Ma numesc M.B. din Bucuresti si doresc sa relatez urmatoarele :
In anul 2005 mi-am dorit foarte mult sa ajung la Eghina la Sfantul Nectarie. Citisem foarte multe relatari despre minunile acestuia si vroiam si eu sa simt mireasma acestei realitati. Am incercat in diverse locuri unde aflasem ca se organizau excursii in Grecia, dar cand spuneam ca imi doresc in mod special sa ajung la Eghina aflam fie ca traseul era altul, fie atunci cand gaseam traseul dorit aflam ca grupul era deja format si urma sa plece, iar incercarile mele erau tardive. Dupa numeroase incercari nereusite m-am resemnat si am abandonat aceasta idee.
Dupa circa 1 an, intr-o dupa amiaza cand eram la Manastirea Radu Voda, m-am intalnit « intamplator » cu o colega de serviciu. Cand sa iesim din biserica, colega mea se intalneste « intamplator » cu o cunostinta, care imi este recomandata ca fiind profesoara de religie si ca printre alte activitati organizeaza excursii in Grecia. Nu mi-a venit sa cred ca, in sfarsit, gaseam o modalitate sa ajung la Sfantul Nectarie. Mi-a spus cand era programat sa plece urmatorul grup, respectiv cateva luni. Mi-am achitat toate datoriile ce implicau costurile acestui pelerinaj si asteptam cu nerabdare sa treaca lunile ramase si sa plecam.
Cu cateva saptamani inainte sa plec tatal meu s-a simtit extrem de rau, si-a facut un consult in orasul in care locuieste si i s-a pus un diagnostic provizoriu de cancer la colon. A fost sfatuit ca in regim de urgenta sa mearga la spitalul Fundeni pentru operatie desi se considera ca tumoarea este extrem de mare, iar evolutia bolii foarte avansata. La analizele refacute la Spitalul Fundeni diagnosticul s-a confirmat, iar biopsia a confirmat diagnosticul anterior, respectiv cancer la colon. A fost operat, iar la iesirea din spital doctorul ne-a spus ca, evolutia fiind galopanta, mai sunt cateva luni pana la deces.
Tatal meu la inceput s-a simtit mai bine si a plecat in orasul de domiciliu. Vazand ca se simte mai bine, am considerat ca pot pleca in excursia, al carei termen de plecare se apropia. Cu o saptamana inainte de plecarea mea, tatal meu a fost internat la spitalul judetean din localitatea de domiciliu intr-o stare foarte grava, dar stabila. Diagnosticul pus a fost de cancer in faza metastazica. Cu toate acestea eu imi doream foarte mult sa ajung la Eghina, avand credinta ca odata ajunsa acolo tatal meu se va insanatosi. Cu cateva zile inainte de termenul de plecare starea de sanatate a tatalui meu s-a agravat foarte tare, iar medicii de la spital ni l-au dat acasa considerand ca fiind intr-o faza terminala a bolii ar fi mai bine atat pentru el cat si pentru familie sa moara acasa « in patul lui ». L-am adus acasa si impreuna cu mama mea am inceput sa facem minimele pregatiri pentru o iminenta inmormantare.
In ziua in care grupul a plecat in Grecia tatal meu era in stare foarte grava. Inainte ca grupul sa plece am anuntat ca in loc de excursie ma pregatesc de inmormantare, dar am dorinta ca atunci cand vor ajunge sa se roage si pentru insanatosirea tatalui meu, desi aproape ca nu mai puteam nici sa sper ca mai prinde o noua zi. Ulterior am aflat ca in momentul ajungerii la locul de cazare din Grecia, persoana pe care o rugasem sa-mi duca rugaciunea la Sfantul Nectarie a fost intepata de paianjenul « vaduva neagra ». Intepatura acestuia poate fi mortala datorita cantitatii de venin ce o introduce in corpul uman. Persoana in cauza a fost dusa la cel mai apropiat spital din Grecia in stare grava si cu un diagnostic necunoscut pentru ca mult mai tarziu si-au dat seama ca este intepatura de paianjen veninos. Printr-o adevarata minune, doamna profesoara si-a revenit, desi nu eliminase veninul, iar cadrele medicale din spital erau impresionante, avand in vedere ca refacerea in astfel de cazuri se face destul de greu, dupa cateva saptamani si poate avea efecte secundare daca afecteaza creierul.
Mila lui Dumnezeu a facut ca in scurt timp grupul sa ajunga la Eghina si rugaciunea mea sa ajunga la Sfantul Nectarie. Dupa o perioada foarte grea pentru tatal meu acesta a inceput sa vrea sa manance si incet, incet s-a ridicat din pat si s-a insanatosit complet fara sa mai faca vreun tratament si fara sa faca citostatice. In momentul in care s-a intors in tara, doamnei profesoare i s-a facut rau si luni intregi a trebuit sa faca tratament pentru a elimina veninul ramas in corp. A fost miraculos si pentru doctori cum a putut sa iasa din spital sanatoasa si cum abia mai tarziu, dupa terminarea pelerinajului, sa-i revina starea de rau. Faptul ca a putut sa mearga cu acea substanta ucigasa in corp nu a putut fi explicata decat ca o minune.
Multumesc bunului Dumnezeu si Sfantului Nectarie pentru multele minuni ce le-a facut atat cu mine, cat si cu cei din jurul meu. Mentionez ca la momentul la care va scriu, respectiv anul 2011, tatal meu este sanatos desi doctorii il declarasera muribund si ni l-au dat acasa ca sa-l pregatim de inmormantare inca din anul 2006, fara sa mai fi avut din acel moment vreo complicatie si fara sa fi urmat vreun tratament, decat un minim regim.
Va multumesc pentru munca ce o intreprindeti. Sa va dea bunul Dumnezeu putere ca sa va puteti duce lucrarea la bun sfarsit.
Cu toata recunostinta,
Madalina Bunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu