Ciprian Voicila. Dr. Nutu Rosca – “Hristos, adevarata libertate”, conferinta-lansare de carte- 31 mai, ora 18.30, Satu Mare

Se vor lansa volumele Diavolul din pahar. Amintiri din iadul betiei si Supravietuitorul, aparute la Editura Areopag.

L-a vazut pe Sfantul Ilie Lacatusu deschizand ochii

S

Sunt o persoana din Satu Mare, care intr-un moment din viata am trait o (mare) deznadejde. Aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu cu disperare si intr-o clipa am strigat la El sa ma ajute. Dumnezeu m-a auzit si a sadit in sufletul meu dorinta de a ajunge la Sfantul Ilie Lacatusu, am simtit in suflet chemarea sfantului de a merge la el spre a ma ajuta. Ajungand la sfant am trait ceva ce nu se poate spune in cuvinte. Intrand la sfintele sale moaste am avut nadejde ca Dumnezeu prin sfantul sau ma va ajuta. L-am rugat pe Sfantul Ilie Lacatusu din suflet zicandu-i, Sfinte Ilie, ajuta-ma! si in clipa urmatoare, eu fiind sprijinita cu capul pe mainile sfantului, am simtit cum sfantul parca ma ridica incet, transmitandu-mi (in gand), uita-te la ochii mei!. In clipa urmatoare, uitandu-ma la ochii lui, am vazut cum se deschid usor, incet, si i-am vazut pupila ochilor vie cum s-a miscat, uitandu-se fix in ochii mei. Mi-a transmis o bucurie cereasca, parca eram ridicata de la pamant la cer, unde eram numai eu cu sfantul. Acea traire o am ori de cate ori vorbesc despre Sfantul Ilie Lacatusu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta minune care m-a intarit in credinta si pentru parintele meu duhovnic O.E., care m-a sprijinit sufleteste. Trebuie sa marturisim cu curaj despre sfintii nostri, ne-o cere Dumnezeu, ne-o cer sfintii si e datoria noastra de crestini traitori. Slava Domnului pentru toate! Cu nevrednicie, S.A., Satu Mare

Minuni savarsite de Sfintii Nectarie si Ioan Rusul: Puterea rugaciunii

Preluat de la Formula As. Poate ca va scriu mult mai tarziu decat ar fi trebuit, dar chiar daca o fac cu intarziere, imi exprim speranta ca aceasta va fi in folosul celor care sunt in necaz si isi pun speranta in ajutorul Sfantului Ierarh Nectarie. Viata mea a fost lipsita de griji, pana in urma cu 4 ani. Totul parea asa de bine randuit, incat aveam impresia ca mie nu mi se poate intampla nimic rau, ca eu sunt cea care imi fac destinul. Nu eram atenta la nevoile celor din jur, nu puneam pret pe lucrurile cu adevarat importante, ii dispretuiam oarecum pe cei care nu erau "contemporani" cu schimbarile vremii, pe cei care mergeau prea des la biserica, vazandu-i ca pe niste habotnici. Chiar daca stiam de existenta lui Dumnezeu, nu aveam nevoie de el, nu il primeam nici in casa si nici in suflet, de altfel, nici eu nu prea mergeam in casa Domnului, la biserica, decat foarte rar. Inainte ca raul despre care povestesc sa se intample, am primit ceva semne, pe care insa nu le-am inteles. Era vorba de boli relativ grave, dar nu incurabile, cu care fusesera diagnosticati mama si sotul meu. Dar a fost abia inceputul. La scurta vreme, copilul meu, Andrei, s-a imbolnavit de leucemie. Nici atunci nu am inteles imediat morala acestei nenorociri, insa stiu ca primul lucru pe care l-am facut dupa ce am aflat diagnosticul a fost sa cad in genunchi si sa ma rog cu disperare lui Dumnezeu pentru vindecarea baiatului. Chiar daca nu am ignorat rolul doctorilor, in sufletul meu eram convinsa ca doar de la Dumnezeu va veni vindecarea. Cu acea ocazie, am aflat si de Sfantul Nectarie si de Sfantul Ioan Rusul, la care am inceput sa ma rog neincetat (pana a afla de existenta acestor doi sfinti, ma rugam la Sfantul Pantelimon si la Sfantul Andrei, la ultimul rugandu-ma si azi, zi de zi). Acelasi lucru il facea si sotul meu. De la un moment dat, dupa ce starea de sanatate a copilului nostru s-a stabilizat, eu am continuat sa ma rog la Sfantul Nectarie, iar sotul meu la Sfantul Ioan Rusul. Atunci ne-am legat ca primul drum pe care il vom face cu copilul, dupa ce acesta va fi cat de cat in stare sa stea pe picioarelui lui, o sa fie in Grecia, la moastele celor doi sfinti. Asa am si facut, chiar daca, cu o zi inainte de plecare, am avut toti trei un accident de masina, in care am suferit leziuni minore, si in pofida faptului ca baiatul nostru era bolnav si cu febra, slabit de citostatice. Dar la sfatul duhovnicului nostru, am plecat. Pana sa ajungem in Grecia, s-au ivit si alte obstacole in cale, insa cu credinta in Bunul Dumnezeu, le-am depasit. Cert e ca am ajuns la cei doi sfinti care ne-au ajutat la nevoie si am simtit binecuvantarea lor revarsata asupra baietelului nostru. La intoarcerea acasa, medicii, cat si duhovnicul nostru, ne-au confirmat cu mare emotie, minunea vindecarii copilasului. In urma cu putin timp, a mai venit o incercare din partea lui Dumnezeu. Sora mea, in urma unor analize de rutina, a fost diagnosticata cu cancer. Insa rugaciunile pe care le-am facut catre Sfantul Nectarie (atat noi, familia, cat si mai multi preoti) au ajutat in asa masura, incat diagnosticul nu s-a mai confirmat. Iar acest lucru s-a datorat doar Sfantului Nectarie, care a oprit la timp evolutia bolii, astfel incat nu a fost nevoie de chimioterapie sau radioterapie. Sfinte Nectarie, iti multumim din tot sufletul. Morala pe care eu am inteles-o in urma acestor intamplari este ca viata pe care o ducem pe pamant trebuie sa fie mereu raportata la Dumnezeu, iar celor care cunosc legea lui Dumnezeu si nu o respecta, Domnul le trimite incercari, tocmai ca sa nu repete greselile si sa inceapa o alta viata, crestineasca, mai profunda si mai plina de satisfactii. * * * * * As vrea sa va impartasesc o minune pe care Sfantul Nectarie a facut-o in toamna anului 2009, in Grecia. Cativa romani plecati la munca acolo, au dorit sa-si boteze copiii in tara unde lucrau, insa doreau ca slujba sa se efectueze in limba romana. In acest sens, au mers la episcopul din zona, ca sa ceara binecuvantarea pentru slujirea botezului in limba romana. Episcopul nu a fost de acord. Atunci oamenii s-au dus la moastele Sfantului Nectarie, cerandu-i sa se roage pentru ei si sa induplece inima episcopului. In urmatoarea duminica, un preot care vorbea romaneste a anuntat ca toti romanii care vor sa-si boteze copiii in limba romana sa vina pe malul marii, iar el va oficia aceasta taina. Evenimentul s-a si petrecut si fiecare copilas a primit un certificat de botez semnat de preot. Ca urmare, grupul de romani s-a dus cu flori sa-i multumeasca episcopului, pentru ca le daduse binecuvantarea ceruta. Surprins, episcopul le-a spus ca nu-si daduse acordul pentru botezul in limba romana. Atunci oamenii i-au marturisit ca faptul se intamplase deja, ca au primit si certificate de botez, pe care le-au aratat episcopului. Erau semnate "Nektarios". Totodata, i-au aratat si poza acelui preot, care se afla pe un perete al incaperii. Era fotografia Sfantului Nectarie. El in persoana venise pe malul marii si infaptuise minunea. Oameni buni, descoperiti-L pe Dumnezeu si faceti-L tovaras de viata, inainte de a va trimite El incercari. Cu El alaturi, nu exista decat speranta si biruinta. Va spun asta cu pretul vietii mele si va indemn sa ma ascultati. TEODORA-BECLEAN - Bistrita-Nasaud

Maine il praznuim pe Sfantul Ioan Rusul

Acatistul Sfantului Ioan Rusul. Filmul Viata Sfantului Ioan Rusul (partea 1). Filmul Viata Sfantului Ioan Rusul (partea 2). O minune a Sfantului Ioan Rusul. Articol preluat de aici. Sfantul Ioan Rusul. Patria natală - Rusia Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârşitul veacului al şaptesprezecelea, pe timpul împărăţiei lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al naşterii sale este 1690, şi aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăzneţul ţar l-a ridicat împotriva turcilor în 1711. Prizonier de război Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului, sfântul Ioan a fost vândut unui ofiţer superior turc care era eparh în Procopie, Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei. Întorcându-se în ţinutul său, aga l-a luat cu sine şi pe cuviosul. Turcia se umpluse de nenumărate mulţimi de robi ruşi care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor şi, vai!, cei mai mulţi dintre ei, pentru a li se uşura puţin suferinţa, s-au lepădat de Hristos şi s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan însă făcea parte dintre acei tineri pe care îi înţelepţeşte cunoaşterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: „Bătrâneţile cinstite nu sunt cele de mulţi ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor; înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor - o viaţă fără prihană”. Împodobit deci cu înţelepciunea pe care o dăruieşte Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică - necredincios. Bătut, lovit, scuipat, devenit ţinta dispreţului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-şi lepede credinţa că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoşător păcat. Agăi turc i-a spus: „Dacă mă laşi liber în credinţa mea, îţi voi împlini cu sârguinţă poruncile; dacă mă sileşti să-mi schimb credinţa, mai degrabă îţi predau capul decât credinţa. Creştin m-am născut şi creştin voi muri”. Rânduit să îngrijească de vite, fericitul Ioan îşi întindea într-un colţ al staulului trupul obosit, mulţumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a se naşte într-o iesle săracă, lângă Bethleem. Dumnezeu, văzând credinţa robului Său şi mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său şi, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând la aceasta şi smerenia şi blândeţea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru vieţuire o cămăruţă apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit, pentru a-şi chinui trupul cu traiul greu şi nevoinţa în mirosul greu al dobitoacelor şi loviturile lor de picioare. Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locaşul de nevoinţă unde el urma poruncile Sfinţilor Părinţi: ceasuri nesfârşite de rugăciuni şi îngenuncheri; puţin somn, ghemuit, pe podeaua goală şi acoperit cu o pânză veche, postind multe zile cu puţină pâine şi apă şi rostind adesea psalmii proorocului David, pe care îi zicea în limba în care îi învăţase de la mama sa - în limba rusă: „Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Către Tine, Doamne, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei; iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi…”. Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe ce era zidită într-o râpă nu departe de casa stăpânului său şi făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă şi se împărtăşea cu Preacuratele Taine. Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul, Cel ce cercetează inimile şi rărunchii, a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi şi a celor de altă credinţă. A dat Domnul şi multă bogăţie stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa şi propovăduia tuturor despre virtuţile slugii sale. După vreme, aga a hotărât să facă un pelerinaj la Mekka, cetatea sfântă a mahomedanilor. Nu la multe zile după plecarea sa, soţia acestuia a pregătit un ospăţ la care a invitat rudele şi prietenii soţului pentru a prăznui şi a se ruga pentru buna întoarcere a acestuia acasă. La masă a fost rânduit să slujească fericitul Ioan. Printre mâncărurile aşezate înaintea oaspeţilor se afla şi un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi. Amintindu-şi de soţul ei, stăpâna a zis lui Ioan: „Cât de bucuros ar fi fost, Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi şi ar fi gustat din acest pilaf!”. Sfântul Ioan a cerut atunci de la dânsa o farfurie plină cu pilaf, spunând că o va trimite la agă, în Mekka. La auzul acestor cuvinte toţi invitaţii au râs; stăpâna însă a poruncit bucătăresei să-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf cerută, gândind că poate vrea să o mănânce el însuşi sau să o dea vreunei familii creştine sărace, precum obişnuia să facă adesea, dăruind altora partea sa de mâncare ce i se cuvenea. Sfântul a luat farfuria şi, mergând în staul, a îngenuncheat şi s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mekka, cu oricare mijloc va rândui Domnul în atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie şi simplitate, cu nimic îndoindu-se, după cuvântul Domnului, şi Acesta i-a ascultat dorinţa: farfuria a dispărut din ochii săi, iar fericitul Ioan s-a întors la masă, spunând stăpânei că a trimis mâncarea la Mekka. Crezând că vrea să ascundă faptul că a mâncat pilaful el însuşi, invitaţii au râs de cuvintele fericitului Ioan ca de o glumă bună. Peste puţine zile s-a întors din pelerinaj aga, aducând cu sine şi farfuria de aramă, spre marea uimire a casnicilor săi. Numai sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplaseră: „în cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăţ), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neştiind cine a adus mâncarea şi cum a intrat în camera încuiată. Neştiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieşeau aburi, am zărit, cu şi mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, aşa cum avem pe toate vasele casei noastre. Aşa încât, cu toată nedumerirea şi zbuciumul meu, m-am aşezat şi am mâncat cu mare poftă pilaful, şi, iată!, am adus farfuria cu mine şi văd că este într-adevăr a noastră. Dar, pe Allah, nu pot să înţeleg cum a ajuns la Mekka şi cine a adus-o”. Auzind acestea casnicii eparhului au fost cuprinşi de teamă şi uimire, iar soţia i-a povestit acestuia cum a cerut Ioan farfuria cu mâncare pentru a o trimite la Mekka şi cum toţi l-au luat în râs pentru aceasta. Vestea despre minunea săvârşită de sfântul s-a răspândit repede în tot ţinutul şi toţi îl priveau cu teamă şi respect, ca pe un om drept şi plăcut lui Dumnezeu, nemaiîndrăznind nimeni să-l supere cu ceva. Stăpânul şi soţia sa se sârguiau să-i poarte de grijă cât mai mult şi l-au rugat să se mute în cămăruţa ce se afla lângă grajd, pe care până atunci o refuzase. Fericitul Ioan şi-a continuat mai departe felul ascetic de viaţă, îngrijind de animale şi împlinind cu sârguinţă poruncile eparhului, iar nopţile petrecându-le cu rugăciuni şi cântări de psalmi. Toate acestea le făcea împlinind cuvântul domnului: „Daţi cezarului cele ce sunt ale cezarului, şi lui Dumnezeu cele sunt ale lui Dumnezeu”. Mutarea la cele veşnice După puţini ani însă, pe care i-a trăit în post şi rugăciune, apropiindu-se sfârşitul vieţii sale pământeşti, fericitul s-a îmbolnăvit şi a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfinţise cu rugăciunile sale şi cu reaua pătimire îndurată pentru numele şi dragostea lui Hristos, Cel ce S-a făcut om pentru noi şi S-a răstignit pentru marea Sa iubire către toţi. Cunoscând mai dinainte ceasul ieşirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se împărtăşi cu preacuratul Trup şi cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, şi astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăşi şi îndată şi-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730. Cu învoirea turcilor, preoţii şi creştinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului, pregătindu-l de înmormântare. La îngroparea sa au venit nu numai creştinii ci şi mulţi musulmani şi armeni: cel până mai ieri rob şi sclav a fost îngropat ca un stăpân. Au ridicat pe umeri cu lacrimi de adâncă emoţie şi cucernicie mult truditul trup şi, cu lumânări şi tămâieri, cu atenţie şi evlavie l-au dus la cimitirul creştin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel trupul pământului mamă. Descoperirea sfintelor moaşte Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi asculta suferinţa şi torturile şi care îl împărtăşea cu Sfintele Taine, a văzut în vis pe Sfântul Ioan în noiembrie 1733. Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, aşa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ şi să-l aibă ca binecuvântare veşnică a lui Dumnezeu. După şovăielile preotului, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creştinii au deschis mormântul şi o, minune! - trupul sfântului se găsea intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească şi evlavie l-au ridicat, au luat în braţele lor acest dar dumnezeiesc - sfintele moaşte, şi l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obişnuia să privegheze fericitul Ioan. Osman Paşa arde sfintele moaşte În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea şi Ibrahim al Egiptului, Osman Paşa, trecând prin Procopie - ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaşte, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creştini. Văzând însă trupul Sfântului mişcându-se în mijlocul flăcărilor ca şi cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziţi, lăsând odoarele bisericii şi povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creştinii au împrăştiat cărbunii şi cenuşa şi au găsit trupul sfântului întreg; nu păţise nimic, era tot mlădios şi înmiresmat ca şi mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar şi de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci. Sfintele moaşte ajung în Grecia După conflictul dintre Turcia şi Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiţi să plece, luând cu ei sfintele moaşte, odoarele bisericii şi puţine lucruri personale. După multe peregrinări, moaştele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraş Procopie. Aici s-a ridicat o nouă biserică, a cărei construcţie s-a terminat în anul 1951 şi care adăposteşte astăzi racla cu Sfintele moaşte ce izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credinţă la ajutorul Sfântului nesecat râu de tămăduiri şi alinări ale suferinţelor celor trupeşti şi sufleteşti. Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Minuni ale Sfîntului Ioan Rusul Intr-unul din cele doua spitale pentru copii din Atena,o mama sta zi si noapte la căpătâiul copilului sau pe care l-au adus urgent din Patra deoarece afectiunea cronica a acestuia - paralizia membrelor inferioare- s-a agravat in ultimele zile. La spital insa, de ani de zile se aplica permanent tratamentul cunoscut (lipseste calciul din organismul copilului )… Intr-o dupa-amiaza, cind soarele era aproape de apus si foarte putine raze mai luminau salonul spitalului, mama si-a amintit cum mergea la o bisericuta a Maicii Domnului, pe o inaltime afara din Patra, si se ruga aprinzind candelele, citeodata cu sotul, citeodata cu copiii…Mintea ei zboara la bisericuta si se roaga: ” Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, Maica dulce care si tu ai suferit,ajuta-mi copilul. Trimite un sfint, vezi-l pe sarmanul meu cum se chinuieste, neputind sta pe picioarele lui. Ajuta-l Preasfinta, pe copilasul meu chinuit “. - Mama, ce spui, cu cine vorbesti? - Gheorghita, copilul mamei, iti amintesti cum citeai la religie ca Domnul nostru cind traia acolo, in Palestina, deschidea ochii orbilor, ridica pe cei paralizati si-i facea sa mearga, invia morti? Spune-i Gheorghita, ca pe tine te asculta, ca tu esti copil bun, spune-i lui Hristos sa te faca bine. Copilul suferind se uita cu privirea lui nevinovata la mama, la soarele care apune; priveste sus si privirea i se pierde catre ceruri. Noaptea urmatoare Gheorghita a vazut in vis un cavaler frumos, calare pe o mindrete de cal. S-a oprit in fata lui si i-a spus: - Ridica-te, fa un salt si urca pe calul meu! - Dar eu sint paralizat, nu ma pot ridica si nu ma pot tine drept pe picioarele mele. - Da-mi mina, Gheorghita, urca pe calul meu. Eu sint Sfintul Ioan din Rusia. M-a trimis Domnul sa-ti aduc harul Sau si puterea Lui sa te vindeci. Pe jumatate adormit, copilul se chinuie sa se ridice in picioare. Se trezeste mama si-l prinde in brate ca sa nu cada de pe pat. - Mama, tine-ma, Sfintul Ioan din Rusia mi-a spus sa ma ridic. Dimineata, asistenta care fusese de serviciu in acea noapte ii spune profesorului doctor ca acel copil paralizat din Patra, acum paseste. Doctorul vine, il examineaza: loveste cu ciocanelul genunchii copilului, ii inteapa picioarele cu acul si organismul reactioneaza exact. Copilul era vindecat. “Mergeti, le-a spus profesorul, si Dumnezeu sa fie cu voi”. “Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor…De nu ve veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor. “( Matei 19,14;18,3) Un baston! Cel ce merge in biserica ce adaposteste moastele Sfantului Ioan Rusul vede acolo un dar simplu si saracacios: un baston! Este agatat la locul de inchinaciune din fata raclei Sfantului. Bastonul este al batranei Maria Siaca din Frenaro (Cipru), care timp de 18 ani a avut de suportat o boala asa de grava la coloana, incat era nevoita sa umble cu fata foarte apropiata de pamant. La 11 august 1978 aproape o suta de locuitori din Cipru organizeaza un pelerinaj la Sfantul Ioan Rusul si este adusa Maria Siaca de catre rudele ei. Aici, la racla sfantului, este ridicata de ceilalti pe brate pentru a se putea inchina sfintelor moaste. Indurerata, batrana priveste fericitul trup al sfintului si plange, cerand putin ajutor dumnezeiesc mult chinuitelor ei batraneti. I-a vazut Sfantul durerea, i-a vazut maretia sufletelui, i-a vazut si credinta. In fata ochilor tuturor, ceva asemeni unei maini nevazute a apucat-o cu putere de umeri si, incet a inceput sa-i indrepte trupul. Ii trosneste mijlocul si iata! batrana sta acum dreapta! Consatenii ei plang. Se trag clopotele bisericii. Se face o rugaciune de multumire de catre toti cipriotii, care nu-si mai pot stapani lacrimile. Numai cel ce s-a intamplat sa fie acolo in ceasul in care s-a petrecut minunea poate intelege cu adevarat aceste clipe. La sfarsit se aude glasul batranei: “Feciorul meu, Sfantul meu, nu am ce sa-ti dau, sunt saraca. Iti las bastonul meu, ca nu-mi mai trebuie pan’ la moarte!” In Cipru ziarele au zis: “Maria Siaca, dupa pelerinajul facut in Grecia la Sfantul Ioan Rusul poate sa-si priveasca acum consatenii in fata, pentru ca aproape 20 de ani era garbovita si nu vedea decat pamantul. Prin minunea Sfantului insa s-a indreptat, iar acum este cu desavarsire bine!” Apoi Moise a pus toiegele inaintea Domnului,in cortul marturiei.( Numerii 17,7) Minune intimplata unui om de stiinta! Povesteste domnul doctor Matzuros din orasul Limni (de pe aceeasi insula pe care se afla si biserica cu sfintele moaste ale Sfintului Ioan) catre I.P.S. Hrisostom, mitropolitul Halkidei. Prea Sfintite, nu sunt un habotnic, un nestiutor de carte; sunt medic, iar mai inainte eram ateu. M-am imbolnavit. Analize, examinatii, iese diagnosticul: cancer la intestinul gros. Confratii doctori imi spun adevarul: am cancer in forma avansata (metastaza), intr-un loc care aproape sigur conduce la moarte. Ma gaseam in cladirea fundatiei “Pantocrator” din Atena, unde sint ingrijiti bolnavii de cancer. Dupa instiintarea pe care am primit-o despre boala mea, pe cind ma gaseam singur, intins pe pat, mi-am venit in sine si mi-am intors mintea, sufletul si inima catre Dumnezeu, in care nu credeam. M-am ridicat pe marginea patului, cu picioarele pe podea; vorbeam singur, ma rugam lui Dumnezeu, ii ceream sa ia aminte la mine: “Dumnezeul meu, am spus, nu credeam in Tine, spuneam ca totul este un basm. Omul si stiinta imi spuneam ca sint totul. Primeste pocainta mea si, daca ma consideri vrednic, vindeca-mi boala prin sfintul al carui trup intreg il avem aici, aproape de noi.” Cineva bate la usa. Il poftesc sa intre. Usa se deschide si intra un medic tinar, frumos, binevoitor. - Ce faci, doctore, m-a intrebat, cum iti merge? - Ce sa fac, frate, sa spun adevarul - mor. - Nu, doctore, nu mori. O sa iau eu tot ce ai rau inauntru. - Cine esti tu tinere? Mie mi-a albit parul in aceasta stiinta si cunosc ce am. - Sint acela pe care l-ai cerut mai inainte. La revedere, doctore! Am iesit imediat pe hol si am intrebat daca a vazut cineva pe acel doctor tinar. Ceilalti medici mi-au spus: “Confrate draga, din necazul pe care il ai, intr-o clipa ai vazut acel vis”. Insa nu, eram sigur ca dupa rugaciune il vazusem pe Sfintul. Vazind ca nu glumesc si ca insist, mi s-au facut iarasi analizele si examinari. La urmatoarele analize cancerul disparuse. Citi si citi n-au vazut apoi cele doua plicuri cu analizele: cele cu cancer si, dupa intimplarea istorisita mai sus, fara cancer! “Prea Sfintite, nu sint habotnic… Am vazut pe Sfintul… M-a vindecat…” (10 aprilie 1964) ” Dumnezeu insusi a dat oamenilor stiinta vindecarii, ca sa se mareasca intru leacurile Sale cele minunate… In boala ta nu fi nebagator de seama, ci te roaga Domnului si El te va tamadui. ” (Intelepciunea lui Iisus Sirah 38,6-9). Sfântul Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul de minuni

Preluare de la Apologeticum: Pe 1 iunie la Poarta Albă va fi sfințit locul noii mănăstiri. Va participa și preacuviosul Părinte Justin Pârvu

Pentru imagini cu proiectul mănăstirii vedeți această pagina. IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a lansat astăzi, într-o conferință de presă, proiectul construirii Mănăstirii de la Poarta Albă. Piatra de temelie va fi pusă în data de 1 iunie la ora 18 pe terenul pus la dispoziție de către Primăria Poarta Albă, acesta fiind locul fostelor barăci din zona Galeșul, zona cunoscută pentru densitatea mare de preoți, deținuți politici, care au murit aici. La slujbă va fi prezent și părintele Justin Pârvu, unul dintre supraviețuitorii închisorilor comuniste. După sfinţire, sâmbătă noaptea va avea loc şi prima liturghie, iar apoi se vor ţine slujbe în fiecare zi. Părintele Justin Pârvu: Dacă Aiudul este un nume sonor pentru jertfele ce s-au produs acolo, Canalul este și mai sonor. Mănăstirea va fi închinată memoriei martirilor, deținuți politici, morți la construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră, mai ales în perioada 1949 – 1953. Din arhivele păstrate, reiese că la construirea Canalului, în perioada celor patru ani au muncit peste 30.000 de deținuti politici, iar în mod oficial au fost înregistrate peste 2.000 de decese din rândul acestor detinuți obigați să muncească aici. Desigur, numărul celor dispăruți în această perioadă este cu mult mai mare. IPS Teodosie: Este lucrul cel mai minunat pe care îl înfăptuiesc de când am venit aici, în Dobrogea. Închinând acest lăcaş jertfei celor care au muncit la Canal, cred că vom fi mai luminaţi şi mai înţelepţi | Arhiepiscopia Tomisului: Rugați-vă fraților ca Domnul să ajute ducerea la bun sfârșit a acestui proiect, spre bucuria Părintelui Justin și spre slava lui Dumnezeu. Nu s-a putut la Aiud, dar poate aici nu vom mai avea puriciști. În memoria miilor de deţinuţilor politici care şi-au pierdut viaţa prin muncă silnică la Canalul Dunăre-Marea Neagră se va ridica o mânăstire. Locul ales este Poarta Albă, principala colonie de deţinuţi din toate cele 14 câte au existat de-a lungul canalului. Anunţul a fost făcut de Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Lucrările vor începe luna viitoare. Mânăstirea de la Poarta Albă va fi ridicată în memoria tuturor deţinuţilor politici, care şi-au pierdut viaţa muncind la canal. Documentele arată că în perioada 1949-1953 au fost aduşi la muncă silnică, de către regimul comunist, peste 30 de mii de oameni. Poarta Albă a fost mereu considerată cea mai mare colonie de prizonieri, cu un număr constant de 13 mii de persoane aduse pentru exterminare. Mărturiile supravieţuitorilor arată că la Canalul Dunăre Marea Neagră au murit mai bine de 5 mii de oameni. Majoritatea, fără mormânt sau cruce. Rămăşiţele lor au rămas în gropi comune, amestecate cu pământul care străjuieşte Canalul. Munca extenuantă, foametea şi umilinţele fizice au fost principalele cauze ale deceselor. Pentru că mănăstirea este închinată tuturor celor care au murit la Canal, în locul supranumit “cimitirul programat”, călugării se vor ruga zilnic pentru iertarea lor. Marele duhovnic Iustin Pârvu de la Mânăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ s-a numărat printre supravieţuitori. La slujba de sfinţire a lăcaşului de cult, pe 1 iunie, va participa şi părintele Iustin Pârvu. Lucrările vor începe pe 5 iunie iar fondurile, spun reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului, vor veni exclusiv din donaţii. Arhivele arată că la colonia de deţinuţi de la Galeşu, de lângă Poarta Albă, din 3 mii de prizonieri, 800 erau preoţi. | Silvia Pascale, NeptunTv După aproape jumătate de veac de la construcţia canalului Dunăre – Marea Neagră, românii nu au uitat încă jertfa cu care s-a ridicat această lucrare. Intelectuali, preoţi, oameni care au îndrăznit să conteste regimul comunist au fost aduşi aici, iar pentru mulţi dintre ei a fost ultimul drum. Mii de oameni şi-au găsit sfârşitul sub tone de pământ. În memoria lor, Arhiepiscopia Tomisului va ridica o mănăstire de călugări în localitatea constănţeană Poarta Albă. Piatra de temelie va fi pusă pe 1 iunie, iar în următoarea zi, în Sâmbăta Morţilor, va fi oficiată liturghia de pomenire a acestor suflete. Terenul de aproximativ un hectar a fost donat de primăria Poarta Albă şi se află la ieşirea spre Galeşu, unde se crede că ar fi îngropaţi câteva sute de oameni care au muncit la contruirea canalului. (Reporter: Cristina Plesca ; Imagine: George Dima | TVLitoral) Mănăstire în cinstea miilor de deţinuţi politici morţi la construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră Memoria deţinuţilor politici din timpul comunismului va fi onorată printr-un lăcaş de cult, construit în judeţul Constanţa. Proiectul este realizat de Arhiepiscopia Tomisului. La Poarta Albă se va construi o mănăstire în memoria deţinuţilor politici ucişi în coloniile de muncă silnică de pe traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră, informează Arhiepiscopia Tomisului pe siteul său oficial. IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a anunţat că piatra de temelie va fi pusă la 1 iunie, pe terenul unde odinioară fuseseră barăcile unde erau “cazaţi” deţinuţii politici. La Poartă Albă a fost prima colonie de muncă din cele 14 de pe traseul canalului. Din arhive reiese că peste 30.000 de deţinuţi politici au muncit, în condiţii inumane, la construcţia Canalului Dunărea Marea Neagră. Poarta Albă este al treilea loc de detenţie în care se construiesc monumente de amploare în memoria deţinuţilor politici din perioada comunistă, după Muzeul Memorial de la Sighet şi Mănăstirea “Râpa Robilor” de la Aiud. Organismele de cercetare a crimelor comunismului din România au estimat că peste jumătate de milion de persoane au pierit ca urmare a persecuţiilor politice de dinainte de 1989. de (Mihai Şomănescu | TVRinfo.ro) Canalul Dunăre – Marea Neagră este supranumit Canalul Morţii, din pricina vieţilor curmate la zidirea lui. Peste 30.000 de deţinuti politici şi preoţi au ajutat la construirea Canalului, iar peste 2.000 dintre ei au murit în condiţii inumane. În memoria acestor martiri, Arhiepiscopia Tomisiului va ridica o mănăstire în localitatea Poarta Albă. Vrem să înfăptuim un lucru minunat în Dobrogea. E vorba despre mănăstire închinată jertfelor de la Canalul Dunăre Marea Neagră, celor care au fost jertfiţi aici. Canalul a fost început în anul 1949 şi s-a construit până în 1953, şi reluat după 20 de ani. În prima parte, au lucrat preoţi şi deţinuţi politici, oameni intelectuali care aveau cu adevărat o valoare morală şi intelelectuală. De aceea credem că o mănăstire închinată acestor martiri va aduce multă lumină între Dunăre şi Mare. Cele petrecute la Canal au fost de neînchipuit pentru oameni. Erau nişte momente de neuitat pentru cei ce au văzut cum oameni vii erau acoperiţi de brazde de pământ. Voit, nu accidental. Ba chiar se ştie că este un teren în Poarta Albă unde au fost îngropaţi mulţi oameni dintre cei care lucrau la canal. Investiţia va fi din colectări, din donări, pentru că sunt mulţi oameni care vor să ajute la construcţia mănăstirii, a declarat Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, în cadrul conferinţei de lansare a acestui proiect. IPS Teodosie va sfinţi aşezământul mănăstirii vineri, 1 iunie, iar lucrările construcţiei vor începe săptămâna viitoare, pe 5 iunie. Lăcaşul de cult va avea un altar de vară, dar şi un paraclis de piatră. Primarul localităţii Poarta Albă, Vasile Delicoti, este foarte încântat de acest proiect şi a contribuit la demararea lui. Am propus în Consiliul Local să atribuim un teren pentru construcţia mănăstirii. Terenul este exact în locul în care sunt ruinele coloniei de preoţi. Mă bucură această investiţie şi vom ajuta şi noi financiar, în momentul în care aceasta va avea personalitate juridică, a declarat Vasile Delicoti. (Mirela Sorina PASCAL | ReplicaOnline) Sfinţirea lăcaşului de cult închinat celor care au lucrat la Canal, va avea loc pe 1 iunie Pe locul unde mii de oameni, deţinuţi politici, preoţi, intelectuali de seamă ai ţării, au pierit lucrând la Canalul Dunăre – Marea Neagră se va ridica o mănăstire. „Acest lăcaş se cerea a fi înfăptuit mai demult, căci este nevoie să cinstim cum se cuvine memoria celor care s-au jertfit în acel loc“, a apreciat Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Mănăstirea se va ridica pe un teren de aproximativ un hectar, actualmente viran, pus la dispoziţie de către Primăria Poarta Albă, chiar la „graniţa dintre Poarta Albă şi Galeşu, exact pe locul unde au fost coloniile de muncitori“. Cel care sprijină acest proiect al Arhiepiscopiei Tomisului, părintele Justin Pârvu, deţinut politic timp de 16 ani şi trecut prin diverse închisori-şantiere comuniste – Suceva, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud –, crede că locul pe care se va ridica lăcaşul de cult este plin de semnificaţii şi încărcătură emoţională. „În prima perioadă a lucrărilor, 1949-1953, la Canal au lucrat mii de oameni, iar mulţi dintre ei au fost acoperiţi de maluri de pământ voit, şi nu accidental. Închipuiţi-vă că, de exemplu, la Galeşu, din 3.000 de oameni care au suferit aici, 800 erau preoţi“, a povestit Î.P.S. Teodosie, în conferinţa de presă de ieri. Sfinţirea locului se va face vineri, 1 iunie, la ora 18.00, iar la eveniment vor fi prezenţi urmaşi ai celor care au murit în timpul lucrărilor de la Canal, dar şi părintele Justin Pârvu. După sfinţire, sâmbătă noapte va avea loc şi prima liturghie, iar apoi se vor ţine slujbe în fiecare zi. Lucrările de ridicare a construcţiei vor începe pe 5 iunie şi vor fi finanţate, potrivit Arhiepiscopului Tomisului, din donaţiile oamenilor. „Este lucrul cel mai minunat pe care îl înfăptuiesc de când am venit aici, în Dobrogea. Închinând acest lăcaş jertfei celor care au muncit la Canal, cred că vom fi mai luminaţi şi mai înţelepţi“, a adăugat Î.P.S. Teodosie. (Andreea ROGOVEANU | Observator.ro)

Juri Lina: Architects of Deception - A History of Freemasonry [Lightbringers]

O carte esențială: "RĂDĂCINILE NAZISTE ALE U.E."

Autorii cartii, printre care se numără şi un supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz care n-a primit nici până în prezent compensaţia financiară pentru detenţie şi muncă forţată, spun o poveste pe care mulţi cititori ar putea să o descrie ca fiind greu de crezut. Probabil că mulţi vor spune că aceste informaţii istorice, documentate, la care se face referire în aceasta carte, ar fi trebuit să fie pe prima pagină a tuturor ziarelor. Faptul că această carte nu a fost adusă la cunoştinţa publicului de către mass media demostrează o dată în plus că trăim într-o dictatură în care marile adevăruri sunt cenzurate. Ţinând cont de acest lucru, responsabilitatea fiecăruia dintre noi este de a downloada şi citi această carte, de a o răspândi tuturor cunoscuţilor şi de a vizita şi studia documentele sursă listate în subsolul paginilor. Timp de aproape trei sferturi de secol lumii i s-a spus că al doilea razboi mondial a fost generat de un psihopat, Adolf Hitler şi de anturajul său de huligani rasişti. Adevărul este însă că cel de-al doilea razboi mondial a fost un razboi de cucerire condus în numele IG Farben - Cartelul German al Chimiei, Petrolului si Medicamentelor, cu scopul de a controla pietele globale în noile domenii ale produselor chimice patentate, in spatele acestora aflandu-se varfurile "iluminate" ale masoneriei precum hraparetii bancheri Rockefeller si Rothschild, care au fondat Rezerva Federala Americana. Documentele oficiale ale Congresului S.U.A. si tribunalului de la Nuremberg pentru crime de razboi arata fara echivoc ca cel de-al doilea razboi mondial a fost nu numai pregatit, ci si facilitat logistic si tehnic de catre cel mai mare si mai renumit cartel al petrolului si medicamentelor de la acea vreme, si anume cartelul german IG Farben, format din Bayer, BASF, Hoechst si alte companii chimice. În rechizitoriul procesului de la Nuremberg se dovedeste ca fara IG Farben, cel de-al doilea razboi mondial nu ar fi avut loc. Dupa ce ambele încercari militare de a subjuga Europa si razboiul însusi au esuat, Cartelul Petrolului si Medicamentelor a investit în a treia încercare: cucerirea economica si politica a Europei prin intermediul Uniunii Europene cu sediul la Bruxelles. De aceea, nu este surprinzator faptul ca arhitectii cheie ai "Bruxelles-UE" au fost recrutati din rândul acelor tehnocrati care deja facusera planurile pentru o Europa postbelica sub controlul coalitiei dintre nazisti si Cartel. Aceasta carte va aduce la cunostinta conducatorii cartelului - îmbracati nu doar în uniforme naziste, ci si în costume cenusii. Cel mai renumit dintre acestia a fost Walter Hallstein, primul presedinte al asa-numitei Comisii UE. Daca va intrebati probabil, de ce nu ati auzit pâna acum despre aceste lucruri cutremuratoare este foarte simplu. Dupa 1945, Cartelul a investit sute de miliarde de dolari cu un singur scop: sa rescrie istoria si sa-si ascunda trecutul criminal. Aceasta musamalizare, cu privire la originile corporatiste ale celor doua razboaie mondiale, a fost în mod evident conditia preliminara pentru cea de-a treia încercare a Cartelului - de aceasta data prin intermediul UE - de a cuceri si controla Europa. În mod evident, interesele Cartelului sperau sa-si consolideze controlul asupra Europei prin intermediul Uniunii Europene fara ca aceste radacini întunecate sa fie vreodata expuse. Totusi, acest plan a esuat. Publicarea acestei carti si zecile de mii de documente autentice la care se refera înseamna ca experimentul UE al Bruxellului s-a terminat. Nici o persoana, organizatie sau partid democratic nu mai poate sustine acum cea de-a treia încercare de cucerire a Europei. Aceasta carte este, de asemenea, o oportunitate unica pentru toti acei politicieni si partide politice care au fost ademeniti în sustinerea Bruxellului fara sa cunoasca bazele acesteia sau sa îi înteleaga adevaratele scopuri. Aceasta include cei 27 sefi de state care au semnat "Tratatul de la Lisabona", dintre care majoritatea nu au stiut ca semnaturile lor au constituit un act de "îndreptatire" a Cartelului si actionarilor sai sa profite de controlul asupra Europei. Acesti politicieni si partide politice au acum sansa sa faca o cotitura completa, revocându-si în mod public sprijinul în favoarea unui model al Europei care a fost construit pe decenii de minciuni si înselaciuni. Te încurajam pe tine, cititor al acestei carti, sa ajuti la raspândirea acestei informatii importante catre familia, prietenii, colegii tai precum si în comunitatea în care traiesti. Mai mult, te încurajam sa îi confrunti pe reprezentantii tai politici la nivel local, regional, national si european - cu informatia prezentata în aceasta carte. Facând asta, pui o presiune asupra acestor politicieni sa faca o alegere: fie sa închida ochii în fata adevarului si sa sprijine deplin preluarea Europei de catre o dictatura de interese corporatiste, fie sa actioneze în spiritul protectiei democratiei si a vietii si sanatatii milioanelor de oameni. Alegerea pe care acesti politicieni o fac cu privire la pozitia lor fata de "UE" va fi cea mai importanta decizie din cariera lor politica. Dupa ce ultima încercare a Cartelului de a controla Europa a esuat în 1945, una din cele mai larg folosite scuze de catre actionarii sai politici a fost ca "nu au stiut". Totusi astazi, dupa publicarea acestei carti, nici un politician nu poate face o astfel de afirmatie în apararea suportului sau continuu fata de "Bruxelles/UE". Din perspectiva istorica, ceea ce este cel mai urgent necesar acum, este o miscare populara. Actiune deosebit de importanta pentru ca politicienii din multe tari europene au fost influentati de interesele corporatiste ale Cartelului Petrolului si Medicamentelor; astfel ei nu mai sunt aparatori independenti ai intereselor oamenilor. O miscare populara ar fi, de aceea, singurul garant al libertatii, democratiei si independentei pentru oamenii din Europa. Sanatatea populatiei si scopurile UE Unul dintre scopurile cheie ale cartelului corporatist care se afla in spatele UE este acela de a distruge sectorul terapiilor si produselor naturiste nepatentabile, cel mai mare concurent si cea mai mare amenintare la adresa bolilor de pe urma carora cartelul farmaceutic si industria farmaceutică globală scot profituri de mii de miliarde de dolari. De fapt liderii de la Bruxelles ai UE proiectează legile Europei acţionând ca niste reprezentanti ai acestor interese farmaceutice multinaţionale. Scopul aşa numitei "Food Supplements Directive", (Directiva Suplimentelor Alimentare) de exemplu, legiferată în 2002, este acela de a impune restricţii stricte şi dictatoriale asupra tipurilor şi dozelor de vitamine şi minerale care pot fi conţinute în suplimentele nutritive. Pentru a masca această ameninţare, UE pretinde în mod fals că nivelurile permise pentru fiecare nutrient vor fi calculare ştiinţific prin intermediul unui proces numit "scientific risk assessment" (evaluarea ştiinţifică a riscului). Totuşi, realitatea este că majoritatea metodologiilor propuse pentru evaluarea presupusului "risc" de a consuma suplimente alimentare sunt orice numai ştiinţifice nu şi de fapt sunt profund eronate. În mod similar "Traditional Herbal Medicinal Products Directive", (Directiva Produselor Medicinale Tradiţionale din Plante) legiferată în 2004 supune produsele medicinale naturale din plante unui proces prohibitiv de înregistrare prin care toate plantele care nu au garantată o licenţă specifică sunt interzise şi scoase de pe piaţă. Prin decimarea în acest mod a sectorului plantelor naturale, UE intenţionează să elimine o ameninţare cheie pentru interesele financiare ale acţionarilor săi farmaceutici multimiliardari. Mai mult, într-o încercare de a limita până şi răspândirea informaţiei despre terapiile naturale, UE a legiferat în 2006 aşa numita ""Regulation on Nutrition and Health Claims" (Reglementarea Revendicărilor privind Nutriţia şi Sănătatea). Sub această legislaţie draconică, toate sugestiile sau implicaţiile faptului că un aliment sau nutrient are anumite proprietăţi nutriţionale benefice sau a faptului că există o anumită legătură între un anumit aliment / nutrient şi sănătate, sunt interzise cu excepţia situaţiei în care sunt în mod specific autorizate de Comisia Europeană - chiar dacă există dovezi ştiinţifice pentru aceste revendicări. Astfel, în disperarea sa de a proteja multimiliardara "Afacere cu Boala" a industriei farmaceutice, Bruxelul a recurs la activarea semnului distinctiv al tuturor dictaturilor politice - interzicerea libertăţii cuvântului. Pentru a ajuta UE în aceste încercări de a distruge sectorul sănătăţii naturale, în ianuarie 2002 s-a înfiinţat European Food Safety Authority (EFSA) (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentaţiei). Dar în loc să îmbunătăţească siguranţa alimentaţiei şi să protejeze consumatorii aşa cum pretinde, EFSA este angajată în efortul continuu şi sistematic de a elimina terapiile naturale nepatentabile şi a informaţiilor despre ele, pe întregul continent european. Legătura cu Codex-ul Un partener cheie în încercările la nivel internaţional ale Cartelului de a limita accesul oamenilor la terapiile naturale este aşa numita Codex Alimentarius Commission (Codex), a Naţiunilor Unite (UN), organizaţie care este finanţată de World Health Organization (WHO) (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) şi Food and Agriculture Organization (FAO) (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură). Înfiinţat în 1963, activităţile principale ale Codex sunt centrate în jurul proiectării standardelor globale pentru toate produsele alimentare inclusiv suplimentele alimentare. Acţionând ca un bloc coordonat, cele 27 ţări membre ale UE utilizează din ce în ce mai mult Codex-ul ca vehicul pentru modelarea hranei globale şi reglementărilor suplimentelor, pentru a oglindi legea UE. Prin implementarea Codex restrictions on food supplements (Restricţiile prevăzute de Codex pentru suplimentele alimentare) în regiuni ca Asia de Sud-est prin Association of Southeast Asian Nations (ASEAN) (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-est); Africa, prin African Union (Uniunea Africană); America de Sud, prin Mercosur şi Union of South American Nations (Uniunea Naţiunilor Sud-Americane); şi America de Nord, prin propusa North American Union (Uniunea nord americană), Cartelul Farmaceutic intenţionează să transforme vieţile şi corpurile a miliarde de oameni într-o piaţă de desfacere pentru medicamentele lor sintetice patentate. În rezumat: 1.UE este o structură dictatorială care serveşte unor interese corporatiste globale care ameninţă - încă o dată - vieţile a sute de milioane de oameni din întreaga Europă. Mai mult, dacă cetăţenii Europei nu acţionează acum, această structură va rămâne pe loc timp de generaţii viitoare şi va subjuga întreaga lume sub controlul său. 2.Din cauza concepţiei sale fundamental nedemocratice - cu Comisia UE deţinând întreaga putere executivă iar Parlamentul UE având doar rolul de frunză de smochin - structura UE nu este reformabilă. De aceea, ea trebuie să fie respinsă public de oameni, demontată şi eventual înlocuită de un sistem cu adevărat democratic de reprezentare: o Europă a oamenilor, de către oameni şi pentru oameni. 3.Demontarea influenţei dictatoriale a intereselor corporatiste care guvernează peste UE - şi astfel peste popoarele Europei - este o precondiţie pentru eliminarea pe scară largă a celor mai răspândite boli ale zilelor noastre inclusiv bolile cardiovasculare şi cancerul. Prin obţinerea controlului asupra bolii, vom putea crea o lume mai sănătoasă- pentru copiii noştri şi generaţiile viitoare.

Sorin Dumitrescu in dialog cu Parintele Ioanichie Balan (1994)

Sorin Dumitrescu in dialog cu Parintele Ioanichie Balan despre lumea in care traim

O noua lansare la libraria Sophia

Iubitorii Sfintilor Inchisorilor ii praznuiesc pe 14 mai. Parintele Justin citind Acatistul Sfintilor din inchisori (2009)

Cititi despre: Minunile Sfintilor Inchisorilor; Minunea petrecuta la Iasi pe 19 martie 2012; Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu; Radu Gyr- apostolul poet al inchisorilor romanesti; Sfintii Inchisorilor- sinaxar 14 mai Ascultati Imn mortilor. Cumparati documentarul video cu Parintele Justin- Fericiti cei prigoniti. Vedeti ce ne reaminteste Parintele Justin despre semnificatia datei de 14 mai 1948.

Expoziţie realizată de Fundaţia Anastasia la Muzeul Ţăranului : 20 de capodopere / Pinacoteca interzisă

10 – 15 mai, Sala Oaspeţi. Constituită între 1992-2003, Pinacoteca Fundaţiei Anastasia s-a format din donaţii ale artiştilor ale căror opere au fost expuse la Galeria Catacomba, cuprinzând, în prezent, peste 900 de lucrări de artă (desen, pictură, sculptură, obiect). Pinacoteca Fundaţiei Anastasia deţine opere create de 60 de artişti români moderni, de diferite vârste, aparţinând ultimelor cinci decenii ale secolului trecut şi primului deceniu al secolului XXI. Dintre aceştia, cităm aleatoriu: Corneliu Baba, George Apostu, Horia Bernea, Vasile Gorduz, Ion Murnu, Paul Neagu, Paul Gherasim, Sorin Dumitrescu, Peter Jacobi, Silvia Radu, Horia Paştină, Ştefan Câlţia, Sorin Ilfoveanu, Vladimir Zamfirescu, Florin Niculiu, Constantin Flondor, Bogdan Vladuţă, Sorin Neamţu, Ovidiu Maitec, Benedict Gănescu şi mulţi alţii. Fundaţia Anastasia vă invită joi, 10 mai 2012, ora 14.00, la Sala Oaspeţi, la vernisajul expoziţiei 20 de capodopere / Pinacoteca interzisă şi la lansarea albumului 20 de capodopere din cuprinsul pinacotecii interzise şi fără sediu. Expoziţia va fi precedată de o conferinţă de presă care va avea loc la ora 13.00, tot la Sala Oaspeţi. Cu această ocazie, este punctat demersul pe care Fundaţia Anastasia îl întreprinde de 12 ani pentru a obţine sprijinul autorităţilor statului român, al organismelor culturale naţionale şi / sau al societăţii civile, în soluţionarea expunerii celei mai valoroase colecţii private de artă modernă românească, patrimoniu de excepţie ce nu poate fi vizionat de marele public din cauza lipsei unui sediu. Tot de 12 ani, autorităţile abilitate refuză să răspundă nenumăratelor sesizări şi memorii. Fundaţia Anastasia are ca obiect principal de activitate consolidarea relaţiilor dintre cultura laică şi cultura eclesială. Înfiinţată în 1992, a devenit, prin Hotărârea Guvernului României din 18.03.2004, ONG de interes public. De-a lungul a 20 de ani de activitate a realizat următoarele : - a tipărit peste 550 de titluri de literatură teologică, metafizică, poezie şi 12 albume de artă; - ca galerie pilot a Muzeului Naţional de Arta al României, Galeria Catacomba a organizat peste 60 de expoziţii naţionale; - 1998 / Kunsthale Mucsarnok / Budapesta, cea mai mare expoziţie românească în străinatate / peste 1000 de lucrări de artă plastică; - 1999 / Achen Muzeul Peter Paul Ludwig; - 2000 / Galeria Bramante / Roma – expoziţie organizată cu prilejul Jubileului şi la invitaţia Papei Ioan Paul al II-lea, cu titlul Una Bizantio Latina, susţinut de Ministerul Culturii din România şi Consiliul Pontifical al Culturii / preşedinte Cardinalul Paul Poupard; - deţine o importantă arhivă de filme documentare privind activitatea mediatică a Fundaţiei între anii 1992 – 2012; - deţine o arhivă biografică a celor mai pregnante personalităţi culturale şi bisericeşti. Departamentul Editorial / Evenimente al Fundaţiei Anastasia Sorin Dumitrescu, pictor; preşedintele Fundaţiei Anastasia

Marcel Bouroş, candidat la primăria din Constanţa – Vrednic este!

Preluat de la Bucovina Profunda. “Marcel Bouroş, creştin lucrător, om de mare calitate sufletească şi foarte implicat în viaţa cetăţii, s-a decis să încerce să schimbe Constanţa, oraşul în care locuieşte de aproape o viaţă si s-a înscris, ca independent, în cursa electorală pentru funcţia de primar al Constanţei. Crezul său este că poate aduce pe făgaşul normalităţii această a doua urbe din ţară ca importanţă economică. Pentru că este prea modest, puţină lume ştie ce realizări are în spate. Între acestea, cele mai importante pentru comunitate sînt Fundaţia “Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi complexul “Curtea Brâncovenească” (include o şcoală şi o librărie ortodoxe). Dar dl Marcel Bouroş este şi un promotor al adevărului istoric, un vechi militant pro-vita şi un apărător al credinţei noastre ortodoxe. Aşa încît, dacă aş fi constănţean, ar avea votul meu. Nu ştiu ce şanse are dl Bouroş în faţa actualului primar, care e starostele caracatiţei politico-financiare ce a cuprins Constanţa, dar gestul său generos de a-şi pune pielea în joc pentru binele public merită toată aprecierea. Iar Constanţa ar merita un primar ca dl Marcel Bouroş. Poate că, dacă vor exista mai mulţi curajoşi care să ia lupta pe cont propriu, adică să candideze fără a fi îndatoraţi vreunui partid (pentru că toate cele care contează sînt compromise şi compromiţătoare), se va schimba şi clasa politică în bine. Măcar puţin.” (c-tarziu.blogspot.com, fragmente) Marcel Bouroş – Articole şi atitudini: Romanul si statul roman;Se poate trai sub tavalug sau in mlastina disperarii?;Capul ce se pleaca sabia nu-l taie dar nici soarele nu-l vede;Cununa, coroana si basca; Intrebari cu raspuns afirmativ

Bisericile Muzeului Taranului Expozitie de fotografie, 27 aprilie – 13 mai 2012, Sala Foaier

Muzeul National al Taranului Roman va asteapta in perioada 27 aprilie – 13 mai 2012, la Sala Foaier, sa vizitati expozitia de fotografie Bisericile Muzeului Taranului. Expozitia contine imagini mai putin cunoscute ale celor sase biserici din lemn care se afla in custodia Muzeul National al Taranului Roman. In cartea Horia Bernea – Cateva cuvinte despre muzeu, cantitati, materialitate si incrucisare. Irina Nicolau, Carmen Huluta – Dosar Sentimental, Irina Nicolau scria: "1991 si mai tarziu. Incepem sa salvam biserici vechi de lemn. La Mintia, Bejani, Grosii Noi, Troas, Julita, Lunca Motilor. Doua vor fi aduse la Bucuresti si expuse, cea de la Mintia, in sala Reculegere, cea de la Bejani, in curte. Celelalte patru, restaurate, pazite si ingrijite, vor fi conservate in situ. Premiera romaneasca. Evident, ideea a fost a lui Horia Bernea. Un umar a pus si doctorul Costina. Restul, adica tot greul, l-au dus Geta Rosu, Dan Stefanescu si oamenii lor, muzeografi, restauratori si conservatori. S-a muncit enorm. Proiectul avea o miza importanta. Horia spera ca si alte institutii – bugetare si nebugetare – ne vor urma exemplul, luand sub protectia lor biserici de lemn care meritau sa fie salvate. Nu ni s-a alaturat nimeni." Lucrare colectiva, adesea anonima, bisericile din lemn sunt o reflectare a conditiilor socio-economice si istorice, o convingatoare demonstratie de continuitate a unei vieti spirituale de veche traditie, un patrimoniu inestimabil pe plan national si universal. Acestea sunt documente de certa autenticitate, nu numai prin elementele infatisarii lor, ci si prin rolul pe care l-au indeplinit in viata romanilor, in special a transilvanenilor: tribuna nationala, scoala, asezamant de cultura si arta. Datand din secolul al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, pictura bisericilor de lemn apartinand zonei Aradului (Grosii Noi, Julita, Troas) si Hunedoarei (Lunca Motilor, Bejan), care fac obiectul acestei expozitii, este o elocventa marturie a maiestriei mesterilor tarani-zugravi. Desi la origine ansamblul iconografic al acestor biserici a fost destul de bogat, astazi se mai pastreaza doar scene din Ciclul Cristologic – Cina, Judecata si Batjocorirea Mantuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Rastignirea, Plangerea Mantuitorului si Invierea. De asemenea, se pastreaza in cateva medalioane, momente din Geneza, chipul Mariei cu Pruncul sau Maria Oranta incadrata de arhangheli si ingeri, chipuri de prooroci si mucenite, in decor de arcade, Arhanghelii Mihail si Gavriil inconjurati de cete ingeresti. Expozitia va putea fi vizitata la Sala Foaier pana pe 13 mai, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00. Pret bilet: 6 lei, 3 lei (pensionari), 1,5 (elevi, studenti, posesori de Card Euro 26). Consultant stiintific: dr. Georgeta ROSU Curator: Monica MORARIU Fotografie: Mircea TANCAU

La Muzeul Taranului Roman: Lumea mica a celui mic, A doua expozitie, a doua sala

3 mai – 3 iunie 2012, Sala Irina Nicolau In lumea veche a satului, se credea ca odata botezat, pruncul intra simbolic sub protectia Domnului, ceea ce nu inseamna ca duhurile rele inceteaza sa-i mai bantuie spatiul, timpul sau chiar dezvoltarea si cresterea normale. De aceea, familia, neamul, si adeseori intreaga comunitate a satului continua sa controleze respectarea datinilor si a normei mostenite, pentru a elimina riscul unor accidente legate de sanatatea si viitorul copilului. Din punct de vedere magico-ritual, varsta copilariei era alcatuita din perioade successive de crestere, bine marcate de praguri de trecere, fiecare cu regulile si cu inventarul lui de recuzita simbolica. Fiecare prag insemna evolutia celui mic intr-un spatiu nou, marcarea unor etape noi de varsta si a unei autonomii corporale / fizice crescute. Ce se intampla insa astazi la sat sau in lumea orasului cu aceste trepte simbolice pe care le urca pruncul cu ajutorul grupului social? S-a gandit cineva, de exemplu, ca acea camasuta unisex care constituia imbracamintea exclusiva a pruncului la tara pana la varsta de 1-2 ani (si a carei explicatie simbolica statea in incercarea de a nu scoate pruncul in evidenta prin nicio particularizare evidenta - marca de statut social, de gen etc. pentru a-l putea feri mai bine de fortele nevazute ale raului) nu era foarte diferita de salopeta unisex a bebelusului din orasul contemporan, deosebita doar de codul cromatic roz/bleu, de multe ori cu intentie nerespectat? Asadar, pentru a ne cunoaste mai bine pe noi insine, propunem pentru sala a doua a Muzeului virtual al Copilariei descoperirea Lumii mici a celui mic, cu cele 6 praguri pe care le presupunea, dar pe care – sustinem noi – mentalul colectiv le respecta fragmentar pana astazi in mediul urban: vatra, fereastra, usa, poarta, rascrucea drumului, hotarul. Expozitia va putea fi vizitata pana pe 3 iunie, de marti pana duminica, intre orele 10.00 – 18.00. Intrarea este libera. Co-organizatori: Muzeul National al Taranului Roman, Artees, Muzeul Lebork, Institutul Cultural Roman Parteneri: Ministerul Culturii si Patrimoniului din Romania, Mercury360

PELERINAJ IN RUSIA SI UKRAINA 18 AUGUST 2012 / 8 SEPT 2012

18.INTALNIRE IN GARA SUCEAVA LA ORA 16, TRAVERSARE GRANITA, CAZARE LA M.BANCENI 19.M.BANCENI -M.BOIAN- LAVRA POCEAEV 20.LAVRA POCEAEV(SF.IOV SI AMFILOHIE) - KIEV 21.KIEV( LAVRA PECERSKA, SF.TEOFIL. SF.ALEXIE, SF.ANASTASIA, SF.ELENA, SF.DIMITRA, SF.OLIMPIADA, CUV.ALIMPIA) 22.KIEV - CERNIGOV(SF.TEODOSIE, LAVRENTIE SI FILARET) - M.OPTINA (STARETII SI NOII MUCENICI) noaptea pe drum 23.M.OPTINA - CIMITIRUL KURILOVO(MORMANTUL SF. EVGHENIE RODIONOV) - MOSCOVA(SF.MATRONA, SF.PATRIARH TIHON, MORMANTUL PATRIARHULUI ALEXEI II, SF.PATRIARH ALEKSEI, CATEDRALA NASTERII DOMNULUI, PIATA KREMLINULUI, BISERICA VASILE BLAJENII, BISERICA FECIOAREI DIN KAZAN) 24.MOSCOVA 25.MOSCOVA - MUROM (2 MANASTIRI, O BISERICA MIR , SF.IULIANA LAZAREVSKAIA, SF.PETRU SI FEVRONIA,SF.CTIN,TEODOR SI MIHAIL) - M.DIVEEVO(SF.SERAFIM DE SAROV SI CELE 7 SFINTE INTREGI, CARAREA MAICII DOMNULUI, IZVORUL SFANTULUI) 26.M.DIVEEVO - M.ORANKI (AICI AU FOST UCISI 11.000 DE CALUGARI DE CATRE BOLSEVICI) 27.M.ORANKI -CATEDRALA VLADIMIRULUI- M.IVANOV(SF.VASILE SI ALEXIE) - IAROSLAV(SF.IGNATIE BRIANCIANINOV) 28.IAROSLAV - ROSTOV (SF.DIMITRIE, IACOB SI AVRAAMIE) - SERGHIEV POSAD 29.LAVRA SF.SERGHIE DIN RADONEJ (SF.SERGHIE, MAXIM GRECUL, FILARET AL MOSCOVEI, NICON, ALTE SFINTE MOASTE) - MOSCOVA - NOVGOROD noaptea pe drum 30.CATEDRALA DIN NOVGOROG (SF.EP.NIKITA, SF.ANA) - M.SVIRSCOE (SF.ALEXANDRU DIN SVIR) noaptea pe drum 31.VAPOR SPRE INSULA MANASTIRE SOLOVAT -CAZARE IN MANASTIRE 01.SOLOVAT 02.SOLOVAT iesire dupa masa , noaptea drum spre portul Valaamului 03.INSULA MANASTIRE VALAAM iesire dupa masa, noaptea drum spre Sankt Petersburg 04.SANKT PETERSBURG(SF.IOAN DIN KRONSTADT, SF.XENIA, CATEDRALA SF.PETRU SI PAVEL , ALTE BISERICI,LAVRA SF.ALEXANDRU NEVSKI) 05.CATEDRALA DIN GATCINA(SF.MARIA DIN GATCINA) - VIRITA(SF.SERAFIM DIN VIRITA) - M.PSKOV 06.M.PSKOV(SF.MARCU, VASSA, CORNELIE, IONA) - drum de iesire din Rusia spre Ukraina, noaptea pe drum - CERNIGOV - KIEV 07.KIEV - M.BANCENI 08. SUCEAVA PROGRAMUL POATE SUFERI MODIFICARI MINORE. INFORMATII SI INSCRIERI LA TELEFON 0745045208 sau 0723557810, RODICA. PRET 800 EURO, INCLUDE INVITATIA, VIZA, ASIGURAREA MEDICALA, TRANSPORT CU AUTOCAR SI VAPOARE, CAZAREA. ACTE NECESARE: PASAPORT VALABIL PANA IN MARTIE 2013, XEROX DUPA CARTEA DE IDENTITATE, POZA TIP PASAPORT PANA IN 15 IULIE 2012.

O carte frumoasa si utila aparuta la editura Doxologia: "Tainele Rugaciunii lui Iisus" de Chumley Norris J.

"Aceasta este taina". Ne-am trezit cu totii foarte devreme dimineata urmatoare pentru un drum foarte, foarte lung la Baia Mare, unde eram programati sa-i luam un interviu Inaltpreasfintiei Sale, Arhiepiscopul Iustinian Chira Maramureseanul, cel mai inalt ierarh al regiunii Maramures. Arhiepiscopul ne-a intampinat in locuinta sa si a avut cateva cuvinte de intampinare pentru Parintele John. "Frate John, a spus, "te asteptam de mult, fiindca sfintia ta ai o sarcina foarte importanta. Ai o misiune: esti un apostol in Lumea Noua si, in general, in lumea apuseana care, mi-e teama, cunoaste prea putin despre lumea rasariteana". Stimulat de intrebarile noastre, Arhiepiscopul Iustinian a vorbit apoi despre rugacine. "Avem trei virtuti: postirea, facerea de milostenii si rugaciunea", a zis el. "Despre aceasta se vorbeste in Evanghelia dupa Matei, capitolul 6. Dar dintre acestea rugaciunea este cheia. Este un mijloc de a dobandi legatura directa cu Dumnezeu... Putem afirma ca rugaciunea este virtutea virtutilor". A continuat: "In viata liturgica a Bisericii Ortodoxe Romane exista un imn foarte important care spune Toata grija noastra sa o lepadam. Cand ajungi in launtrul tau si te descotorosesti de orice grija lumeasca, unesti toate puterile tale intelectuale si spirituale; esti constient ca nu vorbesti in desert, ci vorbesti cu o persoana care este iubire si devii constient ca Dumnezeu este prezent. Nu Il vad cand ma rog, ci Il cunosc. Inteleg ca El ma asculta. Aceasta ar trebui sa invete oamenii de astazi, fiindca oamenii au uitat sa se roage". "Asadar, daca un novice mi-ar cere sa-l invat Rugaciunea lui iisus, as spune: "Incepe cu primul pas; spune, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma! si spune-o neincetat cand mergi la lucru sau la serviciu sau cand conduci. Spune-o pana cand devine un obicei. Apoi opreste-te sa o mai zici (cu gura) si incepe sa o spui in tacere, numai in gandurile tale". Gandul in sine devine o rugaciune cand zici Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma. Toate gandurile straine sunt lasate la o parte. Mintea nu mai este absorbita de preocuparile zilnice. Acum incepi sa ai ganduri curate, iar gandurile curate exercita o influenta catre inima, iar inima incepe sa se schimbe. Aceasta este taina", a concluzionat Arhiepiscopul Iustinian. "Acesta este misterul". Arhiepiscopul a spus toate acestea in romana sa grabita si desi nu am putut intelege nici un cuvant (pana ce raspunsul sau mi-a fost tradus), am incercat sa intuiesc ceea ce spunea. Poate ca el si-a dat seama de intentia mea fiindca, deodata, si-a intins mana si a luat-o pe a mea, iar cealalta mana si-a pus-o pe pieptul meu. Am simtit imediat o prezenta autentica si puternica a lui Dumnezeu curgand prin mine. Profund miscat, am inceput sa plang. Cartea e tradusa de Dragos Dasca.