Mă numesc Nicolae Iliescu, am 47 de ani şi locuiesc în Bucureşti. Acum câţiva ani, întâmplarea a făcut să mă mut, pentru un timp, foarte aproape de Mănăstirea Radu Vodă.
Dumnezeu m-a binecuvântat, printre altele, cu o sănătate destul de bună. Totuşi, în marea Sa grijă pentru noi, ne trimite - uneori spre întărire, alteori ca un semn de luare aminte pentru păcatele noastre - tot felul de încercări. Şi bolile sunt asemenea încercări.
Cu câtva timp înainte de a mă muta unde am pomenit mai sus, am suferit un mic traumatism la genunchiul piciorului stâng. Aceasta nu s-a întâmplat în urma vreunui efort sau accident, ci pur şi simplu în urma unei mişcări „greşite”. Totuşi, nimic care să iasă din cotidian. Practic, s-a instalat o uşoară durere la mers şi o anume imobilitate (nu mai reuşeam să îndoi complet genunchiul stâng, iar dacă încercam acest lucru, aveam dureri destul de mari).
La început nu m-am speriat, mă gândeam că este un traumatism local simplu, care va trece de la sine în scurt timp. Nu a fost însă aşa. Încet-încet, durerile la mers s-au accentuat. La un moment dat am realizat, de exemplu, că nu mai puteam să alerg, iar la mersul obişnuit şchiopătam.
Aceste lucruri s-au întâmplat într-o perioadă în care participam destul de rar la Sfânta Liturghie.
Mama (Elena Iliescu), un om înduhovnicit, arhitect, pictor (de icoane în ultima vreme), autoarea volumelor „Mărturii despre nemurire. Omul şi liberul arbitru în Univers” şi „Introducere în gândirea arhetipală” m-a îndemnat să mă duc la Mânăstirea Radu Vodă, unde se găseşte o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul.
Am cumpărat de la pangarul Mânăstirii câteva cărţi despre viaţa şi minunile acestuia făcute în timpul vieţii şi după trecerea sa la Domnul, sau scrise de sfinţia sa pentru întărirea noastră sufletească şi zidirea întru credinţa ortodoxă, precum şi cutiuţa cu ulei de la candela care arde la icoana sa, aghiazmă şi iconiţa sfinţită care-l reprezintă.
Acasă, am început să citesc acatistul şi cărţile, după care mă ungeam la genunchiul stâng cu ulei sfinţit. Nu cred că au trecut mai mult de două zile până ce am simţit lucrarea vindecătoare a Sfântului Nectarie asupra mea. Zilele au trecut, nu foarte multe, şi din vechea durere la genunchiul piciorului stâng nu a mai rămas decât o amintire.
Acum particip, cât pot de des, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, fie la Mânăstirea Radu Vodă, fie la o altă biserică.
Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Săi! Amin. (Nicolae Iliescu)
luni, 8 iulie 2013
O nouă mărturie despre minunile Sfântului Nectarie
Mă numesc Nicolae Iliescu, am 47 de ani şi locuiesc în Bucureşti. Acum câţiva ani, întâmplarea a făcut să mă mut, pentru un timp, foarte aproape de Mănăstirea Radu Vodă.
Dumnezeu m-a binecuvântat, printre altele, cu o sănătate destul de bună. Totuşi, în marea Sa grijă pentru noi, ne trimite - uneori spre întărire, alteori ca un semn de luare aminte pentru păcatele noastre - tot felul de încercări. Şi bolile sunt asemenea încercări.
Cu câtva timp înainte de a mă muta unde am pomenit mai sus, am suferit un mic traumatism la genunchiul piciorului stâng. Aceasta nu s-a întâmplat în urma vreunui efort sau accident, ci pur şi simplu în urma unei mişcări „greşite”. Totuşi, nimic care să iasă din cotidian. Practic, s-a instalat o uşoară durere la mers şi o anume imobilitate (nu mai reuşeam să îndoi complet genunchiul stâng, iar dacă încercam acest lucru, aveam dureri destul de mari).
La început nu m-am speriat, mă gândeam că este un traumatism local simplu, care va trece de la sine în scurt timp. Nu a fost însă aşa. Încet-încet, durerile la mers s-au accentuat. La un moment dat am realizat, de exemplu, că nu mai puteam să alerg, iar la mersul obişnuit şchiopătam.
Aceste lucruri s-au întâmplat într-o perioadă în care participam destul de rar la Sfânta Liturghie.
Mama (Elena Iliescu), un om înduhovnicit, arhitect, pictor (de icoane în ultima vreme), autoarea volumelor „Mărturii despre nemurire. Omul şi liberul arbitru în Univers” şi „Introducere în gândirea arhetipală” m-a îndemnat să mă duc la Mânăstirea Radu Vodă, unde se găseşte o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul.
Am cumpărat de la pangarul Mânăstirii câteva cărţi despre viaţa şi minunile acestuia făcute în timpul vieţii şi după trecerea sa la Domnul, sau scrise de sfinţia sa pentru întărirea noastră sufletească şi zidirea întru credinţa ortodoxă, precum şi cutiuţa cu ulei de la candela care arde la icoana sa, aghiazmă şi iconiţa sfinţită care-l reprezintă.
Acasă, am început să citesc acatistul şi cărţile, după care mă ungeam la genunchiul stâng cu ulei sfinţit. Nu cred că au trecut mai mult de două zile până ce am simţit lucrarea vindecătoare a Sfântului Nectarie asupra mea. Zilele au trecut, nu foarte multe, şi din vechea durere la genunchiul piciorului stâng nu a mai rămas decât o amintire.
Acum particip, cât pot de des, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, fie la Mânăstirea Radu Vodă, fie la o altă biserică.
Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Săi! Amin. (Nicolae Iliescu)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vreau sa multumesc si eu Sfantului Nectarie care mi-a ascultat rugaciunea si a facut in asa fel incat sa pot sa ma angajez. Vreau sa precizez ca am stat foarte mult timp fara sa imi gasesc nimic de lucru, orsicat incercam prin toate locurile efectiv nu ma puteam angaja defel si cand zic defel inseamna ca chiar nu imi puteam gasi de lucru cu toate relatiile posibile si imposibile, nu ma angaja nimeni. Si pt asta vreau sa multumesc Sfantului ca a facut minunea si ma ajutat in cele din urma sa pot sa ma angajez. nica voichita
RăspundețiȘtergere