sâmbătă, 27 iulie 2013
Părintele Macarie, trăitorul din Munții Vrancei
Pe părintele Macarie l-am cunoscut prin anul 2006. Veneam la dânsul încărcați sufletește, cu fel de fel de probleme de care ne loveam zi de zi, și plecam cu o bucurie imensă, ca și cum acele probleme nu ar fi existat. Eram ușori sufletește, cu mai multă putere de luptă. Părintele spunea mereu că Dumnezeu ne iubește și cât de importanți suntem noi pentru Dumnezeu! De multe ori nu realizăm importanța acestor mari cuvinte și cum îl supărăm pe Dumnezeu cu păcatele noastre. Părintele, cu sfaturile și rugăciunile, a reușit să ne apropie de Dumnezeu și îndrăznesc să spun că până în acel moment nu am avut nicio bucurie adevărată.
Părintele Macarie are un mod simplu de a vorbi, dar cu puține cuvinte acoperă tot ce ai pe suflet, esențialul. Nu cred că un preot cu multe studii, care ar vorbi mult și ar face multă oratorie, fără să ajungă în sufletul nostru și să ne dea doctoria potrivită, ar reuși să ne ajute cum reușește părintele prin simplitatea dumnealui. Am pleca goi, cu mâinile goale și nu ne-am mai întoarce.
Prezența a mii de oameni din toate colțurile țării și din străinătate mărturisește despre înalta trăire în Hristos a părintelui Macarie și dragostea lui pentru semeni.
Împreună cu părintele Valerie au avut un rol important în viața familiei mele. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că a rânduit să îi cunosc și ca simplu om de rând consider cuvintele prea sărace să poată cuprinde calitățile, trăirile și faptele acestor oameni ai lui Hristos.
Am avut probleme grave de sănătate cu copilul nostru. La vârsta de trei ani și jumătate a făcut două convulsii la interval de o lună. Am fost cu el la mai mulți medici, dar împreună nu găseam cauza. Nu vă pot descrie în cuvinte ce era în sufletul meu de mamă: să îți vezi copilul convulsiv și fără să poată respira și să nu îl poți ajuta și cu posibilitatea ca aceste convulsii să se repete! Atunci am venit împreună cu soțul meu la părintele Macarie și i-am spus problema. Părintele ne-a zis că se va face bine. La scurt timp, ca urmare a rugăciunilor părintelui, Dumnezeu a rânduit să descoperim cauza convulsiilor și tratamentul. În prezent cele spuse de părintele s-au adeverit, copilul nostru este bine și nu avem cuvinte de dat slavă lui Dumnezeu.
(Sabina P. )
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu