Se afișează postările cu eticheta sfantul mina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sfantul mina. Afișați toate postările

luni, 22 iunie 2020

[ casa de-a casa ] [ 49 ] [duminica lui Ciprian] [Casa Domnului.07.dorință arzătoare]



.
Horoscop, unde este pusă la închinare o părticică din moaştele Sfântului Spiridon. Marțea îmi vizitam patronul spiritual - Sfântul Ciprian, cel ce mai înainte de convertire fusese vrăjitor. Miercurea mergeam în biserica Vergu să mă închin Sfântului Mina. Joia urcam Dealul Patriarhiei să îl revăd pe Cuviosul Dimitrie, ocrotitorul Bucureştiulu. Vinerea îmi făceam drum la Mănăstirea Radu-Vodă, să îi destăinui Sfântului Nectarie păsurile şi grijile. Într-o zi de miercuri intru în bisericuța Vergu, mă aşez cuviincios la rând, ajung în faţa raclei care adăposteşte moaştele Sfântului Mina, fac închinăciuni, sărut racla şi mă retrag într-o strană să mă pot cufunda mai bine în sine-mi. Sfântul Mina îi ajută pe oameni să-şi găsească lucrurile pierdute şi este recunoscut ca protector împotriva hoților de tot felul. În bisericuța Vergu la acea oră erau oameni de toată mâna: femei smerite, îmbrobodite şi cu fuste până la călcâie, dar şi tinere nurlii, ce-şi etalau formele în colanți bine strânşi pe corpul fizic! (net diferit de cel astral, bărboşi cu priviri serafice, dar şi musculoşi purtători de trening şi adidaşi, cu lanț lat de aur la grumaz, pe care ochiul rău i-ar fi bănuit de felurite şmenuri şi învârteli "dincolo de bine şi de rău". Oamenii care intrau în bisericuță lăsau la altar câte-un pomelnic. De obicei, pe el se regăsesc numele celor apropiați. Preotul citeşte numele înşiruite şi dorința fiecăruia: pentru mântuire, pentru sănătate... Cum stăteam cufundat în strană, îl văd pe părintele paroh ieşind dinaintea uşilor împărăteşti, râzând, cu un pomelnic proaspăt în mână: "Ia ascultați ce îl roagă cineva pe Dumnezeu: Să mă iubească poliția!". (Ciprian Voicilă) .

miercuri, 11 martie 2020

La vremuri de cumpănă, vrem alinare nu alienare


Ce putem face când aparent nu mai putem face nimic? Spectrul coronavirusului ne amenință, de la o zi la alta, fragilitatea vieții. Oamenii duhovnicești se spală pe mâini, iau vitamina C, dar nu uită de mijloacele duhovnicești.
O scurtă anamneză: rostirea deasă a Rugăciunii „Doamne Iisuse” - recomandată de stareții de la Optina, mai ales în vremuri de mare tulburare; Psalmul 90 - despre a cărui putere Starețul Varsanufie de la Optina îi vorbise în repetate rânduri ucenicului său ( greu-încercat) Nikon Vorobiov; citirea Psalmilor, așa cum ne-o indică Sfântul Arsenie Capadocianul. Dar, înainte de toate: să fim credincioși, nu necredincioși.
Cu ani în urmă, i-am cerut sfatul Părintelui Justin Pârvu, într-o problemă care nu îmi dădea pace. Mi-a răspuns, atrâgându-mi atenția că „Dumnezeu ne dă pe măsura credinței noastre”.
Corona ) ne oferă șansa să redevenim isihaști. Poate, cine știe?, eroi...
                                                                       *
Doar o parte din doctorii care lucrează zi și noapte în interesul bolnavilor, și pe care îi avem în București: Sfinții Dimitrie, Spiridon, Nectarie, Ciprian, Mina, Luca al Crimeei, Constantin Brâncoveanu, Efrem cel Nou, împărații Constantin și Elena, Calinic de la Cernica.
Buzoienii au - la "bisericuța copiilor" - moaștele Sfântului Stelian.
La Aiud, în vestitul osuar, avem moaștele noilor martiri și mărturisitori. Apropo, printre sfinții închisorilor îl avem pe doctorul fără de arginți, Dumitru Uță.
Cineva să facă o hartă a României cu aceste "locuri de prevenție și/sau tratament". Ca stat, nu îi poți interzice Bisericii să își exercite lucrarea sfințitoare și tămăduitoare în rândul credincioșilor. Nici mie, ca cetățean, nu îmi poți interzice accesul într-un loc în care eu consider că voi obține protecție sau vindecare. Cu atât mai mult cu cât, pe fondul acesta de psihoză colectivă, înainte să ne pierdem viețile, ne putem pierde mințile.
Ar fi trebuit să ne asociem și să facem o demonstrație pentru neînchiderea bisericilor. Acum cred că este prea târziu.

                                                                           * 

Toate asociațiile creștin-ortodoxe ar trebui să lase orgoliile conjuncturale la o parte și să organizeze o demonstrație, fie ea ilegală, în favoarea menținerii bisericilor deschise. Cine își asumă acest act de credință și de onoare?
 Nu din bravadă propun să milităm pentru ca bisericile să rămână deschise.
Se recomandă, pe toate canalele media, autoizolarea la domiciliu. În casă, singura ta relație cu realitatea este mediată de canalele media (sic!). Ieri seară, spre exemplu, toate așa-zisele știri de la ProTv au fost NUMAI despre pericolul real sau potențial întruchipat de corona.
Premisa statului potrivit căreia ființele umane nu ar avea nevoie acum, când moartea ne suflă în ceafă, decât de asistență și tratament medicamentos este complet falsă. Ce te faci cu oamenii dezorientați, panicați, cărora nu are cine să le adreseze o vorbă bună? În Biserică ar putea să găsească această alinare. Dacă de mâine bisericile vor fi închise, acestor oameni le va fi refuzat acest ajutor. Și sub pretenția perversă că, în acest fel, viața le este pusă la adăpost.
Psihoza corona a fragmentat și mai adânc relațiile dintre oameni. Nu doar moartea ne paște, ci și anticamera ei: alienarea, atomizarea extremă, prăbușirea ultimă în individualitate. Un strănut îl transformă pe aproapele nostru într-un potențial atentator la viața noastră. Priviți mai atent în jur și o să înțelegeți mai bine la ce mă refer.
Cine mai întreține astăzi flacăra speranței între oameni? (Ciprian Voicilă)

duminică, 13 martie 2016

Orașul - mediul mentalității concurențiale

Oraşul este ambianţa propice în care proliferează mentalitatea individualistă. Dacă în satul tradiţional românesc era ruşine să comiţi anumite fapte care contraveneau bunului-simţ şi legii morale sădite în om de Dumnezeu, oraşul îţi sugerează că nu există acte reprobabile din punct de vedere moral, ci doar fapte penale. Dacă faci un lucru rău în spaţiul tău privat sau unul care trece neobservat de ochiul vigilent al legii, nu e nici o problemă: „hoţul neprins e negustor cinstit“. Orăşeanul este un individualist, în primul rând pentru că s-a obişnuit să se întemeieze în sine. Îşi este reper unic. Trăieşte din plin principiul relativizant al filosofilor sofişti: „Aşa cum îmi apar mie lucrurile, aşa sunt pentru mine, aşa cum îţi apar ţie lucrurile, aşa sunt pentru tine“ (Protagoras). Orăşeanul este un copac fără rădăcini. Sau, mai precis: un arbore care şi-a uitat rădăcinile. Eticheta pe care am pus-o eu oraşelor vi se poate părea cam generală, prea generală, şi cam nedreaptă. Dar nu am pus-o eu, ci etologii, specialiştii în studierea comportamentului uman. Konrad Lorenz, întemeietorul domeniului, consideră de pildă că în marile oraşe gradul de agresivitate este foarte ridicat datorită suprapopulării acestora. „Dragostea faţă de aproapele nostru - spune el - e într-atât de diluată de mulţimea celor care ne sunt apropiaţi, prea apropiaţi, încât urmele ei abia dacă se zăresc“. Oraşul este mediul specific mentalităţii concurenţiale. Suntem într-o concurenţă acerbă nu doar cu semenul nostru, ci şi cu noi înşine. În consecinţă, în ultimă instanţă, trăim într-o nebuloasă etică în care binele nu mai este bine în sine. Binele este tot ceea ce mă ajută pe mine să îmi fie bine. Spiritul concurenţial generează în rândul indivizilor frica de a rămâne în urmă, frica de a fi scos din jocul social care are ca ţintă perpetuă succesul individual. În marile oraşe suntem înconjuraţi permanent de artefacte. Străzi, companii multinaţionale, magazine, blocuri, maşini, produse tehnologice. 90% din lumea noastră ambientală a ieşit din mâna omului. La nivel subconştient tindem să credem că noi şi lumea care ne conţine suntem rezultatele raţiunii umane. Ne-a dispărut sentimentul sacru al vieţii. Sau dacă nu a dispărut cu totul, s-a diminuat drastic. O privire aruncată spre cer, un cântec de pasăre, vântul care trece prin frunzişul copacilor ne readuc în limitele micimii proprii. Dar mai suntem obişnuiţi să privim - în goana nebună a vieţii - jocul gratuit al norilor? Prin urmare, în această paradigmă (post)modernă a oraşului, întrebarea „cum să supravieţuim duhovniceşte în urbea noastră de zi cu zi?“ este îndreptăţită. Mi-o adresez, înainte de toate, mie şi încerc să găsesc, pe loc, nişte soluţii. Putem evada din timpul şi spaţiul profan - insignifiante din punct de vedere spiritual, dar extrem de solicitante din punct de vedere social şi psihic - intrând pentru o clipă sau pentru un timp într-o biserică. Acolo avem, în primul rând, Sfânta Liturghie - un altfel de timp, complet diferit de timpul social care se desfăşoară cenuşiu, tern, şi care tinde să ne devoreze ca în celebra pictură a lui Goya. Participând la Sfânta Liturghie, lăsăm să cadă ca nişte straie de prisos straturile superficiale ale fiinţei noastre şi ne redescoperim esenţa: sunt - odată pentru totdeauna - chip al lui Dumnezeu. Asta mă defineşte pe mine în timp, dar mai ales în veşnicie. Ies din categoria „individului“ şi îmi recapăt statutul de persoană. Încetez să mai văd în aproapele meu un rival. Îmi devine, de-a dreptul, vital pentru mântuirea mea personală. Doar în comuniune cu el particip la trupul mistic al lui Hristos - biserica. Pătrund, prin experienţă, adevărul afirmaţiei: aproapele meu este viaţa mea. Tot în biserică avem ceata enormă a sfinţilor, cuvioşilor, mucenicilor care au trăit şi s-au jertfit pentru Hristos. Oricând le putem cere ajutorul. Spre deosebire de prietenii noştri de dincoace, care nu sunt permanent disponibili. Sfinţii nu „concep proiecte pentru finanţare“, nu au deadline-uri, nu sunt nevoiţi să trăiască - sau să moară, mai nou - „la job“. Când încep să mă simt ca o baterie descărcată, intru în Biserica Zlătari şi îi cer Sfântului Ciprian ajutorul. Poate că nu e întâmplător faptul că în centrul Bucureştilor avem atâţia sfinţi care mijlocesc pentru noi, continuu, la Dumnezeu: Sfântul Nicolae, Sfântul Constantin Brâncoveanu, Sfântul Nectarie, Sfântul Mina, Sfântul Spiridon, Sfântul Dimitrie. Biserica Ortodoxă ne propune postul ca pe o unealtă prin care, reapropiindu-ne de Dumnezeu, diminuăm lumescul din noi. Când postesc, mă concentrez pe acele nevoi superioare definite de Abraham Maslow (în special pe nevoia de autorealizare spirituală) şi le ignor pe celelalte. Ne propune, deopotrivă, ca armă în războiul nevăzut rugăciunea. Războiul cotidian dus asupra minţii este fără precedent. Câte ore stăm conectaţi la internet? Câte ore vorbim la telefonul mobil? Cât timp ne focalizăm atenţia pe „problemele de la job“? Cât timp ne frământăm mintea să găsim noi căi de supravieţuire economică? Cât timp privim desfăşurându-se pe ecran efemeridele zilei? Rugându-ne, ieşim din această suprastructură, din acest angrenaj masiv, opresiv, care tinde să ne aplatizeze, să ne uniformizeze. Trăim în plin proces de globalizare, în care „totul curge“: bunurile şi serviciile, tehnologia, capitalul, dar şi oamenii. Lumea în care trăim este una - cu o formulă a sociologului Zygmunt Bauman - lichidă. Fără trecut, fără memorie, fără să întreţinem relaţii stabile cu semenii noştri. Dar o lume în care ţi se cere un singur lucru: să fii un bun consumator. Pentru ca să devii cineva trebuie să consumi ceva. Un produs. Vrei să fii un tip irezistibil ca Brad Pitt? Mănâncă chipsurile „Pringles“. În contrast cu acest mediu în care permanent suntem vânaţi de diverşii vânzători de identitate, Biserica îţi propune să fii tu însuţi. Să te redescoperi în sfera lui „a fi“, nu în cea a lui „a avea“. (Ciprian Voicilă)

miercuri, 4 martie 2015

Minuni ale Sfinților Nectarie și Mina

Doamne, ajută! Îți scriu cu oarece întârziere față de cum îmi propusesem inițial, dar sper că aceste mărturii să nu vină prea târziu și să fie de folos și altora. Noi avem un băiat pe nume Nectarie. Numele lui a fost pus așa prin alegerea și bunăvoința lui Dumnezeu încă înainte de nașterea sa, fiind binecuvântat din pântece de către PS. Varsanufie, pe atunci episcop vicar la Mănăstirea Radu Vodă. Avînd Nectarie 6 luni, a făcut un fel de infecție purulentă la colțul unui ochi. După câteva zile ne-am dus la consult la un doctor oftalmolog care ne-a „liniștit” spunându-ne că nu e ceva foarte grav, canalul lacrimal e înfundat și dacă nu se desfundă singur trebuie făcută o incizie (o mică operație). Ideea de operație ne-a speriat foarte, așa că pe drumul de întoarcere am trecut pe la Mănăstirea Radu Vodă, unde PS. Varsanufie ne-a citit o rugăciune la racla Sfântului Nectarie. Spre marea noastră bucurie și surpriză, când am ajuns acasă, după 20 de minute, Nectarie nu mai avea nimic. Cred că nu sunt cuvinte prin care să-i mulțumim cum se cuvine lui Dumnezeu și Sfântului Nectarie, prin care se lucrează atâtea minuni. O altă minune este a Sf. Mina/ Prin anul 2005, primăvara, când curățam pomii din grădină, din cauza frigului degetele s-au mai subțiat și fără să bag de seamă mi-a căzut verigheta de pe deget. Abia seara târziu mi-am dat seama și oricum mi se părea inutil să o caut în 2000 mp de pământ. La insistențele unei vecine binevoitoare care mi-a adus o lanternă, înarmat cu rugăciunea către Sf. Mina dar fără vreo speranță că aș putea-o găsi, am plecat în căutare. Am găsit-o foarte repede, în câteva minute, într-un mod nesperat. Atunci am realizat slaba mea credință, dar și lucrarea vie și actuală a sfinților care așteaptă doar o mică cerere a noastră spre a ne oferi ajutorul. O altă minune este cu Sf. Mina/ Când copiii mei erau în clasa I aveau un coleg care avea niște probleme auditive și din această cauză rămăsese în urmă cu învățătura. Copiilor fiindu-le milă de el, au vrut să îi facă drept cadou un mic set de lego, fiind convinși că se va bucura de aceasta. Deoarece în acel moment soția nu mai avea niciun ban și ei se aflau aproape de piață, s-au rugat Sf. Mina să-i ajute. Precum se știe, copiii sunt mai nerăbdători și vor să primească lucrurile dorite pe loc. Și chiar așa s-a întâmplat: au început să cadă de sus 2 bancnote de 10 lei, exact cât era nevoie pentru jocul respectiv. Mare a fost bucuria lor și a colegului lor când i-au dat cadoul de la Sf. Mina. Cu adevărat sfinții stau gata să ne ocrotească în fiecare moment chiar și pentru bucurii din acestea mici. (Călin M.)

duminică, 3 august 2014

Sfantul Mina- grabnic-ajutator in problemele concrete ale vietii

As vrea sa dau marturie despre minunile pe care sfintii le fac permanent in viata noastra dar pe care uneori le uitam sau le luam drept lucruri firesti, care s-au intamplat pur si simplu. Unul dintre sfintii care e grabnic-ajutator in problemele concrete ale vietii este Sfantul Mina. Deoarece m-am rugat multi ani sfintilor pentru probleme sufletesti si duhovnicesti, si parca niciodata nu mai ieseam la lumina din hatisurile in care ma afundam, am ajuns la o oarecare imputinare a credintei si la o nesiguranta ca voi mai ajunge la acel liman de liniste si de multumire sufleteasca. De aceea, m-am bucurat sa descopar ca sfintii chiar ne ajuta in problemele concrete, si astfel, in timp, ne vor ajuta si in rezolvarea problemelor cu adevarat tainice si decisive ale vietii launtrice. Am inceput sa citesc acatistul Sfantului Mina timp de 40 de zile pentru clarificarea unor situatii legate de viata profesionala. In acelasi timp, mama mea a inceput sa se roage pentru ca fratele meu, care nu avea serviciu devreo 4-5 ani, sa-si gaseasca ceva si sa se angajeze. El cautase si depusese CV-uri peste CV-uri dar mai nimeni nu-l chema la interviu, mai ales ca nici nu terminase o facultate care sa-i ofere niste perspective. Deoarece si eu citeam acelasi acatist, ne rugam impreuna pentru aceasta neimplinire pe care o aveam in familie. Cam pe la jumatatea intervalului de rugaciune al mamei mele, iar la mine, spre sfarsitul celor 40 de zile, aflam cu bucurie vestea ca fratele meu a fost angajat pe un post care se potrivea afinitatilor lui, desi interviul de angajare decursese destul de prost. Am continuat rugaciunea catre Sfantul Mina si, nu dupa mult timp, am reusit sa-mi gasesc o chirie avantajoasa la jumatate din pretul obisnuit al unei chirii, intr-un apartament initial modest, dar care a fost renovat dupa ce m-am mutat eu. La intrare, m-a intampinat chiar icoana Sfantului Pantelimon, iar eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, urmeaza sa devin medic. Deci se pare ca nimic n-a fost intamplator. Prinzand curaj in ajutorul grabnic al sfantului, si necajita fiind ca la familia la care lucra, in strainatate, nu se pune mult pret pe respectarea drepturilor salariale fata de romani, mama mea s-a adresat din nou sfantului ca sa-i ajute sa primeasca banii pe concediu si tredicesima, pe care nu ti le da nimeni cu draga inima, neexistand nici contract de munca. A primit o veste imbucuratoare si cu aceste lucruri, familia la care lucreaza, acceptand sa i le ofere, intr-un sfarsit. Acum as vrea sa amintesc de modul cum sfantul mi-a ajutat in trecut. Cu cativa ani in urma, intr-un microbuz mi-a fost furat portofelul in care aveam banii si actele. Am fost atat de necajita, in special pentru acte caci eu, ca studenta, oricum nu aveam in portofel o suma prea mare de bani. Am citit acatistul Sfantului Mina o singura data si l-am rugat sa-mi aduca portofelul la usa, fiindca eu singura, cum aveam sa-l gasesc, nestiind cine mi l-a luat? Am decis sa astept cateva zile dar simteam o speranta ca pana la urma se va rezolva cu bine. Dupa vreo 2-3 zile, intr-o duminica, cand ma intorc de la biserica, portarul caminului studentesc unde stateam, vine la usa mea si imi lasa portofelul, zicandu-mi ca cineva l-a gasit la tomberon. M-a cautat la adresa din legitimatie si mi l-a adus chiar la usa, cum am cerut. Mare mi-a fost mirarea, o data, ca mi-am recuperat actele si in al doilea rand, ca le-am primit dupa cum am precizat eu in rugaciune, totul fiind o dovada clara am dobandit acestea prin mijlocirea sfantului, nu doar din pura intamplare. Un alt lucru pe care l-as mai aminti, desi este o recuperare a unei pierderi mai neinsemnate, pentru mine este tot o minune caci ganditi-va cum este sa ramai in mijlocul iernii, cand afara ninge iar zapada e de cativa centimetri, descult! Situatia poate parea chiar hazlie, daca privesti in retrospectiva, dar la momentul respectiv, nu era deloc asa. Asa am patit eu, cand dupa un stagiu la un spital, am vazut la vestiar ca imi lipseste una din cizme. Studentii cand au stagii in spital sunt obligati sa se schimbe in halat si sa poarte papucii de spital in picioare, iar hainele, gentile si incaltamintea raman la vestiar, care nu intotdeauna se incuie. Deoarece nu stiam ce s-a intamplat cu cizma mea si cine mi-a luat-o, si ramanand in papuci, am fost nevoita sa lipsesc la toate cursurile din ziua respectiva caci nu puteam merge la facultate in papuci. Am ajuns acasa cu un taxi si am citit necajita acatistul Sfantului Mina. In aceeasi zi, am aflat ca si alte colege de-ale mele pierdusera sau li se furasera haine sau incaltaminte. Dar, a doua zi, ducandu-ma la spital, nu mica mi-a fost uimirea cand cizma mea a reaparut la vestiar, desi nu prea mai trageam nadejde ca aceasta va fi recuperata, fiindca cine isi bate capul pentru o cizma? Ei bine, desi lucrul respectiv nu pare o mare pierdere pentru care sa te necajesti si sa ceri ajutorul, totusi, prin utilitatea lui si prin faptul ca cerem ajutorul sfintilor, ei isi dovedesc intelegerea pe care o au fata de nevoile noastre cele mai diverse, de la cele duhovnicesti si sufletesti, la cele materiale. De aceea, nu trebuie sa deznadajduim niciodata! Multumesc, Sfinte Mina! (M.M., Iasi)

miercuri, 22 ianuarie 2014

„Minuni daruite mie, de sfinti dragi, ale caror moaste sunt in Bucuresti”

E tarziu, imi pare rau, dar abia acum am inteles ce trebuie sa fac, privind inapoi, spre viata traita fara Dumnezeu. Am crescut alaturi de parinti si bunici, iubitori de Dumnezeu, dar atunci nu intelegeam nimic. Nu intelegeam de ce bunica mea cea draga tinea post, de ce duminica dimineata nu o gaseam acasa niciodata, pentru ca era la Slujba Sfintei Leturghii si imi amintesc, chiar spre sfarsitul vietii ei, cand nu mai putea ajunge la Biserica, buna, nu manca nimic pana nu se termina Sfanta Slujba. Nu intelegeam iubirea ei pentru toti si nici bunatatea, pentru care era atat de iubita. Bunicii mei, pentru ca nu aveau copii, l-au infiat pe tatal meu. Cat de mult m-a iubit Dumnezeu, cand mi i-a daruit pe bunii mei! Cat am fost copil, buna ma invata sa ma rog, ma lua la biserica, ma impartaseam, ma indemna la Sfanta Spovedanie, pana cand... m-am afundat in mizeriile lumii. Totul a inceput, cand profesoara de romana de la scoala generala, ne tot spunea, biata, ca nu exista Dumnezeu, acesta fiind o inventie a oamenilor. Mintea mea de copil prost, cu mintea slaba, a receptionat, spunandu-le obraznic celor dragi, ca nu exista Dumnezeu, ca doar tovarasa de romana stie, ca ea e mai „desteapta" . Au urmat ani in care am trait fara sa traiesc si luptam sa-i conving pe toti de neexistenta lui Dumnezeu, iarta-ma Doamne, ca habar nu aveam ce fac. Abia cand fiul meu, la 11 ani , s-a imbolnavit de diabet, am inceput sa-L caut, dar fara credinta si totusi Bunul Dumnezeu mi-era alaturi, nu m-a parasit, chiar daca meritam, caci mare pacatoasa sunt. Acum, dupa ani, stiu ca Domnul ma iubea, ca mi-a vazut mintea proasta si nu m-a luat in seama. La biserica mergeam doar la nunti si inmormantari, nici macar la inviere, ca habar n-aveam ce inseamna inviere. Drumul a fost lung si greu, dar multumesc, Doamne, ca l-am gasit si pentru ca L-am gasit, ii sunt datoare primului meu sfant drag la care m-am rugat si mi-a raspuns, Sfantul Mina, caruia ii multumesc. Era in iarna lui 1995, cand, fiind la serviciu si fiul nostru la scoala, casa ne-a fost sparta, de unde au fost sustrase bunurile care le aveam si noi mai de valoare, nu mare lucru, televizor, video, ceva aur, dar casa a fost toata rascolita. Am avut un soc cand mi-am vazut casa intoarsa pe dos. Am chemat politia, urmand procedurile stiute, iar a doua zi, ravasita, povesteam colegelor de patania noastra. O colega, Mariana, Dumnezeu s-o aiba in paza, mi-a povestit de Sfantul Mina, sfantul pagubitilor. Habar nu aveam, dar la gandul ca poate imi voi recupera bunurile, m-am dus la biserica Sfantul Mina din Bucuresti, unde se afla si sfintele moaste ale sfantului. Am lasat un acatist pentru 40 zile, fara prea multa credinta si incredere, spunandu-mi „hai s-o fac si p-asta", dupa cele 40 zile, am fost si am mai lasat unul, ca poate, poate. Bunica sotului meu, Dumnezeu s-o ierte, cand a aflat ca am fost la Sfantul Mina, mi-a spus ca sfantul sigur ne va ajuta si noaptea vom primi vesti despre aceasta. Nu am dat importanta, dar, la cateva zile, la miezul noptii, cineva striga la poarta. Am iesit ingrijorati. Era tatal unuia din hoti. Ii prinsese la o alta spargere si au recunoscut ca au fost si la noi. Baiatul avea o situatie foarte buna, dar intrase intr-un anturaj. Tatal, sfasiat de durere, venise sa ne roage sa dam declaratie ca ne-am recuperat lucrurile, urmand sa ni le restituie, ca sa-si salveze fiul. Fiind si noi parinti, nu am putut rezista durerii tatalui si am dat declaratia, fara sa stam pe ganduri. Dupa o perioada, am fost despagubiti. A fost prima minune pe care am constientizat-o, din viata mea. Chiar daca eram ratacita, de atunci, pana am gasit drumul, singura mea legatura cu biserica era Sfantul Mina, la care ma duceam, constiincioasa, la sase saptamani sa-i multumesc si sa ma rog de sanatate, caci de mantuire inca nu auzisem. In vremea aceea fumam, dar ma mustra constiinta ca intru in biserica sa ma rog intr-o astfel de stare si Sfantul Mina m-a ajutat sa ma las de fumat. O alta minune a Sfantului Mina, a fost, cand intr-o vineri, sotul meu m-a sunat sa-mi spuna ca ii furase din masina de serviciu, geanta cu ceva bani si toate actele firmei la care lucra. Am plecat de la serviciu direct la Sfantul Mina, am lasat un acatist si m-am rugat. Luni dimineata, sotul meu a fost sunat sa mearga sa-si recupereze geanta, fara bani, dar cu toate actele, Slava lui Dumnezeu. In toti acesti ani, stiu ca rugaciunile Sfantului Mina m-au ajutat mult sa gasesc drumul cel bun, mi-a ajutat copilul sa fie sanatos, m-a ajutat in casnicie, in tot. Sfinte Mina, multumesc pentru toate minunile si ajutorul pe care mi le-ai daruit, chiar daca nu meritam si iarta-ma ca abia acum scriu despre ele. Am povestit mereu de minunile Sfantului Mina din viata mea, dar de asternut pe hartie, abia acum o fac. Acum, ma intorc cu drag la Sfantul Mina, sa-i multumesc, caci daca eu il uit, sfantul nu ma uita niciodata. In 27 octombrie 2012, de ziua Sfantului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor, fiind si ziua mea de nastere, m-am asezat in rand, pentru a multumi si a cinsti sfintele moaste. La Mitropolie sunt si moastele Sfintilor Imparati Constantin si Elena, al carui nume il port, Constanta si prin voia Lui Dumnezeu, au fost aduse si Sfintele Moaste ale Sfantului Nectarie de la Eghina, un alt sfant iubit, care a facut mari minuni cu familia mea.Am scris o alta marturie pentru cartea cu minunile Sfantului Nectarie. Aveam destule motive sa fiu acolo, nu sa cer, doar sa multumesc, ca de ziua sfintilor e mare bucurie. Am stat la rand o zi si o noapte. In perioada aceea aveam mari dureri de coloana, de nici in pat nu puteam sa ma mai intorc, vreo doua luni am fost intepenita, ma gandeam ca trebuie sa ma operez, caci durerea se ducea si in picioare. Abia mergeam, cocosata de durere. Nu-mi mai simteam mijlocul, dupa atatea ore, si picioarele imi ardeau, dar mereu spuneam, „lasa ca ma ajuta Sfantul Dimitrie, Sfantul Nectarie si Sfintii Imparati Constantin si Elena si o sa fiu bine”. Am ajuns la sfintele moaste, multumind Lui Dumnezeu si am plecat usoara ca fulgul. Pe moment, fiind inca amortita, dupa atatea ore, nu am realizat ca coloana nu ma mai doare.. si nici pana in ziua de azi, ianuarie 2014, nu m-a mai durut. Minunat este Dumnezeu intre Sfintii Sai! Durerile sfasietoare de suflet prin care am trecut in viata asta sunt comorile mele cele mai de pret, ca m-au ajutat sa-L cunosc pe Dumnezeu, care este fericire fara margini. Dupa ce Il cunosti pe Dumnezeu, te uiti in jur si nu mai vezi nimic din ce parea de pret, din ce parea valoare, caci toate cele pamantesti, dupa care alergam, s-au naruit. Azi, Bunul Dumnezeu, Maicuta Sfanta si sfintii dragi, sunt pentru mine tot, si chiar daca nu merit, ei nu ma lasa niciodata. Slava Lui Dumnezeu pentru toate. Amin. Constanta Szlavics / Voluntari

miercuri, 21 decembrie 2011

Minunile pe care le-a săvârşit Bunul Dumnezeu prin Sfântul Mare Mucenic Mina, în viaţa celor dragi mie şi a mea



Doamne Ajută!

Cu voia şi ajutorul Bunului Dumnezeu, cerându-mi iertare înaintea Sfântului Mare Mucenic Mina şi înaintea ta pentru neseriozitatea mea în a mă ţine de cuvânt îţi trimit minunile, pe care Bunul Dumnezeu le-a lucrat prin Sfântul Mare Mucenic Mina spre Slava Sfintei Treimi, spre cinstirea Sfântului şi spre ajutorarea bolnavului de mine şi a celor ce au avut nevoie de ajutorul Sfântului. Dacă Bunul Dumnezeu vrea să fie publicate aceste minuni, atunci cel de la care le-ai primit, dacă vrei scrie simplu valentin, nu ţin neapărat să îmi apară numele, iar numele de Valentin îl au mulţi oameni.

Minunile:

1. Sfinte Mina, cel cu Lumina ...
Părintele stareţ M. de la un schit de călugări din judeţul Argeş şi-a pierdut nişte obiecte foarte importante, parcă intraseră în pământ. Ştiind de existenţa vie a Sfântului Mina şi de minunile pe care Bunul Dumnezeu le săvârşeşte prin intermediul Sfântului a înălţat o rugăciune scurtă către Sfântul care suna cam aşa: Sfinte Mina, cel cu Lumina, te rog frumos ajută-mi să găsesc ceea am pierdut din neatenţia şi nepriceperea mea. A terminat rugăciunea şi la un interval de câteva minute află obiectele rătăcite.

2. Întoarcerea acasă a unui copil pierdut
În primăvara spre vara anului 2010, o prietenă bună de a mea, sora întru Domnul M., în după amiaza unei sâmbete cu o vreme relativ frumoasă, mă sună să îmi spună că unul din copii sorei dânsei din Danemarca a fugit de acasă şi că părinţii nu ştiu pe unde se află şi ce să facă. Bunul Dumnezeu, în iconomia sa, în după amiaza acelei zile de sâmbătă îmi dăduse prin cap să caut pe Internet acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, auzisem de Sfântul Mare Mucenic Mina, dar nu ştiam nimic despre viaţa sau minunile Sfântului şi aşa că înainte de a suna sora M., eu citeam despre viaţa Sfântului Mare Mucenic Mina! Citind că Sfântul aduce înapoi cele pierdute, Bunul Dumnezeu m-a luminat, în momentul când sora M. m-a întrebat ce să facă, să îi spun citeşte acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina şi Domnul prin Sfântul îi va aduce acasă copilul sorei tale.
Nu ştiu dacă a citit sau nu acatistul sora, însă din mila Bunului Dumnezeu am citit la Sfântul Porfirie Kavsokalivitul următorul lucru: Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla şi va ridica îndârjire în sufletul tău şi astfel rugăciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină, şi astfel rugăciunea ta îl va ajuta. Deoarece nu citisem până acum acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, cu voia şi ajutorul Bunului Dumnezeu l-am citit şi la sfârşit Domnul mi-a dat prin gând să zic: Sfinte Mare Mucenice Mina, spre Slava Sfintei Treimi adu-i acasă fiul acelei femei. A trecut ceva timp şi apoi când m-am întâlnit faţă către faţă cu sora M. o întreb: ce s-a întâmplat cu fiul sorei tale, a fost găsit, cum s-a întâmplat? Primesc următorul răspuns: neştiind ce să facă, după ce au întrebat printre prietenii, colegii de şcoală ai băiatului, n-au ştiut ce să mai facă, aşa că au aşteptat şi în mod minunat copilul s-a întors acasă singur. Nu am putut şi nu pot să afirm decât atât: Slavă Sfintei Treimi pentru că minunat se odihneşte şi grabnic lucrează în şi prin Sfântul Mare Mucenic Mina!

3. Ei, o să îmi găsească Sfântul Mina aparatul de fotografiat!

Spre sfârşitul lunii august a anului 2010, împreună cu un prieten, domnul M. şi cu familia dumnealui, am mers, într-o însorită zi de duminică, să ne închinăm la moaştele Sfântului Părinte Mărturisitor Ilie Lăcătuşu. În drum spre casă ne-am luat cu vorba, la care domnul M. îmi spune, eu am pierdut un aparat de fotografiat, am rătăcit pe nu ştiu unde aparatul. Ştiind că Domnul prin Sfântul Mare Mucenic Mina returnează lucrurile înapoi în aceeaşi stare în care au fost pierdute, îi spun domnului M. :
- Sfântul Mare Mucenic Mina îţi va ajuta să găseşti aparatul rătăcit!
Domnul M. îmi răspunde râzând (nu în sensul batjocoritor):
- Ei, o să îmi găsească Sfântul Mina aparatul de fotografiat! I-am răspuns: Vei vedea că te va ajuta.
Trece luna septembrie şi apoi prin luna octombrie mă reîntâlnesc cu domnul M. şi îl întreb:
- Cum este cu aparatul de fotografiat, l-ai găsit?
Primesc de data aceasta un răspuns serios:
- L-am găsit în perfectă stare de funcţionare!
Am dat Slavă lui Dumnezeu amândoi pentru că minunat a lucrat prin Sfântul Mare Mucenic Mina!

4. Caută în buzunarul cel mic din rucsac
Eram în Postul cel Mare al acestui an 2011 şi pornind de la ideea de a săvârşi cele ce voi povesti, spre Slava lui Dumnezeu, am zis să tehnoredactez o pravilă de rugăciune la calculator, în format mai mic decât A4, să o printez şi apoi să o copertez. Cu voia şi ajutorul Bunului Dumnezeu printez rugăciunea şi într-o seară mă gândesc că acum ar fi momentul să o decupez şi să îi adaug coperţi. Aşa că împrumut de la un prieten un dispozitiv de tăiat foi, mă duc acasă şi încep să decupez. La început primele pagini au mers bine, pentru că gândul cu care am pornit a fost de la Bunul Dumnezeu, însă mai apoi din cauza patimii mândriei care zace în mine, şi de care îl rog pe Bunul Dumnezeu să mă vindece, am început să tai strâmb foile, să le stric şi am ajuns să deteriorez şi dispozitivul respectiv. M-am culcat mâhnit că nu am reuşit să fac mare lucru şi că am stricat dispozitivul respectiv neştiind ce să îi mai fac să meargă, totuşi având în minte gândul cel bun, care consider că a fost de la Domnul: din cauza mândriei mele s-a întâmplat tot ce s-a întâmplat, asta merit dacă ascult după toate bombiţele lui tangalache. Trezindu-mă a doua zi, sora mea mă întreabă ce am rezolvat cu cărticica aceea, la care, eu îi povestesc cele întâmplate, iar ea, având un suflet bun, a vrut să mă ajute şi a încercat să repare dipozitivul acela. Acel dispozitiv avea ca un fel de riglă din care se rupsese o bucăţică mică. Înainte de a mă culca, toate bucăţile acelui dispozitiv le încărcasem în rucsac spre a le duce celui ce mi l-a împrumutat. Sora mea a încercat să repare dar nu a reuşit nici dânsa mare lucru, aşa că am zis în sine-mi: mă duc şi îi spun domnului aceluia adevărul, o să îl întreb cât costă acel dispozitiv şi o să îl întreb cât trebuie să lucrez, să îl ajut să îşi cumpere altul, asta pentru că nu dispuneam de banii necesari pentru a-i plăti aparatul (după câte am înţeles costa în jur de 300 RON). Mă duc cu aparatul la domnul acela şi îi relatez cele întâmplate, îi arăt maşina, ia piesele, le asamblează, numai că lipsea o bucăţică mică, bucăţica de care am amintit mai sus.
Îmi spune că:
- Dacă îmi aduci bucăţica aceea care lipseşte nu îmi mai plăteşti nimic, nu-mi mai datorezi nimic, dar găseşte-mi bucăţica aceea de material.
Mă duc acasă să găsesc piesa lipsă, însă, vrăjmaşul omului care nu stă degeaba, îmi sugerează că "poate piesa a pierdut-o sora ta". Ajung acasă, însă Bunul Dumnezeu îmi dă iarăşi gândul cel bun care suna cam aşa: suntem în Postul cel Mare, dacă eu dau vina pe sora mea în toată povestea asta, greşesc pentru că se va supăra şi este inutil postul de mâncare pentru că Domnul nu asta vrea de la noi şi o întreb calm:
- Sora mea, se poate ca atunci când ai încercat să repari aparatul acela să fi rătăcit sau să fi pierdut vreo piesă mică din el?
- Se poate să se fi rătăcit, fiindcă îmi zici că era foarte mică bucăţica aceea de plastic, dar eu una nu am văzut să fi sărit ceva... îmi răspunse sora mea.
Nu am mai zis nimic, tocmai pentru a nu supăra pe sora mea; în definitiv eu am greşit, din cauza mândriei mele, nu ea pentru că a încercat să mă ajute. Mă apuc să caut bucăţica aceea prin casă gândindu-mă acum că eu am rătăcit-o pe undeva. Nu găsesc nimic şi văzând că nu mai am ce face mă opresc din căutat şi Bunul Dumnezeu din nou îmi dă gândul cel bun: Sfinte Mare Mucenice Mina, care ai ajutat atâţia oameni care şi-au pierdut ceva în viaţa aceasta, ajută-mă şi pe mine să găsesc ceea ce caut acum; am greşit Sfinte Mare Mucenice Mina din cauza mândriei mele. După câteva secunde, Bunul Dumnezeu prin intermediul Sfântului Mare Mucenic Mina îmi răspunde printr-un gând:
- Caută în buzunarul cel mic din rucsac!
Deschid acel buzunar şi, din mila Bunului Dumnezeu şi a Sfântului Mare Mucenic Mina, găsesc piesa lipsă! Am rămas mut şi Bunul Dumnezeu mi-a dat gândul cel bun: Bunul Dumnezeu şi Sfinţii se află la distanţă de un gând!
Concluziile acestei întâmplări:
1. Slavă Sfintei Treimi pentru că minunat se odihneşte şi grabnic lucrează în şi prin Sfântul Mare Mucenic Mina!
2. Atunci când vrei să faci un lucru pentru Slava lui Dumnezeu, dacă eşti condus nu de rugăciune ci de patimile tale, lucrarea ta nu va fi bineplăcută înaintea Domnului.

Slavă Sfintei Treimi pentru că minunat se odihneşte şi grabnic lucrează în şi prin Sfântul Mare Mucenic Mina şi pentru neputinţa mea, nevrednic fiind, mi-a ajutat şi mi-a dat să aud minunile ce le-am relatat mai sus!


Slavă Sfintei Treimi pentru tot şi pentru toate!
Pace, Bucurie, Sărbători cu Bucurie şi Doamne Ajută!

Valentin Vorovenci

joi, 19 mai 2011

O minune a Sfântului Mare Mucenic Mina



Cu vreo 5 ani în urmă, treceam printr-o perioadă grea şi deznădăjduiam, ca de atâtea ori în viaţa mea. Mama abia scăpase dintr-o intervenţie chirrgicală la Spitalul Fundeni, iar eu aşteptam să fiu operată urgent. Fiul cel mare luase examenl de licenţă la o facultate particulară, dar lucra în alt domeniu şi nu avea studii de specialitate.
Şeful departamentului le recomandase înscrierea la o facultate de profil, dar el nu voia. Deşi mă simţeam foarte rău, m-am dus să-l înscriu la facultate, în ciuda voinţei lui, dar de lacrimi nu puteam nici să scriu cererea.
M-a ajutat secretara foarte binevoitoare, care m-a încurajat şi în privinţa operaţiei mele.
M-am rugat la Sfântul Mare Mucenic Mina să reuşească fiul meu la această facultate, gândindu-mă că poate mor în timpul operaţiei, iar el să-şi poată menţine serviciul pentru a-l ajuta şi pe fratele lui mai mic să-şi termine liceul.
Ajutat de fratele lui, fiul cel mare a realizat materialele pentru proba practică şi s-a prezentat la oral. Pentru scris i-am adunat manuale şi culegeri, dar nu s-a uitat pe ele. Fratelui i-a dat nişte notiţe după care se pregătise el şi fusese premiat chiar la un concurs al liceelor tehnice.
S-a întors de la examen mândru că n-a scris niciun cuvânt şi că va pica. Când l-am întrebat ce le-a dat, mi-a spus subiectele, iar eu i-am arătat că erau chiar cele pe care le avusese în ghiozdan. S-a uitat şi nu-i venea să creadă că fratele lui îi dăduse pentru a repeta chiar ce le-a dat la examen.
După ce am scăpat cu bine din operaţie, m-am dus la Sfântul Mina, la care merg din 6 în 6 săptămâni din 2002, an în care am făcut partajul, după divorţ. M-am închinat la sfintele moaşte şi un gând de reproş mi-a încolţit în minte. Mi-am cerut iertare fiindcă Sfântul Mina nu mă lăsase altădată, când eram la nevoie.
Şi totuşi fiul meu cel mare a terminat anul trecut această facultate, şi-a luat licenţa pentru domeniul în care lucrează. Cum? Printr-o minune a Sfântului Mare Mucenic Mina care, chiar şi când ne pierdem nădejdea, din puţina noastră credinţă, lucrează pentru întărirea noastră.
După ce a început anul universitar, tatăl fiului meu s-a dus la decanul facultăţii şi l-a rugat să-i permită să urmeze cursurile. Acesta a analizat mapele cu materialele depuse pentru examenul practic (eliminatoriu) şi i-a explicat că există psibilitatea de a fi primit ca student audient, doar să asiste la cursuri, iar dacă renunţă cineva pe parcursul primului semestru, va fi admis în locul aceluia.
Copleşită de problemele zilnice nu mai speram să se rezolve admiterea fiului meu, dar iată că Sfântul Mare Mucenic Mina, pe cărarea bisericii, unde era şi drumul spre facultate, ne-a ajtat.
Îi mulţumim din toată inima. Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Doamne ajută! Amin!

Marilena, 53 de ani, Bucureşti

26 aprilie 2011

marți, 8 martie 2011

Gabriela Ruxandra: Acum Sfântul Nectarie este ocrotitorul familiei mele



Doamne ajută!
Totul a început acum trei ani, când mama mea a făcut cancer la vezica biliară şi a murit fulgerător.Eu am făcut un şoc de suferinţă şi frică. Aveam tendinţa să iau acest coşmar asupra mea, cred că mă simţeam vinovată că nu am putut să o ajut mai mult. Am trăit odată cu ea toată groaza ei şi, la scurt timp după moartea ei, am început să am atacuri de panică. De câteva ori mi-a căzut şi părul pentru că aceste crize erau puternice. Întotdeauna m-au ajutat Dumnezeu şi Sfântul Mina şi părul a crescut singur la loc.
Pe data de 7 noiembrie 2009, cu o zi înainte de ziua mea de nume, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ( mă cheamă Gabriela), am intrat într-o stare de criză interioară profundă care a ţinut până pe data de 9 noiembrie. Prietena mea mi-a dat să citesc în această zi Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi viaţa Sfântului Mina, pe care eu le-am citit la biserică cu tot viforul din sufletul şi mintea mea, rugându-i pe Sfinţii Arhangheli să vină cu cetele îngerilor şi să-mi îndrume paşii spre un loc unde să mă liniştesc, unde să înceteze această criză puternică de anxietate.
În drum spre casă am coborât la biserica Delea Nouă şi am intrat – fiul meu este botezat acolo- şi atunci am aflat că poartă hramul Bunei Vestiri de la Costel, cel care are grijă de biserică şi care l-a şi chemat urgent pe părintele Constantin (cel care astăzi este duhovnicul meu) pentru că plângeam puternic. Părintele a venit şi pentru prima dată de când îmi amintesc m-am spovedit şi criza a încetat!
După câteva zile am răcit puternic şi simţeam că bronhiile îmi ard, dar totuşi pe data de 11 noiembrie am stat la praznic la Sfântul Mina până la 3 dimineaţa. Acasă, în timpul nopţii, m-am zvârcolit de durere şi arsuri la nivelul plămânilor şi am citit rugăciuni şi m-am dat cu mir de la Sfântul Mina, în formă de cruce, pe piept, moment în care mi-a trecut tot şi am adormit. Menţionez că luam antibiotic, dar ştiu sigur că Sfântul Mina m-a vindecat. Eu l-am rugat pe Sfântul Mina să îmi ia şi patima ţigărilor- fumam mai mult de un pachet pe zi- şi de a doua zi de dimineaţă nu am mai fumat deloc.
La câteva zile după aceasta am găsit la cineva cartea Sfântul Nectarie- Minuni în România. Am citit-o ca hipnotizată şi am plâns tot timpul pentru că minunile sfântului m-au impresionat puternic ( până să văd cartea nici nu ştiam de existenţa Sfântului Nectarie).
Temerea mea cea mare era să nu păţesc şi eu ce a păţit mama mea, iar Sfântul Nectarie este „doctor specialist” în cancer, exact boala de care mă temeam eu.
Am vorbit cu părintele meu duhovnic şi i-am spus că începând din acea zi 40 de zile am să citesc acatistul superb al Sfântului Nectarie, de la sfârşitul cărţii şi rugăciunea către el, la început pentru mine, copilul meu şi prietenul meu, după aceea adăugând încă 10 persoane.
Între timp am aflat de mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti şi am hotărât să merg miercurea la Radu Vdă şi vinerea la Sfântul Mina şi, după putinţă, duminica la Delea Nouă, Buna Vestire, la duhovnicul meu, la slujbă.
În aceste 40 de zile s-au întâmplat multe minuni: mie, că deşi am multe păcate, am primit dezlegare la Împărtăşanie, ceea ce este minune dumnezeiască şi pentru mine sănătate desăvârşită direct de la Mântuitorul! Şi am primit şi o sumă mare de bani dintr-o moştenire tot în această perioadă. Pentru persoanele pentru care mă rugam, prietenei mamei mele, de exemplu, i-a fost întoarsă situaţia de către Sfântul Nectarie- este bolnavă de cancer şi a avut o operaţie de hernie şi de două ori s-a crezut că nu mai scapă cu viaţă-, ea primind şi mir de la sfântul, cu care s-a uns pe rană. Prietena mea a avut tot felul de boli şi dureri violente în diverse părţi ale corpului, chiar îngrijorătoare, vreme de mai multe luni de zile, ea având şi depresie. Analizele au ieşit bune, iar ea citeşte acatistul Sfântului Nectarie în fiecare zi.
Unei alte prietene de-a mea Sfântul Nectarie i-a rezolvat situaţia cu iubitul ei şi problemele de sănătate, ea citind acatistul Sfântului Nectarie aproape în fiecare zi, luându-şi-l ocrotitor. Simt că el îl ajută şi pe copilul meu şi pe celelalte persoane pentru care mă rog în fiecare seară, citind acatistul atât de drag mie.
După cele 40 de zile în care am citit acatistul marelui făcător de minuni şi iubitor de oameni, Sfântul Nectarie, am înţeles că totul a început pe data de 9 noiembrie, ziua prăznuirii lui, în care l-am cunoscut pe duhovnicul meu de astăzi şi am pus început bun mântuirii. Tot după 40 de zile de citit acatistul am hotărât să-l citesc în fiecare zi şi nu m-am oprit până astăzi.
Acum Sfântul Nectarie este ocrotitorul familiei mele, împreună cu Maica Domnului, Sfântul Mina, Sfântul Nicolae şi Sfinţii Arhangheli Mihail Şi Gavril.
Crizele de anxietate mai apar, dar trec aproape imediat pentru că încep să citesc acatistul Sfântului Nectarie, care şi-a făcut loc de cinste în sufletul meu.
Duhovnicul pe care mi l-a dat Sfântul Nectarie este blând şi bun şi m-a salvat de la lucruri îngrozitoare. Minunile lui Dumnezeu mi se întâmplă în fiecare zi. Dumnezeu este miraculos şi bun prin Maica Domnului şi sfinţii săi! (Gabriela Ruxandra)

miercuri, 19 ianuarie 2011

Primele marturii primite pentru cartea "Sfintii urbei noastre"


" Buna seara,
tocmai am citit articolul despre "Sfintii urbei noastre" de pe blogul dvs. si as dori sa va povestesc o intamplare, pe care eu o consider minune:

De ceva timp(aprox. 2 ani) incerc sa recuperez niste bani de la fosta mea soacra, bani care au rezultat in urma unui credit bancar pe numele meu, ea fiind beneficiarul real al banilor si tot de 2 ani aud numai false promisiuni de plata. Desi sunt crestin - ortodoxa, spre rusinea mea, nu am stiut de existenta Sf. Mucenic Mina si ca el este sfantul ocrotitor al celor pagubiti. "Intamplarea" face ca intr-o zi sa deschid TV pe canalul Trinitas(nu ma uit de obicei la TV), unde am inceput sa urmaresc o emisiune, de fapt un reportaj despre cum influenteaza sfintii vietile oamenilor. Asa am aflat de Sf. Mina si am retinut ca este ocrotitorul pagubitilor. Imediat am citit pe internet cate ceva despre Sfant si am cautat o rugaciune catre el. Rugaciunea pe care am gasit-o este urmatoarea:

O, Preasfinte si intru tot laudate, Mare Mucenice Mina, si de minuni facatorule; primeste aceasta rugaciune de la mine nevrednicul robul tau, caci catre tine, ca la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat , scap eu ticalosul si catre sfant chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinti ma rog tie: Vezi, Sfinte, paguba mea , vezi saracia si ticalosia mea; vezi bubele si ranile trupului si sufletului meu. De aceea ma rog tie, Fericite si Sfinte Mina, grabeste-te de ma ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni si ma sprijineste pe mine robul tau. Ia aminte la suspinele mele si nu ma trece cu vederea pe mine ticalosul si scarbitul, ca stiu, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit munci grele si chinuri infricosatoare de la cei fara de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinte astazi vietuiesti luminat si ai aflat dar de Dumnezeu. Fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la sfanta biserica ta si cu credinta ti s-a rugat nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni facatorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in pagube fiind si alergand spre ajutorul tau, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile si ajutorul tau m-au facut si pe mine, ticalosul si scarbitul, ca sa alerg la ajutorul tau. Am auzit de negutatorul acela din pamantul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugaciuni, nu numai ca ai vadit pe ucigasul sau si l-ai scos din paguba lui dandu-i indarat punga cu galbeni; dar, o! minune, ca si din mort si taiat in bucati, tu l-ai vindecat si l-ai facut sanatos.
Asemenea si lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur tinut in maini, fiindca il fagaduise bisericii tale. Tot asa si femeia Sofia, care venea spre inchinare in sfant locasul tau, nu numai ca a fost izbavita de ostasul acela ce o silea spre pacat, dar si pe ostas dupa cuviinta l-ai certat. La fel si schiopul care venea la sfanta biserica ta spre inchinare, cu rugaciunea indata l-ai tamaduit. Asemenea si femeii celei mute, i-ai deschis graiul si vorbea curat. De asemenea, atunci cand iudeul daduse prietenului sau crestin o punga cu galbeni, pe care crestinul tagaduia ca a primit-o, jurand pentru aceasta chiar in biserica ta, tu, nu numai ca ai izbavit pe crestin de juramant, dar si evreul, vazand minunea ta, a crezut intru tine si a venit la credinta crestina. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au facut pe mine a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si minunat. De ceea incredintat sunt ca tot cel ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si eu cred ca tu acelasi esti Sfinte, ca atunci si astazi,ca oricine a alergat la tine nu s-a intors neajutat. Pentru aceasta si eu acum, fiind scarbit si in paguba, alerg catre tine cu credinta si cu lacrimi, ingenunchind, si ma rog tie, Sfinte si Mare Mucenice Mina, ca sa te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine pagubasul si scarbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea muceniceasca, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri. Catre Acela roaga-te ca sa fiu si eu ajutat si miluit pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbavit, ca sa laud si bine sa cuvantez si sa slavesc intru tot laudatul si preaputernicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


Doamne ajuta!

Am printat rugaciunea si in acea seara m-am rugat Sfantului Mare Mucenic Mina. M-am rugat cu multa credinta, cu lacrimi in ochi si cu nadejdea ca ma va ajuta sa recuperez acesti bani. A 2-a zi m-am intalnit cu fosta mea soacra si mi-a dat o treime din suma. Am ramas blocata. Nu mi-a venit sa cred pentru ca ma saturasem de promisiuni si nu se intampla nimic. Pana in prezent mi-a restituit 80% din datorie si sunt foarte sigura ca o sa-mi plateasca si restul. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si a Sf. Mina cred ca s-a intamplat, pentru mine o minune. Cred intr-adevar ca acest minunat Sfant a mijlocit ca acest lucru sa se intample.

Nu stiu daca vi se pare o minune sau nu, eu asta am simtit ca este.

Slava lui Dumnezeu si sfintilor Lui! Doamne ajuta!"

Luciana M.

"S-ar putea sa fi trait si eu o mica minune... Sau o fi coincidenta, nu stiu. Prin vara-toamna lui 2005 am aflat din Formula As despre Sfantul Simon Zilotul ca ar ajuta si la casatorie. Acel articol m-a impresionat foarte mult si mi-am zis: ia s-o vad si pe asta, daca mi s-o intampla si mie ceva in sensul asta :) Am fost in cateva zile la Acatistul Sfantului si la slujba de Sf. Maslu de acolo... M-a surprins cum unele persoane intindeau mainile si preotii dadeau cu mir pe degetele... Le-am intins si eu. Unii aduceau chiar poze cu persoane care nu erau prezente acolo. De cate ori ma apropiam de moastele Sfantului imi venea sa plang, dar m-am abtinut. Nu-i singurul loc unde ma invadeaza plansul, dar este unul dintre ele. In primavara lui 2006 l-am intalnit pe cel care avea sa-mi devina sot si in noiembrie ne-am casatorit. Avem un baietel de 2 ani care se numeste si Simon :) acum... Nu stiu daca pot numi asta o minune, si nu-ti trimit email ca sa apar in carte... Dar nu puteam sa tac. (D. C. N.)

O precizare importanta: Anul acesta va iesi volumul 2 din Sfantul Nectarie- Minuni in Romania, iar un prieten bun de-al meu pregateste un volum cu noi minuni ale Sfantului Ioan Rusu.

" Doamne ajuta!

Ma numesc Cristina, am 30 ani si sunt din Bucuresti. Am citit despre intentia dvs. de a scrie o carte cu minunile Sfintilor din Bucuresti. De aceea, as vrea sa povestesc o minune care mi s-a intamplat.....si fac asta nu spre lauda mea (caci sunt nevrednica si pacatoasa si nu merit asemenea minuni), ci spre slava lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai...La scurt timp dupa Paste, am inceput sa simt o durere puternica si violenta la sanul stang...m-am gandit ca e ceva trecator....durerile au continuat insa.....m-am palpat si mi s-a parut ca se simte ceva tare, dar m-am gandit ca nu sunt eu obiectiva si ca din cauza faptului ca ma doare si tot stau cu gandul la asta, de aceea simt asa ceva...In luna mai trebuia sa nasca cumnata mea si mergand la doctorita sa o intreb ultimele detalii pentru nastere (noi avem aceeasi doctorita amandoua), m-a intrebat ce fac, cum sunt dupa laparoscopie etc...I-am zis ca in general bine, dar ca ma doare un san de vreo luna de zile...M-a pus sa ma dezbrac sa ma consulte si...soc....mi-a zis ca am un nodul.....a sunat o colega de-a dansei care face ecografii mamare sa ma programeze pentru ecografie....Doctorita respectiva era insa in concediu si a ramas ca in momentul in care se intoarce sa ma sune sa vin la ecografie. Am ajuns acasa un pic cam tulburata (avand antecedente in familie - mama e operata de fibrom, iar sora mamei de nodul la san). Cu toate acestea aveam si o oarecare liniste sufleteasca... Am zis "Fie voia Domnului"...m-am rugat Sf. Nectarie si Cuv Parascheva si am incercat sa ma linistesc. Pe 26 mai, dupa ce a nascut cumnata mea, mama acesteia si sotul ei au vrut sa mergem la Radu Voda sa ii multumim Sfantului Nectarie ca nasterea decursese normal. Ajungand la Radu Voda, i-am multumit Sfantului Nectarie pentru cumnata mea si l-am rugat sa ma ajute sa nu fie ceva complicat la san. A doua zi, pe 27 mai, de ziua Sfantului Ioan Rusul am mers la bisericuta de la Spitalul Polizu si m-am inchinat moastelor Sfantului Ioan Rusul multumindu-i pentru cumnata mea si rugandu-l si pe Sfantul Ioan sa ma ajute cu problema mea....Am primit de la doamna de la lumanari o sticluta cu ulei din candela care arde la moastele Sfantului Ioan Rusul. Am citit Acatistul sfantului si m-am uns cu ulei. In zilele urmatoare am avut niste dureri cumplite...nici nu puteam sa dorm noaptea, dar m-am uns cu ulei in continuare. Cu timpul durerea m-a mai lasat. Pe 15 iunie, mergand cu Loredana (cumnata mea) la control, doctorita m-a intrebat cum sunt. I-am zis ca am avut dureri cumplite, dar ca acum nu ma mai doare nimic. M-a pus iar sa ma dezbrac sa ma consulte si...Slava lui Dumnezeu si Sfintilor Sai! NU MAI ERA NIMIC...doctorita era uimita. A zis ca aveam un nodul destul de mare, mobil, care atunci cand miscam mana se misca si el si se vedea foarte bine. I-am spus ca este mila lui Dumnezeu si lucrarea Sfantului Nectarie si a Sfantului Ioan Rusul. Si sunt convinsa ca m-au ajutat mult si rugaciunile doctoritei, care este un om extraordinar, cu o credinta tare si care isi ajuta pacientele, nu atat medical, cat prin rugaciune.SLAVA LUI DUMNEZEU SI SFINTILOR SAI!"

marți, 18 ianuarie 2011

Anul acesta voi scoate o carte cu minuni săvârşite de Sfinţi cu moaşte în Bucureşti



Coperta a fost realizată de Alexandra Corbu.

Dacă aţi trăi o minune mijlocită de Sfinţii
Ciprian,
Mina,
Dimitrie Basarabov,
Nicolae,
Spiridon,
Ecaterina,
Ioan Gură de Aur,
Calinic de la Cernica,
Siluan Athonitul,
Simon Zelotul
vă rog să mă contactaţi la adresa:

ciprianvoicila@gmail.com şi la numărul de mobil:

0723.021886.

Domnul şi Sfinţii săi să vă răsplătească!