SFÂNTUL NOU MUCENIC EVGHENIE RODIONOV, martirizat pe 23 mai 1996

TRADUCERE (+minutele din film aferente textului): SFÂNTUL NOU MUCENIC EVGHENIE RODIONOV, martirizat pe 23 mai 1996. Sfântul Nou Mucenic Evghenie s-a născut pe 23.05.1977 în apropiere de Moscova, mai precis în satul Kurilovo, în regiunea oraşului Podolsk. Era unicul fiu al familiei, botezat din copilărie creştin ortodox. Mama sa se numeşte Liubovi Vasilievna. [0:27] În 1989, bunica sa l-a dus pe micul Evghenie la biserică pentru a se spovedi pentru prima dată şi pentru a se împărtăşi cu Preacuratele Taine. Preotul, văzând că Evghenie nu purta cruce, i-a dat în timpul Spovedaniei o cruciuliţă pe care Evghenie nu a mai scos-o niciodată de la gât. A legat-o cu un şnur gros. Mama sa, văzându-l că poartă cruce, l-a îndemnat să o scoată, întrucât, aşa cum a spus, colegii de şcoală îşi vor bate joc de el. Evghenie nu i-a răspuns, dar nici nu a ascultat-o. [1:03] Când şi-a terminat studiile, în 1994 a lucrat ca fabricant de mobilă, meserie ce i-a adus mult câştig. Pe 25 iunie 1995 s-a prezentat pentru înrolare în armată, iar după încheierea studiilor generale, a fost repartizat la posturile militare de la graniţa cu Cecenia şi Inguşetia. [1:25] Exact o lună mai târziu, pe 23.02.1996, a fost luat ostatic. Luarea sa ca ostatic a avut loc astfel: Serviciul militar a trimis 4 soldaţi, printre care şi Evghenie pentru a controla autovehiculele care circulau pe un anumit drum. Din nefericire, cei responsabili, i-au trimis pe soldaţi fără să existe vreo organizare în prealabil. Postul nu prezenta surse de iluminare şi siguranţă. Pe acest drum treceau foarte des ceceni, transportând arme, ostatici şi droguri. În acea noapte a trecut pe drumul respectiv o ambulanţă. Când soldaţii au oprit-o pentru control, deodată din ea au coborât peste zece ceceni, foarte bine înarmaţi. A urmat o ciocnire, în urma căreia cei patru soldaţi au fost imobilizaţi. [2:11] Asta a avut loc la ora 3 noaptea. La ora 4 au venit alţi soldaţi pentru schimbarea postului. Bineînţeles, nu i-au găsit pe cei patru şi şi-au dat imediat seama ce se întâmplase. După câteva zile, serviciul militar i-a înştiinţat pe părinţii soldaţilor că aceştia au dezertat. Mama lui Evghenie a înţeles că nu era vorba de dezertare, ci de luare ca ostatic şi a plecat, punându-şi viaţa în pericol, în Cecenia, pentru a-şi găsi copilul. A ajuns în oraşul Hankala şi după multe eforturi a luat legătura cu capii rebelilor ceceni, încercând să afle de soarta lui Evghenie. Ştia că cecenii nu îi omoară imediat pe ostatici, ci aşteaptă în eventualitatea obţinerii banilor de răscumpărare, după care îi eliberează. [2:58] Chiar aceştia i-au spus că fiul ei trăia, dar era ostatic şi au tăcut cu înţeles, încercând să socotească câţi bani ar fi putut obţine de la ea. Pe atunci, un soldat ostatic în viaţă “costa” 10.000 de dolari, în timp ce un demnitar militar 50.000 de dolari. [3:17] Când au înţeles că nu era vorba să câştige destui bani, s-au hotărât să-l ucidă. Mama sa a mers peste tot căutându-l, a străbătut sate, drumuri minate, fronturi de ciocniri armate, a cunoscut mulţi demnitari ceceni şi după cum spune ea însăşi, a trecut prin întreg iadul. [3:32] [Urmează înregistrarea video a execuţiei] Din prima zi a luării ca ostatic a lui Evghenie, care a durat 100 de zile, cecenii, văzând că purta cruce, au încercat să-l facă să cedeze psihic, încât să reuşească, dacă era posibil, să-l oblige să se lepede de credinţa sa, să-şi scoată crucea, să devină musulman, să devină călău şi ucigaş al celorlalţi ostatici ruşi. Evghenie a refuzat toate aceste “oferte”, şi în ciuda bătăilor neîncetate, a chinurilor şi a promisiunilor că va trăi dacă îşi va scoate crucea, nu au reuşit să îl facă să cedeze. Mai târziu, chiar conducătorii acestei grupări cecene i-au spus mamei sale: “Dacă fiul tău ar fi devenit ca unul dintre noi, nu ar fi suferit nimic”. Pe 23 mai 1996, adică de ziua sa de naştere, i-au luat pe cei 4 soldaţi ostatici, printre care era şi Evghenie, şi i-au dus să-i omoare. Mai întâi i-au omorât pe cei trei împreună-captivi cu el. Apoi, i-au cerut pentru ultima dată lui Evghenie să-şi scoată crucea, spunând: “Ne jurăm pe Allah că vei rămâne în viaţă”. Evghenie a refuzat din nou şi atunci a suferit înfricoşătorul său martiriu. [4:41] L-au înjunghiat cu un cuţit, tăindu-i în întregime capul, dar n-au îndrăznit să-i scoată crucea de la gât. [4:48] L-au îngropat cu crucea, dar fără cap. În cele din urmă, mama sa l-a găsit pe Evghenie după 9 luni şi din nou cecenii au cerut 4000 de dolari ca să îi dea trupul. I-au dat şi caseta video cu martiriul fiului ei şi i-au povestit ei înşişi despre cele legate de luarea ca ostatic şi despre chinurile lui Evghenie. [5:11] Mama lui Evghenie şi-a vândut casa şi orice a mai putut, chiar şi haine, pentru a putea, pe de o parte, să dea banii ceruţi, pe de altă parte, pentru a acoperi cheltuielile de dezgropare, pentru sicriul special, transport etc., care nu au fost mici. [5:31] În cele din urmă, pe 20 noiembrie 1996, trupul a fost adus în satul lor şi a fost îngropat în cimitir. După câteva zile, tatăl lui Evghenie a murit, de durere, lângă mormânt. La scurt timp, în diferite regiuni ale Rusiei Noul Mucenic Evghenie a început să se arate şi să facă minuni. [5:52] În continuare, prezentăm câteva mărturii şi intervenţii minunate: O fetiţă care locuia într-un orfelinat ortodox, a povestit că i s-a arătat un soldat înalt cu o mantie roşie, care i-a spus că este Evghenie, a luat-o de mână şi a condus-o către biserică. Fetiţa spune: “Am fost surprinsă de faptul că purta mantie roşie, întrucât soldaţii nu poartă astăzi o astfel de mantie şi m-am gândit că această mantie trebuie să fie mantie de mucenic”. [6:28] În multe biserici, a fost văzut un soldat cu mantie ca de foc, ce îi ajută pe ostaticii din Cecenia să evadeze din prizonierat şi să scape de orice pericole, cum ar fi mine etc. [6:42] Într-un spital de răniţi de război, soldaţii răniţi au observat că un nou mucenic Evghenie îi ajută, mai ales când au dureri mari. Când unii dintre aceştia au mers la Catedrala Mântuitorului din Moscova, au văzut icoana Sfântului Mucenic şi l-au recunoscut pe cel care îi ajutase. [7:01] Pe soldatul cu mantie roşie îl cunosc cei din temniţe. Mai cu seamă îi ajută pe cei asupriţi şi pe cei zdrobiţi sufleteşte din cauza întemniţării lor. [7:12] În 1997, cu binecuvântarea Patriarhului Alexei, a fost publicată o carte cu titlul “Noul Mucenic al lui Hristos – soldatul Evghenie”. [7:23] Un preot pe nume Vadin Skiarensko a trimis Patriarhiei un raport în care scria că izvorăşte mir din coperta cu fotografia Sfântului. După 3 ani şi 3 luni, conducătorul şi tot grupul său, ucigaşii lui Evghenie, au fost omorâţi [7:50 - apare scris "răul nu rămâne nepedepsit"] chiar de ceceni în urma unor ciocniri civile. [7:54 - "A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti / Domnul Iisus Hristos"] Pe întreg răstimpul anului, dar mai cu seamă de ziua muceniciei sale, pe 23 mai, vin în pelerinaj la mormântul său mulţi credincioşi şi au loc multe minuni. Sursa: http://laurentiudumitru.ro. L-am preluat de la acvila30.ro