Părintele Nicanor Lemne, o predică întrupată a dragostei

Aceasta este căsuța părintelui: caldă, intimă, duioasă, rămasă ca un vestigiu dintr-o lume în care oamenii încă mai trăiau în comuniune unii cu alții și încă le mai păsa. Când am intrat pe poartă m-a învăluit o căldură din cap până în picioare ca un halou de duioșie pe care îl simte nepoțelul răsfățat în brațele bunicului. Acolo e o insulă a iubirii și a gingășiei în care oamenii ajung osteniți de atmosfera egocentrismului, calculului, individualismului feroce, hăituielii programatice, presiunii timpului, a nevoilor materiale, a obsesiei proiectelor. Stai acolo pe prispă cu părintele. Te privește cu dragoste. Câtă nevoie avem să fim priviți de cineva cu dragoste! Măcar puțin. Doar câteva clipe. O clipită Mântuitorul l-a privit cu blândețe pe Cuviosul Siluan Athonitul și acea privire l-a urmărit toată viața. Te miri de răbdarea părintelui Nicanor, care la 97 de ani nu se plânge de beteșugurile trupești. Le poartă ascunse în sine nu cumva să îi împovăreze cu durerea sa pe cei care îl vizitează. Dar te miră și echilibrul său, dreapta socoteală, accentul pe care îl pune pe calitatea vieții duhovnicești, nicidecum pe cantitate. Te servește cu ce are el mai bun în cămară. Și parcă bucatele au un alt gust. Ați observat că hrana dăruită din dragoste își schimbă gustul? Te împărtășești din credința părintelui că totul va fi bine. Asculți un cuvânt de folos sau mai multe. Ți le notezi grabnic. Eu mi-am notat, la această primă întâlnire cu părintele, două: „Zilele omului sunt în mâinile Domnului” și „Nu rămâi cu ce ai, rămâi cu ce dai”. Părintele îți cere să îi lași un pomelnic pe care trebuie să îți treci toate rudele. Când pleci, te întorci cu convingerea că rugăciunile părintelui sunt în mod cert ascultate de Dumnezeu și că cel mai important lucru pe lume este să iubești, să iubești, să iubești. Părintele Nicanor este o predică întrupată a dragostei. Pleci sub imboldul de a te întoarce degrabă. Pleci cu gândul că n-ai mai pleca. (Ciprian Voicilă) P.S.: Le mulțumesc prietenilor mei Afrodita și Florin Nan pentru bucuria pe care mi-au făcut-o, iar despre ei veți descoperi mai multe aici. Vă recomand două articole despre părintele: Părintele Nicanor Lemne și Părintele cu chip athonit din Siliștea Snagovului. Aici îl puteți vedea.