sâmbătă, 13 decembrie 2014
Luminozitatea lucrurilor ce ne-au fost date
Anul trecut, pe vremea asta, vă propuneam textul acesta. Astăzi îndrăznesc să vă propun altceva:
Mulți deplâng dispariția soarelui din câmpul nostru vizual și de prin preajma noastră. Stăm - se zice- ca niște soldăței de plumb, atrași spre pământ de propria singurătate, închiși- nu se știe de ce, de cine- pe fundul unei casete metalice, ferecate.
Eu mă bucur, jubilez chiar în mine însumi. Pentru că în acest decor tern-cenușiu, creația Domnului (corect scris: Creația Domnului)- să cităm aici doar câteva dintre obiectele fenomenologice aflate la îndemâna noastră: copacii aspiranți spre cer, pământul din care crește tulpina lucrurilor, chipurile umane în care stau încrustate categoriile binelui și răului-, în acest decor, după cum vă spuneam, toate acestea, fiecare în parte, își relevă și ne revelează lumina lor interioară.
Luminozitatea aceea care într-o zi însorită este inevitabil umbrită de prea puternica lumină a soarelui. A fratelui soare.
E ca și cum am trăi într-o pictură a predicatorului din Borinage, Van Gogh.
Toamna, senzația că privești acea frunză, nu frunza în genere, nu conceptul de frunză, nu generalul din frunză este și mai puternică.
În acest exercițiu al privirii, un rol capital îl joacă luminiscența ei. Încă un motiv palpabil să iubim lucrurile aparent insignifiante, minore să zicem, trecătoare să le zicem.
Dar... o simplă privire încărcată de înțelegere, pe care o îndreaptă soția în direcția ta, râsul curat și sincer al copilașului tău sau degetul mic de la mânuța lui dreaptă, tocmai abandonată somnului, acea frunză, acest copac trimit la o realitate nesupusă timpului, întunericului, nici stricăciunii.
Luminiscența lucrurilor plăpânde... Acum, în sfârșit,se văd în ce sunt ele cu adevărat și au fost făcute (lăsate?) să fie.
O frunză violacee, tivită roșiatic, privită cu atenție, contrazice (contracarează?) 30 de ani de educație multiinstituționalizată, în care am fost învățați să (ne) depersonalizăm realitatea, să o înghesuim în cadre explicative fixe, descărnate și reci și să o supunem (decompunem?) satrapului plicticos Utilitate.
Etichete:
articole ciprian voicila,
ciprian voicila,
soare,
van gogh
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu