o garsonieră foarte aproape de bisericuță și, deși trecusem de muuulte ori pe lângă ea, într-o seară, fiind încă deschisă la 9 și jumătate, mi-am zis „De ce nu?” Și am intrat. Mi-a luat 45 de minute să mă opresc din plâns. Nu mai intrasem într-o biserică de cel puțin 7 ani. M-am eliberat și am simțit asta. Am aflat apoi că biserica se numește „Sfântul Ciprian - parohia Zlătari” și că acest sfânt a ajutat multă lume ca mine. Am continuat să intru în biserică și să stau de vorbă cu Sfântul Ciprian ori de câte ori simțeam nevoia. Era, într-un fel, fărâma de speranță să merg mai departe. Și am mers. De la scheletul ambulant cu grave probleme de sănătate care eram, fără job și proaspăt despărțită de logodnicul meu, mi-am recăpătat încrederea în forțele proprii, am început o afacere pe cont propriu, am cunoscut pe cineva nou și incredibil de bun cu mine și mă simt extraordinar gândindu-mă că a fost cândva cineva care să mă asculte și să mă ajute. M-am rugat cu sufletul deschis, am cerut ce aveam nevoie și - sub o formă sau alta - am primit asta. Iată de ce îi mulțumesc Sfântului Ciprian că mi-a călăuzit pașii către bisericuța aceea micuță pe lângă care aș fi trecut de multe ori fără să intru.” (M.P.) Anunț reînnoit: În curând, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi scoate o carte cu minunile săvârșite de Sfântul Ciprian. Dacă ați trăit o minune mijlocită de Sfântul Ciprian, vă rog să mă contactați la adresele ciprianvoicila@gmail.com, ciprianvoicila@yahoo.com, ciprian_voicila@yahoo.com.

marți, 9 septembrie 2014

Meteor Press anunță: Cod Roşu de lectură la Sibiu !

Editura Meteor Press anunţă Cod Roşu de lectură la Sibiu ! Fiind Cod Roşu de lectură la Sibiu, în perioada 11 – 14 septembrie 2014, Editura Meteor Press vă aşteaptă în Piaţa Mare, cu cele mai noi şi mai incintante titluri din domeniile istorie, religie, psihologie, beletristică etc. în cadrul evenimentului SibiuBookFestival. În vara acestui an, domeniul cărţii de religie s-a remarcat prin noi apariţii de suflet, apreciate de iubitorii trăirii spirituale: volumul Ne vorbeşte Părintele Serafim Rose. Scrisori, volumul Sfinţii de lângă noi, scris de Ciprian Voicilă şi volumul Sfinţii închisorilor. De asemenea, reamintim apariţiile din domeniul cărţii de istorie în limba română a unor titluri recunoscute internaţional, precum: volumul Ţarul Putin. Din interiorul cultului puterii în Rusia, autor Anna Arutunyan; volumul Rusia în secolul XX, autor David R. Marples şi volumul Kempeitai – Gestapoul japonez, autor Mark Felton. Aceste titluri, alături de volumul Spectacolul propagandei, autor Călin Hentea, volumul Rusia lui Putin, autor Anna Politkovskaia, volumul Nimic de invidiat, autor Barbara Demick, volumul Fericirea. Barcelona 1909, autor Lluis-Anton Baulenas, volumul 12 ani de sclavie, de Solomon Northup etc. vă vor face cu siguranţă curioşi şi dornici să le citiţi. Reducerile de preţ vor fi cuprinse între 20 % şi 70%. Iată că a fost tras semnalul de alarmă pentru Codul roşu de lectură la Sibiu! Editura Meteor Press vă aşteaptă la un adevărat festin cultural! Persoană de contact: Mirela Neagu. 0735 159 302 0746 104 599

luni, 8 septembrie 2014

O nouă apariție la Editura Areopag: Iacov Tupikov - „Starețele ascete în lume”

Într-un mod gresit, viata crestina este împartita de multe ori între viata jertfelnica, dedicata lui Hristos, în monahism, si viata comoda, care poarta pecetea compromisului, în lume. Dar la sfintenie sunt chemati si mirenii, nu doar monahii. Hristos nu S-a rastignit doar pentru monahi, împaratia cerurilor nu este doar a monahilor. Cartea de fata ne arata pilde vii de jertfelnice, care au mers pe calea nevointei în Rusia secolului XX în regiunea satk. Sfântul Porfirie Bairaktaris, marele facator de minuni din Grecia, a vazut cu duhul aceasta regiune plina de sfinti. În aceasta carte, cunoastem o parte din ei. Figurile centrale sunt surorile din familia Petrin, care au avut harisma staretiei... Acest titlu a fost publicat de Editura Areopag si este distribuit de Meteor Press. O puteți cumpăra de aici cu reducere. (Cartea a fost tradusă din limba rusă de Angela Voicilă)

vineri, 5 septembrie 2014

Marius Ianuș: O recomandare a Părintelui Iulian de la Prodromu

Părintele Iulian de la Prodromu mi-a recomandat să-mi procur această carte: descărcați. V-o recomand și eu, însoțită de cuvântul Părintelui, care a spus că în curând ea nu se va mai găsi. Doamne, ajută!

miercuri, 3 septembrie 2014

Gazeta de Maramureș (2 septembrie 2014): Sfinţii de lângă noi, un Pateric contemporan

Sociolog la Muzeul Ţăranului Român, scriitorul buzoian Ciprian Voicilă a publicat recent un nou volum dedicat oamenilor deosebiţi pe care i-a întâlnit în perimetrul bisericii. „Sfinţii de lângă noi. Portrete. Amintiri. Reflecţii”, volum apărut la Editura Areopag din Bucureşti, cuprinde „exemple adevărate de oameni ai lui Dumnezeu, ascunşi uneori în cei mai «ciudaţi şi necăjiţi oameni»”. „Un puzzle încântător de eseistică urbană, file de pateric contemporan, exerciţii de admiraţie şi uluitoare minuni. O carte ca o şezătoare de suflet, cu întâmplări din vremea de azi, care, oricum ar fi ea, este vremea mântuirii noastre. Scrisă într-un stil cald, familiar, lipsită de metafore fără rost şi zorzoane lingvistice, cartea se aşază într-un firesc al veşniciei de zi cu zi. În deruta generalizată a lumii de astăzi, Ciprian Voicilă ne împărtăşeşte ce a auzit, a văzut şi a simţit… Cartea aceasta este ca o floare pe caldarâmul unei lumii agitate. Cine se va opri, o va vedea! Miracole se întâmplă întotdeauna lângă noi.” Aşa descrie Laurenţiu Dumitru cea mai nouă carte a scriitorului Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Ţăranului Român. Aşa cum autorul mărturiseşte: „Oamenii despre care am scris în această carte au ceva în comun: i-am întâlnit în perimetrul sacru al bisericii. Pentru mine, unii sunt deja sfinţi - părintele Justin Pârvu sau maica Paisia. Alţii merg pe calea sfinţeniei - monahul Proclu, părintele Macarie de la Schitul Muntioru, Înalt Preasfinţitul Justinian Chira sau G. cel Nebun pentru Hristos. Iar alţii sunt eroi: Gheorghe Jijie, Marcel Petrişor. În timp ce tânărul Stelian, fostul Cedry2k, a descoperit destul de recent calea Adevărului dar, dacă va merge pe ea, ar putea deveni un reper pentru cei din generaţia sa. Am simţit imboldul interior de a scrie, fie şi în treacăt, şi despre experienţa întâlnirii unui matur cu copiii, dar şi despre starea perpetuă de a fi copil. Am scris despre prietenie, punctând câteva repere culturale, pentru că prietenia este o întâlnire decisivă, o experienţă inegalabilă, unică pe care o descoperim cu precădere în adolescenţă şi care ne marchează pentru totdeauna. Cum altfel devenim oameni dacă nu prin întâlnirea cu un om, cu o carte, cu Dumnezeu? Eroii cărţii mele sunt autentici, vii, exemplari. Au un ideal clar. Caracterul lor atipic se profilează pe un fundal al României de astăzi care devine din ce în ce mai pregnant, mai agasant, mai contrafăcut. De aceea am simţit nevoia ca, în anexele cărţii, să mă refer la câteva probleme care ne stau în faţă ca o ameninţare şi care tind să ne transforme viaţa în opusul ei: manipularea, standardizarea, dependenţa de televizor, sexismul, asaltul noilor minorităţi, macdonaldizarea vieţii şi a morţii, simulacrele care ni se oferă ca modele, consumerismul, costurile vieţii trăite între betoane. Anexele sunt contrapunctul, antiteza cărţii propriu-zise. Ele sunt, de fapt, partea a doua a volumului de faţă. Și cele două părţi trebuie citite împreună: Oameni admirabili... într-o lume pe dos”. „Am scris această carte pentru că am simţit nevoia stringentă de a le reaminti semenilor mei cât de important, de vital, ne este aproapele pentru propria noastră salvare. Un adevăr fundamental, din păcate uitat sau cu totul ignorat, despre om şi despre corabia mântuirii noastre, Biserica: ne mântuim doar ca mădulare ale Trupului lui Hristos, numai împreună. Noi toţi, cei botezaţi, în comuniune unii cu ceilalţi, suntem Biserica. Criteriul ultim după care ne recunoaştem între noi şi suntem recunoscuţi de cei din afara Bisericii este dragostea. Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii (Ioan 13, 34-35)”.(Ciprian Voicilă) Sursa aici.