Parintele a stiut ca eu am nevoie de ajutorul lui, si iata cum m-a chemat la el.
Acum 2 ani am facut o operatie grea, rezultatul histopatologic fiind unul dintre cele mai rele. Cu frica in suflet, fiind crestin ortodox, m-am lasat in nadejdea Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avand incredere ca numai El imi va arata calea si ce am de facut. Nu peste mult timp, in vara anului trecut, am avut un vis ciudat: in casa parinteasca, pe casa scarilor, se cobora un sicriu in care era un barbat uscativ si care avea pe cap o caciula neagra, trasa pe frunte si peste urechi. Cand m-am trezit am incercat sa fac o legatura, sa gasesc un fir, o explicatie a visului ce l-am avut, dar fara niciun rezultat. Imaginea ma urmarea si, daca inchideam ochii, o revedeam intocmai. Am plecat la serviciu. Viata curgea normal. Dupa-amiaza, cand veneam catre casa, am mers la Carrefour sa cumpar alimente. Cand am intrat in magazin, fara sa vreau, pasii m-au dus la raionul cu carti. Din mers, intr-unul din cosurile acelea imense, mi-a atras atentia o carticica, intoarsa cu coperta din spate deasupra, pe care era o fotografie cu un mort intr-un sicriu, uscativ la fata si cu o caciula neagra trasa pe fata si pe urechi, aidoma ca in visul meu. Am luat cartea in mana, am intors-o si am citit titlul: Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu. Era singurul si poate ultimul exemplar. Ma astepta pe mine, astfel asezata ca sa recunosc imaginea din vis. Imediat am facut legatura cu visul ce l-am avut si am constietizat ca nu a fost intamplator si ca asta este si calea ce o am de urmat. Am fost la Bucuresti, la moastele Sfantului Parinte Ilie si m-am rugat cu multa evlavie si credinta, multumindu-i ca m-a chemat la el sa ma ajute in necazul meu.
In incheiere fac mentiunea ca pana la acel vis eu nu am stiut nimic de Parintele Ilie Lacatusu. Stiam, insa, de arestarile masive facute de comunisti din randurile intelectualilor si mai ales ale preotilor. Cred ca nici in tara mama a comunismului nu a fost atata prigoana, ura si teroare cum a fost in Romania. Cu repect, Mihail.
marți, 9 iulie 2013
Cum m-a chemat la el Parintele Ilie Lacatusu
Parintele a stiut ca eu am nevoie de ajutorul lui, si iata cum m-a chemat la el.
Acum 2 ani am facut o operatie grea, rezultatul histopatologic fiind unul dintre cele mai rele. Cu frica in suflet, fiind crestin ortodox, m-am lasat in nadejdea Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avand incredere ca numai El imi va arata calea si ce am de facut. Nu peste mult timp, in vara anului trecut, am avut un vis ciudat: in casa parinteasca, pe casa scarilor, se cobora un sicriu in care era un barbat uscativ si care avea pe cap o caciula neagra, trasa pe frunte si peste urechi. Cand m-am trezit am incercat sa fac o legatura, sa gasesc un fir, o explicatie a visului ce l-am avut, dar fara niciun rezultat. Imaginea ma urmarea si, daca inchideam ochii, o revedeam intocmai. Am plecat la serviciu. Viata curgea normal. Dupa-amiaza, cand veneam catre casa, am mers la Carrefour sa cumpar alimente. Cand am intrat in magazin, fara sa vreau, pasii m-au dus la raionul cu carti. Din mers, intr-unul din cosurile acelea imense, mi-a atras atentia o carticica, intoarsa cu coperta din spate deasupra, pe care era o fotografie cu un mort intr-un sicriu, uscativ la fata si cu o caciula neagra trasa pe fata si pe urechi, aidoma ca in visul meu. Am luat cartea in mana, am intors-o si am citit titlul: Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu. Era singurul si poate ultimul exemplar. Ma astepta pe mine, astfel asezata ca sa recunosc imaginea din vis. Imediat am facut legatura cu visul ce l-am avut si am constietizat ca nu a fost intamplator si ca asta este si calea ce o am de urmat. Am fost la Bucuresti, la moastele Sfantului Parinte Ilie si m-am rugat cu multa evlavie si credinta, multumindu-i ca m-a chemat la el sa ma ajute in necazul meu.
In incheiere fac mentiunea ca pana la acel vis eu nu am stiut nimic de Parintele Ilie Lacatusu. Stiam, insa, de arestarile masive facute de comunisti din randurile intelectualilor si mai ales ale preotilor. Cred ca nici in tara mama a comunismului nu a fost atata prigoana, ura si teroare cum a fost in Romania. Cu repect, Mihail.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu