Ajutorul minunat al sfinților, în special al Sfinților Închisorilor. Vă așteptăm mâine seară, de la ora 18, la Mizil la conferința dedicată lor

Fratilor, eu sunt medic rezident in specialitatea ”Anestezie si Terapie Intensiva”. Nu va spun asta decat pentru a crea un context care sa redea cat mai fidel sfintenia unui OM – Valeriu Gafencu. Nici nu am inceput bine sa deslusesc tainele specialitatii, ca am si ramas insarcinata cu al doilea copil. Un lucru este clar, l-am inteles si vreau sa vi-l spun cu toata convingerea; in ziua de azi se pune foarte mare accent pe confortul omului, pacientul nu trebuie sa simta nici o durere. Indiferent ca este un caz de chirurgie sau un caz care se rezolva cu un tratament medicamentos, prima care se combate este durerea. Ce sa mai vorbim ca daca, fereasca Dumnezeu, pacientul simte ceva sau isi aminteste ceva dintr-o operatie, asta e malpraxis pentru anestezist. Si ce sa va spun eu de operatii, ca pe noi cum ne doare un pic capul sau altceva suntem in stare sa luam pumnul de medicamente. In aceste conditii, haideti sa ne amintim de operatia de apendicita a lui Valeriu Gafencu; si sa tinem seama de faptul ca n-a fost o operatie programata ci una in mare urgenta (daca nu se intervenea murea). Asta imi spune mie ca de fapt acolo a fost o perforatie a apendicelui si o peritonita (adica a spart apendicele si tot peritoneul s-a umplut cu puroi). Ceea ce inseamna ca Valeriu a stat probabil in jur de 2 ore cu burta deschisa, i s-a scos apendicele si i s-au spalat intestinele si peritoneul pe viu. Tot pe viu a fost si cusut la final. In tot acest timp, Sfantul nu a scos un sunet, nu s-a vaitat, nu a cerut nimic. Cum ne suna noua asta cand stim cum ne strambam noi in ziua de azi cand facem o banala injectie?! Si acum sa revin la mine si la sarcina mea. Cu ajutorul Domnului am ajuns la capatul drumului si din motive medicale se programase cezariana pe 31 ianuarie. In maternitate am plecat cu toti sfintii dupa mine dar mai cu seama cu martirii din inchisorile comuniste – numai ce terminasem de citit ”Intoarcerea la Hristos” a lui Ioan Ianolide. Eram inmarmurita de frica pentru ce avea sa fie. Totul a decurs bine, dar imediat dupa ce ma dezmortisem in urma rahianesteziei, din cauza unei perfuzii facute imediat dupa operatie, am inceput sa am foarte mult lapte. In acel moment mi-a trimis Dumnezeu gandul ”Eu am atata lapte si copilul meu bea lapte praf!” Si din acel moment am refuzat orice analgezie (orice calmant care se face in mod normal mai ale in primele 24 de ore dupa orice operatie), ca sa-mi pot alapta imediat copilasul. Durerile erau vii insa orele din timpul zilei au trecut, ba cu plimbare, ba cu vizitatorii; copilul a inceput imediat sa manance la san. .. Noaptea insa, dragii mei, noaptea a fost ... cum nu prea pot sa descriu. Aveam senzatia ca ma dezintegrez de durere. Parca nu era o taietura si atat; parca cineva ma taia in fiecare secunda inca o data si inca o data, mereu, mereu. Simteam pentru prima data in viata ca acea noapte nu va trece niciodata. Durerile erau asa mari ca nu mai reuseam sa mai citesc vreo rugaciune. Atunci am inceput sa depan ce stiam, insa la un moment dat nici nu ma mai putem concentra si tot ce mai puteam zice in minte era Doamne Iisuse. In toate aceste clipe, singurul Sfant la care a reactionat faptura mea a fost Sfantul Valeriu Gafencu. Doar gandul la acea operatie a lui in care nu prinsese anestezia si pe care a trait-o pe viu m-a facut sa rezist, sa pot sa-l rog sa nu ma lase, sa stea cu mine in acea noapte. In disperarea durerii, am chemat pe rand toti sfintii, de la doctorii fara de arginti pana la marii ierarhi si pustnici – cu siguranta ca nu m-ar fi lasat nici ei, insa in acea noapte a fost de garda Valeriu. Sunt convinsa ca a stat toata noaptea cu mine si ca altfel nu as fi rezistat – eu care sunt foarte sensibila de fel. Gandul la el ma linistea, ma putea face sa pasesc in urmatorul minut, pana s-a facut ziua. La 6 dimineata mi-am pus din nou copilul la san si totul a inceput sa capete alt sens, iar noaptea infernala n-a fost decat puntea spre ce era mai bun si mai frumos in viata unei femei, dar numai de mana cu Sfantul Valeriu Gafencu. Este minunat acest sfant si un alt lucru care-mi place foarte mult la el este smerenia. A trait si a plecat smerit, fara titluri, fara sa fi fost macar din cinul monahal, parca special trimis de Dumnezeu pentru omul care vrea sa-l simta aproape, mult mai aproape decat pe alti sfinti. Este suficient sa spui ”Valeriu, uite asa, asa!” si e prezent ca un frate care nu se indura sa te lase la greu. Minunat si slavit este Dumnezeu intru sfintii Lui! Si pentru ca nu pot sa trec peste un alt capitol al vietii mele fara sa spun oamenilor ajutorul primit, va voi impartasi cum am luat eu (adica o armata de Sfinti parinti, mucenici, cuviosi etc) examenul de rezidentiat. Pentru acest examen am inceput sa ma pregatesc temeinic cu cateva luni inainte, dar fiind dupa o intrerupere de 5 ani a activitatii medicale si avand si copil mic, lucrurile nu au evoluat asa cum le planuisem. Insa in perioada de dinainte de examen, ma bucuram citind in micile pauze de invatat, ”Familia ortodoxa”. Asa am facut cunostinta cu Duhovnicii de aur: Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu, Sofian Boghiu si toti ceilalti, cat si cu toti martirii din inchisorile comuniste (Radu Gyr, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu si toate celelalte odoare si comori ale acestui neam). Ulterior lectura s-a extins. Un lucru este cert: inainte de examen aveam multe lipsuri dar am plecat acolo cu toti acesti sfinti din perioada comunista atee cat si cu ceilalti de care oricum nu te poti desparti dupa ce iti ajung la suflet (Sf Nectarie, Sf Nicolae, Sf Efrem cel Nou si altii dar nu in ultimul rand Cuvioasa noastra draga de la Iasi – Sf Parascheva). Vreau sa va spun ca acest examen este unul care dureaza 3 ore dar care presupune sa stai in sala vreo 6 ore de fapt, iar in cele 3 ore ai de rezolvat 200 de teste grila. Cand am intrat in sala si am vazut subiectele am inceput sa lucrez, insa rezolvarea era mereu a altui sfant. Eu faceam o grila si urmatoarele 9 le faceam cu toti acesti sfinti, pe rand. Ii chemam unul cate unul pana gaseam raspunsul cel bun. Si sa stiti ca au facut o treaba minunata pentru ca am luat examenul cu un punctaj bun. La final, era sa ma innec aproape de mal pentru ca nu imi rezervasem suficient timp sa trec raspunsurile pe foaia finala. Trebuia sa fac buline cu o carioca pe fiecare raspuns corect si credeti-ma erau f multe buline de facut iar eu nu mai aveam decat 10 minute (era treaba de cel putin o jumatate de ora). Si cand am vazut asa m-a prins o disperare dar si o rugaciune mai vie ca cea de pana atunci. Si mi-a trimis Dumnezeu gandul la Sfanta Parascheva, pe care am rugat-o cu foc sa ma ajute. Cand am inceput sa marchez raspunsuri atat imi amintyesc ca aveam la un moment dat o viteza uluitoare, nu-mi venea sa cred dar nu aveam timp sa ma minunez prea mult. Asa ca am tot marcat raspunsuri pana am terminat si cand m-am uitat la ceas, mai erau inca 3 minute pana la sfarsit. Nu stiu cum s-a intamplat – nu degeaba studentii din Iasi vin inainte de fiecare examen greu la Sfanta cu cursuri, cu carti, sa o roage pentru ajutor – atat stiu ca fara aceste daruri pe care ni le-a lasat Dumnezeu si care sunt Sfintii nostri dragi, nu as fi facut nimic. Iti multumesc, Doamne! Sfintilor din inchisorile comuniste si din toata perioada rosie atee, rugati-va Lui Dumnezeu pentru noi pacatosii! Maria B. - Iasi