Alte apariţii la editura Sophia

O carte remarcabilă: Mitrop. Hierotheos Vlachos - Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex

Traducere din limba greaca de Pr. Serban Tica

Anul aparitiei: 2011

Titlul acestei carti este preluat din Sfântul Apostol Pavel, care se ­refera la propria experienta, pe care o prezinta însa la persoana a III‑a: Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu stiu; fie în afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie – a fost rapit unul ca acesta pâna la al treilea cer (II Corinteni 12, 2). Am folosit acest citat din doua motive: primul, pentru faptul ca parintele Sofronie a avut o experienta paralela, sau asemanatoare, cu cea a Sfântului Apostol Pavel [i ar fi putut‑o folosi [i el în scrierile sale; al doilea este faptul ca m‑am învrednicit sa vad în persoana batrânului Sofronie un om în Hristos. Am vazut, am auzit [i am gustat cuvântul vietii, leac al nemuririi. Atunci când m‑am apropiat de el am simtit ca ma gaseam înaintea unui mare chip, precum Apostolul Pavel, precum Sfântul Simeon Noul Teolog sau precum Sfântul Grigorie Palama, pe care îi si iubea foarte mult.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos

Format: 16.5x23.5 cm; 368 p. + 16 planse color

Despre Cuviosul Siluan Athonitul

"Cuviosul Siluan este un mare sfânt, cuvântul lui a fost blând, vorbea încet, fără inflexiuni".

"Când discutam cu Cuviosul Siluan, îl lăsam pe el să vorbească, doar când nu înţelegeam ceva îl întrebam, dar asta se întâmpla rar, îl înţelegeam pe deplin şi mai ales după adormirea sa, când am plecat în pustiu, l-am înţeles. Se întâmplă des asta cu cei care au comuniune cu sfinţii."

"Când eram la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Sfântul Munte şi Cuviosul Siluan trăia încă, sărutam în minte şi pământul pe care călca. Aşa o adâncă evlavie am avut faţă de omul acesta".

"Sfântul Siluan a ajutat astfel un tânăr monah: îl adusese tatăl său la mănăstire la vârsta adolescenţei, iar când ajunsese de 19-20 de ani avea îndoieli despre existenţa lui Dumnezeu şi de aceea vroia să părăsească monahismul şi să fugă în lume. Tatăl lui după trup l-a rugat pe Cuviosul Siluan să-i vorbească. Siluan a mers întâi în chilia sa să se roage ca Dumnezeu să îl lumineze ce să spună, apoi, după rugăciune, a luat cuvântul de la Dumnezeu şi a mers la monah şi i-a spus: "Şi mie îmi vin deseori gânduri de îndoială." Monahul, care îl preţuia pe Sfântul Siluan, a prins curaj şi a întrebat: "Şi ce faci, părinte, atunci?" Sfântul Siluan a răspuns: "Îl îndepărtez!", iar monahul, care îl respecta pe părinte, a ascultat cuvântul şi a îndepărtat gândurile şi a devenit monah bun, a murit ca monah.
Fiecăruia îi trebuie un alt cuvânt, deoarece dacă îi vei spune altuia cuvântul acesta va zice: "A, păi dacă şi Cuviosului Siluan, om sfânt, îi vin astfel de gânduri, atunci chiar nu există Dumnezeu!" De aceea părinţii duhovnici trebuie să se roage lui Dumnezeu ca să primească cuvântul pe care Dumnezeu îl dă şi care este specific pentru fiecare om, cuvânt propriu, ceea ce înseamnă să-l ajutăm pe fiecare în mod ipostatic".

"Părintele Siluan are un cuvânt pentru toate categoriile de oameni, chiar şi pentru cei de altă religie, oricui îi putem spune câte un cvânt al părintelui Siluan".

Dacă vrei să scrii o poveste intră pe http://www.palatulpovestilor.blogspot.com/

Avem nevoie de poveşti, mai ales acum, când cadrele vieţii noastre sunt concepute de alţii - de regulă, de minţi reci şi cenuşii care ne invadează oraşele cu clădiri cenuşii şi cu spaţii alergice la tot ce înseamnă natură, creaţie a lui Dumnezeu, viaţă neprinsă în captivitatea comportamentului predictibil.

Aşa cum avem nevoie de poveşti în care mai există eroi, în care se merită să înfrunţi răul sau chiar să mori, deşi societatea noastră ne învaţă că e mai bine să îţi vezi de colţişorul tău de viaţă privată - ca şi cum am fi nişte turişti permanenţi care am trăi într-un hotel în care singura regulă general respectată este să îţi plăteşti camera.

Timpul poveştilor este un timp al sărbătorii, un altfel de timp în care te poţi reîntoarce la copilul ascuns în tine, regăsind felul său de a vedea lucrurile. Dezinteresat, direct, simplu, cu bucuria ascunsă că eşti şi că totul în jur este bine.

Ciprian Voicilă

Pelerinaj în Serbia și Grecia (21-28 mai 2011)

260 euro de persoană (grup de 46 de persoane) (cazare 6 nopți cu mic dejun inclus)

Organizator: pr Ciprian Staicu, tel 0740788876

Ziua 1 (sâmbătă, 21 mai) – Sf. Gheorghe – Hateg – Belgrad – Valjevo
• mănăstirea Prislop: închinare la mormântul părintelui Arsenie Boca și la peștera Sfântului Ioan de la Prislop.
• vizitarea catedralei patriarhale din Belgrad (Serbia)
• Valjevo –participarea la slujba marii sărbători a aducerii moaștelor Sfântului Nicolae Velimirovici (mare ierarh și teolog al Ortodoxiei sârbe a secolului XX) la mănăstirea Lelici de lângă Valjevo și închinarea la sfintele lui moaște, aflate în biserica mănăstirii. Cazare la mănăstirea Lelici.

Ziua 2 (duminică, 22 mai) Valjevo – Markovac – Vranje – Edessa (Grecia)
• participarea la Sfânta Liturghie la mănăstirea Lelici, apoi închinarea la mănăstirea Celie, unde se află mormântul Sfântului Iustin Popovici, mare teolog și mărturisitor ortodox contemporan, canonizat de curând (în biserica mănăstirii se află și sfinte moaște ale mai multor sfinți, printre care și Sfântul Ioan Maximovici, marele făcător de minuni, de asemenea sfânt din secolul XX)
• Vranje – închinare la mănăstirea Sfântului Prohor, unul dintre cele mai mari și mai importante centre monahale ortodoxe sârbești.
• Edessa (Grecia) -vizitarea celei mai mari cascade din Europa și cazare la un hotel de 3 stele aflat lângă cascadă (a doua zi dimineața aici vom servi și micul dejun).

Ziua 3 (luni, 23 mai) Edessa – Veria – Kalambaka
• Veria: închinare la icoana Panaghia Dexia a Maicii Domnului, mare făcătoare de minuni, vizitarea orașului Veria și a locului unde a propovăduit Sfântul Apostol Pavel, închinare la moaștele Sfântului Apostol Pavel, apoi închinare la mănăstirea Prodromos, unde se află o parte din mâna Sf. Ioan Botezătorul, precum și alte sfinte moaște, dar și peștera în care a sihăstrit timp de 5 ani marele teolog al Bisericii Ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama.
• cazare la Kalambaka, hotel de două stele, unde vom servi a doua zi și micul dejun.

Ziua 4 (marți, 24 mai) – Meteora – Delfi – Sagmata – Atena
• închinare la câteva mănăstiri din complexul Meteora
• închinare la mănăstirea Sf. Profet Ilie, din zona Delfi, închinare la moaștele a peste 15 sfinți.

• mănăstirea Sagmata – cel mai frumos loc din Grecia – ne vom închina la moaștele a 200 de sfinți, din secolul I până în secolul XX, precum și lemnului Sfintei Cruci a Mântuitorului, dar și moaștelor Sf. Luca al Crimeeii, mare doctor făcător de minuni. Această mănăstire este din secolul XI, este situată pe vârful unui munte, de unde priveliștea este absolut uimitoare. Starețul mănăstirii este părintele Nectarie Antonopoulos, care a scris viața Sfântului Luca al Crimeeii. În mănăstire se află moaște ale Sfântului Luca, într-un paraclis dedicat lui, precum și mitra cu care el a fost înmormântat și foarte multe obiecte personale ale Sfântului, fotografii din timpul vieții lui etc.
• cazare la Atena, hotel de 3 stele, în centrul capitalei elene (a doua zi micul dejun).

Ziua 5 (miercuri, 25 mai) Atena –Eghina – Atena –Nea Makri
• închinare în Eghina la mănăstirea Sfânta Treime, unde se află moaștele Sfântului Ierarh Nectarie, marele făcător de minuni, apoi închinare la moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina.
• după-masă ne vom închina la moaștele Sfântului Nicolae Planas, sfânt contemporan, ocrotitor al familiilor creștine, aflate în biserica Sfântul Ioan Vuliagmenis din centrul Atenei
• Nea Makri –închinare la mănăstirea Sf. Mucenic Efrem cel Nou, mare făcător de minuni. Cazare la hotel de 3 stele (cu mic dejun inclus)

Ziua 6 (joi, 26 mai) Atena – Chalkida – Prokopi
• închinare la mănăstirea ctitorită de părintele Porfirie Kavsokalivitul, mare duhovnic contemporan și făcător de minuni, aflată la aproximativ 50 km de Atena.
• participare la privegherea de toată noaptea a hramului bisericii Sfântului Ioan Rusul, marele făcător de minuni, în Prokopi (insula Evia). Cei pe care îi va cuceri oboseala pot să se odihnească și în autocar.

Ziua 7 (vineri, 27 mai) – Prokopi – Volos – Paralia Katerini
• participarea la Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în biserica Sfântului Ioan Rusul, închinare la mănăstirea Sfântului David și la mormântul marelui duhovnic contemporan pr. Iacov Tsalikis
• traversarea cu bacul din Evia în Grecia continentală, închinarea la mănăstirea Kato Xenia din Volos, unde se află o parte din brâul Maicii Domnului.
• închinare la mănăstirea Sf. Efrem Sirul
• închinare la mănăstirea Sf. Dionisie din Olimp
• cazare la Paralia Katerini, hotel de 3 stele (mic dejun a doua zi inclus)

Ziua 8 (28 mai) Katerini – Tesalonic –Rila – Sofia – București - Sf. Gheorghe
• închinare în Tesalonic la moaștele Sfinților Dimitrie, izvorâtorul de mir, Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, David și Teodora.
• vizitarea mănăstirii Vlatadon și a locului în care Sfântul Apostol Pavel a propovăduit Evanghelia locuitorilor Tesalonicului.
• Vizitarea Turnului Alb
• închinare la mănăstirea Suroti –moaștele Sfântului Arsenie Capadocianul, mormântul părintelui Paisie Aghioritul.
• închinare la mănăstirea Sfântului Ioan de Rila din Bulgaria.

Prețul de 260 de euro include
• transport cu autocar de 3 stele, 6 nopți de cazare, 5 mic dejunuri, taxele de drum și de autostradă, biletele pentru călătoria cu vaporul în Eghina și retur și cu bacul în Evia.

Prețul nu include:
- asigurarea medicala, care e cam 20 de lei pe 9 zile
- asigurarea storno, care e de 4 euro.

E nevoie de pașaport, valabil cel puțin încă 6 luni de la momentul folosirii lui în acest pelerinaj, pentru a putea traversa Serbia și Macedonia (Skopje)

Mai sunt cam 20 locuri libere.

Plata se face în euro, integral până în data de 15 mai.

Vă așteptăm cu drag să ne însoțiți în acest peleinaj și Dumnezeu să vă binecuvinteze !

O nouă apariţie editorială la editura Predania, pe care credincioşii o vor putea cumpăra în Săptămâna Luminată

O găsiţi la librăria Sophia.

Tot la librăria Sophia puteţi cumpăra cărţi de la editura Predania cu mari reduceri.


VIAȚA ȘI CUVÂNTUL PATRIARHULUI PAVEL AL SERBIEI



Cuvânt al Secretarului Patriarhului,protodiaconul Momir Lecici, în ziua lansării
cărţii la Belgrad, Decembrie 2009

Autorul, Domnul Iovan Ianici, a făcut foarte bine când a dat manuscrisul acestei cărţi chiar Patriarhului Pavel pentru a-l citi şi pentru a primi binecuvântare spre publicare. Patriarhul l-a citit, dar, din pricina smereniei sale, l-a reţinut multă vreme. Totuşi, până la urmă şi-a dat binecuvântarea să apară cartea. Şi eu am citit-o încă din manuscris şi nu am găsit nimic ce-ar fi trebuit îndreptat.

Domnul Iovan Ianici a depus o muncă impresionantă pentru a aduna date despre Patriarhul Pavel şi pentru a scrie această carte pe care poporul a primit-o cu multă bucurie, fapt adeverit şi de numărul mare al reeditărilor. Acum deja se traduce şi în alte limbi…
Rareori se întâmplă să apără cărţi despre personalităţi care sânt încă în viaţă, dar Iovan Ianici a simţit nevoia să scrie această biografie încă din timpul vieţii patriarhului – şi cred că bine a făcut. Citind-o, se poate vedea că a fost scrisă cu o mare dragoste pentru Sfinţia Sa, păstrând totuşi obiectivitatea. Toţi care o vor parcurge vor avea parte de un mare folos în creşterea duhovnicească.

Mulţumesc lui Dumnezeu că m’a învrednicit de cinstea de-a fi colaborator al Patriarhului Pavel. Nu ştiu dacă în lumea de astăzi mai putem găsi un astfel de Om precum Sfinţia Sa, desăvârşit închinat lui Dumnezeu şi neamului său, până la capăt. Cu prilejul întâlnirilor zilnice, când îi aduceam corespondenţa sau veneam să discutăm diverse chestiuni legate de slujbă, de fiecare dată îmi dădea şi câte-un sfat duhovnicesc. Avea o credinţă adâncă, întotdeauna sprijinindu-se pe ajutorul dumnezeiesc. De multe ori, când ne pregăteam pentru a întâmpina diverse personalităţi şi delegaţii din ţară şi străinătate, îl aflam în paraclisul său făcând metanii şi rugându-se.
Sânt adânc încredinţat că Dumnezeu a binevoit ca el să fie ales patriarh pentru că nu-şi dorea şi nici nu aştepta acest lucru.

Cred că nimeni altul din Biserica Ortodoxă Sârbă n-ar fi putut să cârmuiască corabia Bisericii cu asemenea vitejie şi vrednicie în vremurile dramatice pe care le-am trăit. Dumnezeu l-a ales pe cel mai smerit dintre slujitorii săi, Om al dragostei şi bunătăţii, adevărat păstor al Bisericii Sale. Era cinstit şi de prieteni, şi de duşmani. Toţi cei ce-l întâlneau recunoşteau în el un adevărat slujitor al Domnului. Ce-i drept însă, au fost din când în când şi atacuri neîntemeiate în presa naţională şi internaţională. Când, în Noiembrie 1993, am ajuns la Viena pentru sărbătorirea a o sută de ani de existenţă a Bisericii Sârbe, au apărut în ziare acuze la adresa patriarhului, cum că a venit să arunce praf în ochii lumii, căci el este susţinător de frunte al „Serbiei Mari.” Acesta a fost prilej pentru ca patriarhul să spună într-o conferinţă cuvintele ce aveau să fie citate în mai multe rânduri: Dacă preţul este uciderea, n-aş accepta ca Serbia să fie nici mare, nici mică şi nici eu să rămân cel din urmă Sârb… Mai bine să murim ca Oameni decât să trăim ca neoameni! S-au scris articole batjocoritoare şi în presa din ţară, chiar s-au publicat nişte caricaturi incalificabile. El nu se tulbura, ci zicea că nimeni altcineva nu îl poate înjosi, în afară de sine însuşi.

Foarte mult îi ajuta pe cei săraci şi nu dorea să se afle despre aceasta. De pildă, a strâns bani şi a cumpărat două case într-un sat lângă Ceaceak pentru două familii cu mai mulţi copii, refugiaţi din Peci – Kosovo şi Metohia. În acelaşi sat, a mai cumpărat o casă pentru o familie cu nouă copii din Kralievo. Până atunci, această familie trăise într-un container metalic de 14 metri pătraţi. Ştiu mai multe exemple de acest fel… Vă pot spune despre o femeie refugiată din Prizren care a venit la patriarh şi s-a plâns că o fată a ei s-a oprit din creştere, iar în Elveţia s-ar găsi un medicament care ar putea s-o ajute, dar e prea scump pentru familia lor. Patriarhul l-a sunat pe preotul nostru din Zurich şi acesta a trimis chiar a doua zi, printr-un pilot de avion, nişte injecţii foarte scumpe. Urmând tratamentul, copila şi-a continuat creşterea firească.

Cu binecuvântarea Patriarhului Pavel, acelaşi preot, Protopopul Draşko Todorovici, ca preşedinte al Organizaţiei Umanitare a Creştinilor Ortodocşi din Elveţia, a trimis trei milioane cinci sute de pachete cu hrană pentru nevoiaşii din Belgrad. Pachetele au fost împărţite prin biserici. Sute şi sute de oameni au primit ajutor de la patriarh, ori medicamente, ori hrană. Toate acestea au fost îndeplinite mai cu seamă prin ajutorul credincioşilor noştri din diaspora.
Mai mult, niciodată nu şi-a luat salariul care îi revenea ca patriarh. Puţinele lucruri de care avea nevoie şi le cumpăra din pensia sa modestă de episcop. Unora le dădea şi bursă din banii săi, bunăoară unui african, student la medicină. Mai ajuta şi un om de ştiinţă cunoscut, care, din păcate, a murit de tânăr. Şi multe alte fapte demne de amintire a mai săvârşit, numai despre ele putându-se scrie o carte aparte.

Patriarhul Pavel nu stătea niciodată degeaba, întotdeauna lucra câte ceva. La început, îndată după alegerea sa ca întâi-stătător al Bisericii Sârbe, adeseori îşi scria singur actele şi le bătea la o maşină de scris veche. Mai presus de toate, era monah şi trăia o viaţă aspră de monah.

Văzându-l zilnic cât de puţin mănâncă, de multe ori mă întrebam cum de nu se îmbolnăveşte, mai ales că se şi îmbrăca sumar, chiar şi atunci când era foarte frig. Sărăcia şi cumpătarea sa întreceau orice măsură. Nu lăsa să se arunce nici măcar o firimitură de pâine. Spunea că hrana a fost făcută cu energia Dumnezeiască, prin razele Soarelui şi pomenea cuvintele Mântuitorului, când a spus să se adune toate fărâmăturile care au rămas după minunata hrănire a celor cinci mii de oameni cu doi peşti şi cinci pâini.

Când trebuia să plecăm la vreo întâlnire, se întâmpla să-l găsesc seara, în chila lui, aproape pe întuneric, citind lângă geam la lumina de la stâlpii de iluminare publică din faţa patriarhiei. Îndată ce se aşeza în maşină, îşi lua cartea de rugăciune, pregătindu-se pentru Sfânta Liturghie ce avea să o sâvârşească a doua zi.

Pe măsură ce va trece vremea, sânt încredinţat că se va vedea din ce în ce mai limpede ce păstor adevărat al Bisericii lui Dumnezeu a avut poporul Sârb în persoana Patriarhului Pavel. A înălţat şi a restaurat numeroase biserici, a pus capăt schismei din Biserica Ortodoxă Sârbă, a făcut vizite canonice în aproape toate Bisericile locale şi i-a întâmpinat pe toţi întâi-stătătorii lor, dimpreună cu delegaţiile lor, a vizitat toate eparhiile Sârbeşti din Europa, America, Australia şi fosta Iugoslavie şi a reuşit să scrie şi câteva cărţi theologice foarte însemnate şi folositoare.

Pe acest om sfânt l-am cunoscut prima data ca elev al Seminarului din Prizren, demult, prin anii ‘50. Ne preda Limba Greacă şi Muzica Psaltică. Simţeam marea lui dragoste pentru noi, seminariştii, deşi la note era aspru, dar drept. Atunci era o vreme de mari lipsuri, vecină cu sărăcia. Mai des erai flămând decât sătul. Niciodată în timpul iernii, nici pe cele mai aspre friguri, nu-şi făcea focul în micuţa sa chilie, iar cota sa de lemne o împărţea prin sălile de clasă. Chiar dacă erau oameni de serviciu în internat, Părintele Pavel, cum îl numeam noi, se trezea înaintea tuturor şi făcea cu mâna lui focul în toate sălile de clasă. Doar de două ori pe săptămână, vreme de două ceasuri, aveam voie să ieşim în oraş, şi întotdeauna ne sfătuia să mergem în grupuri, căci în acea vreme era pericolul să fim atacaţi de cineva. De multe ori, când ne plimbam pe malul Râului Bistriţa, se întâmpla ca Albanezii să arunce cu pietre în noi de pe deal şi din cetate. Mai mulţi elevi au fost răniţi. A fost prins şi bătut de Albanezi şi seminaristul Goiko Mrgea, actualul Mitropolit Nicolae de Dabar în Bosnia. L-au bătut şi pe seminaristul Milivoi Cirici, care a ajuns preot în Varvarin şi a murit ca mucenic în timpul bombardamentelor NATO din 1999. Şi mulţi alţi seminarişti au avut de pătimit, chiar şi patriarhul, pe vremea când era Episcop de Ras–Prizren.

Îi mulţumim lui Dumnezeu care, în veacul al XX-lea, a ridicat dintr-un popor puţin numeros cum este cel al Sârbilor astfel de personalităţi duhovniceşti precum Sfântul Nicolae Velimirovici, Cuviosul Iustin Popovici de la Celie şi Patriarhul Pavel Stoicevici.


Despre autor
Iovan Ianici s-a născut în 1963 în Vrbici lângă Krupani, Serbia. A absolvit
Facultatea de Drept din Cadrul Universităţii din Belgrad. Din 1990
până în 2010 lucrează ca jurnalist la prestigiosul săptămânal Sârbesc
NIN. Înainte de asta, a colaborat la mai multe reviste şi ziare cunoscute
din Serbia. A fost consilier în Ministerul Cultelor din Guvernul
Republicii Serbia. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia. A
publicat mai multe cărţi, majoritatea cu tematică bisericească.
Să fim Oameni! Viaţa şi cuvântul Patriarhului Pavel al Serbiei a fost cartea
cea mai bine vândută din Serbia, Muntenegru şi Republica Srpska în
anul 2009.

CUPRINS
Cuvânt de întâmpinare
Sfântul
Episcop de Ras –Prizren
Patriarhul Serbiei
Cuvânt la întronizare
Următor al lucrări misionare a Sfântului Nicolae Velimirovici
Pe crucea politici
Icoana călătoare
Mai presus de neam
Rugăciuni pentru Kosovo
Înnoirea duhovnicească
O măsură pentru toate
Rugăciuni şi pentru vrăjmaşi
Războiul drept
A fi om şi printre neoameni
Bisericii, cele ale Biserici …
Trebuie să ne apărăm, dar nu ca neoamenii
Să fim Oameni!
Dezvăluirea rostului şi a ţelului vieţi
Trăirea după măsura vârstei duhovniceşti
Cum să ţinem seama de împrejurări
Viaţa privată a Patriarhului Pavel
Patriarhul neînţeles
Rugăciuni pentru patriarh
Schimbarea nereuşită
Sfârşitul vieţi pământeşti
Cartea poporului
Vremea Patriarhului Pavel
Patriarhul Pavel în anecdote
Cuvânt al protodiaconului Momir Lecici, în ziua lansării cărţii la Belgrad

Redactor/ Anca Stanciu
Traducere/ Ionuț și Sladjana Gurgu
Fotografii/ Milinko Stefanovici
Concept layout/ Atelieruldegrafică.ro
Dtp/ Remus Brihac
Tipar/ Accent Print Suceava
Distribuție/ Supergraph

O noua editie a cartii "Pitesti. Centru de reeducare studenteasca"

O gasiti la libraria Sophia.

Pret: 18.oo lei
272 pagini

Cu o prefaţă de Pr. Gheorghe Calciu

Ediţia a IV-a, îngrijită de Răzvan Codrescu

Această carte este una a faptelor. Acumularea lor şocantă creează o istorie, una tragică, neînţeleasă şi absurdă. Dar această carte se vrea şi o fenomenologie a spiritului. Lovit fulgerător de concreteţea evenimentelor, duhul cititorului se cabrează într-o încercare de a depăşi contingentul, căci tot ce s-a petrecut în materie, în carne, nu este decît reflexul tîrziu a ceea ce s-a consumat demult în spirit.
Piteştiul, cu tot cortegiul lui de consecinţe, niciodată epuizate – căci această istorie s-a înscris în spiritul umanităţii pentru totdeauna şi nu se va sfîrşi nici cu dispariţia din viaţă a ultimului supravieţuitor al întîmplărilor –, Piteştiul este o Golgotă cu semnificaţii general-umane, un Munte al Măslinilor unde cei care am trecut pe acolo am băut pînă la fund paharul disperării, al abandonării şi al lepădărilor.

O noua carte pentru copii la editura Predania: De ce-a fost Iona inghitit de chit?

Pret: 15.oo lei

Se gaseste la libraria Sophia.

Mă bucur să mai aduc o mărturie, a unei alte minuni făcute de Sfântul Nectarie!

Mă bucur să mai aduc o mărturie, a unei alte minuni făcute de Sfântul Nectarie! Faptul că sfinţii, răsplătiţi de Domnul cu harul facerii de minuni pentru dragostea lor, sunt tare grabnic ajutători şi nu se uită la păcatele celor care îi cheamă în ajutor mă face să îmi dau şi mai bine seama cât de săraci suntem sufleteşte, cât de păcătoşi şi totodată cât de neputincioşi fără ajutorul lor minunat...
Aş vrea să vă povestesc şi eu ajutorul pe care Sfântul Nectarie l-a dat din nou fetiţelor mele, Anastasia şi Sofia, după ce, în urmă cu trei ani, a vindecat-o complet de astm bronşic şi alergii pe Anastasia, boală care a chinuit-o mai bine de trei ani, aşa cum am relatat într-o altă mărturie, publicată de Ciprian Voicilă în cartea Sfântul Nectarie - Minuni în România. Numele meu este Ana Pascu, locuiesc în Bucureşti şi am două fetiţe, Anastasia, care împlineşte anul acesta unsprezece ani, şi Sofia, de opt ani.
Înainte de a o vindeca definitiv de astm, de câte ori Anastasia era în criză şi tuşea, sărăcuţa, zi şi noapte, de nu se putea odihni nimeni din familie, am observat că, de câte ori îi puneam iconiţa Sfântului Nectarie pe piept, tusea i se potolea brusc şi nu o mai supăra o perioadă lungă de timp, ce dura între câteva ore şi o zi.
În februarie anul acesta, ambele fetiţe s-au îmbolnăvit de viroză. Au făcut febră, le-a durut gâtul, au tuşit... Într-o zi erau mai bine, a doua zi mai rău, iar îşi reveneau, iar cădeau şi au dus-o aşa câteva săptămâni. Mai rău a fost în noaptea dinspre 1 martie, când Anastasia a tuşit atât de mult şi de rău, încât m-am temut că a făcut iarăşi criză de astm, şi asta în ciuda tuturor tratamentelor pe care, prevăzătoare, i le dădusem. Nu dormea nici ea, nici noi, părinţii, care ne învârteam în jurul ei şi nu ştiam ce să-i mai facem. Până la urmă, pentru că nici surioara ei nu putea să doarmă, am mutat-o pe Anastasia pe canapeauna din living. Acolo am văzut icoana Sfântului Nectarie şi şi mi-am amintit cum i se alina tusea când i-o puneam pe piept. I-am pus-o pe piept şi i-am spus: „Anastasia, roagă-te Sfântului Nectarie; cum te-a vindecat de astm şi îţi alina tusea când aveai crize, să te ajute şi acum!” Şi m-am aşezat lângă ea, rugându-mă din toţi rărunchii Sfântului Nectarie, pregătindu-mă să o veghez toată noaptea. Dar ce să vezi? Nici nu i-am pus bine icoana, că tusea s-a oprit. Anastasia a adormit imediat şi, după vreo zece minute de aşteptare, convingându-mă că nu mai tuşeşte, i-am mulţumit Sfântului cu recunoştinţă pentru ajutor şi m-am dus la culcare.
Anastasia nu a mai tuşit nici a doua zi, decât foarte puţin, după-amiaza, şi ulterior s-a vindecat. În schimb, a doua zi dimineaţă a început Sofia să tuşească foarte rău, deşi peste noapte dormise liniştită. Avea febră mare şi zăcea, toropită, de când se trezise, pe la ora şapte dimineaţa, tuşind fără încetare. Abia pe la ora nouă mi-a venit gândul cel bun şi i-am pus şi ei icoana Sfântului Nectarie pe piept, povestindu-i întâmplarea de peste noapte şi îndemnând-o să se roage. Şi Sfântul Nectarie s-a milostivit şi de ea şi tusea a încetat brusc, de parcă nici nu ar fi fost. I-a revenit abia după-amiaza târziu, fără să mai fie atât de violentă şi, cu lungi întreruperi, a mai durat vreo două zile.
Îi mulţumesc iar şi iar Sfântului Nectarie pentru ajutorul dat, pe care nu îl merităm, căci suntem oameni păcătoşi. Mă rog în continuare Sfântului Nectarie să le ocrotească şi să le dea sănătate, căci pentru un părinte nu este suferinţă mai mare decât să-şi vadă micuţii micuţii chinuindu-se.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi, împreună cu Preasfânta Sa Maică şi toţi sfinţii, aceşti prieteni minunaţi!

Ana Pascu

Sfantul Dimitrie Basarabov - primul meu prieten din cer

"Ce frumoasa este ortodoxia!
Ce fericiti trebuie sa fim noi crestinii ortodocsi!"

Ma numesc M.P., din Bucuresti, si doresc sa marturisesc despre minuni facute mie de catre Dumnezeu prin Sfantul Dimitrie Basarabov, primul meu prieten din cer.
Am fost botezata in credinta noastra stramoseasca ortodoxa si ii dau slava Domnului pentru asta.
Educatia religioasa insa nu a fost asa cum ar fi trebuit, din pacate, insa Domnul nu m-a lasat.
In anii studentiei in Bucuresti nu am calcat deloc in nicio biserica, asta inainte de 1990.
Dupa, prin 1992-1993, am intrat prima data in Catedrala Patriarhala, unde se afla Sfantul Dimitrie Basarabov. M-a impresionat foarte mult si vazand ca oamenii merg la Sfantul Dimitrie m-am asezat la rand sa ma inchin...viata mea fara Dumnezeu de dinainte m-a oprit sa ma apropii de sfantul...ma luase o stare de rau, nu ma puteam apropia...insa am insistat sa ma apropii si am sarutat moastele. Din acel moment am simtit ca sfantul meu drag ma iubeste...eu fiind un copil mai putin dorit si iubit de parinti.
In perioada aceea aveam unul din copii la cresa si il duceam in brate circa 15 minute de mers, pe o conformatie fizica de lumbago...aveam dureri mari, cred ca au durat aproape un an.
Placandu-mi foarte mult biserica am revenit si am cautat un parinte sa ma spovedesc. Domnul mi-a implinit dorinta si aici mi-am lasat pacatele si tot aici m-am bucurat de prima sfanta impartasanie de dupa sfantul botez, la varsta de 33 ani. Au urmat bucurii peste bucurii, slujbe, hramuri...Nici nu am observat ca eu nu mai aveam dureri. Baiatul cel mic ( sunt mama a 2 baieti) a fost ales paraclisier in sfantul altar si cativa ani a slujit alaturi de parintele patriarh, episcopi si ceilalti parinti. Insa ceva s-a intamplat si el nu a mai vrut sa mearga si am fost nevoita sa ma retrag in parohie, unde incepuse sa se construiasca biserica. Am lipsit de la sfantul Dimitrie vreo 3 ani...timp in care am avut o cadere spirituala pe fondul unor neajunsuri (de fapt, necredinta) dar si boala mea, durerile de spate, revenise cu riscul unei operatii.
Dumnezeu care vine cu noi si in iad ca sa ne lumineze si sa ne mantuiasca, mi-a intins mana si m-a ridicat. Am inteles atunci cat de mult m-am lipsit eu de ajutorul Lui si a sfantului Dimitrie.
Au trecut 2 ani de la revenirea la sfantul Dimitrie si pot sa marturisesc ca durerile au disparut, starea sanatatii s-a ameliorat foarte bine. La aceasta au contribuit fara indoiala si tainele bisericii noastre la care am participat cu mai multa ravna.
Sfantul Ignatie Briancianinov spune ca daca auzim de un sfant, sau ne inchinam lui, sau citim despre el cate ceva, din acel moment acel sfant se roaga pentru noi. Asta am simtit cu Sfantul Dimitrie Basarabov, primul meu prieten din cer, care s-a rugat la Domnul pentru sanatatea si mantuirea mea si a celor dragi mie.

"Intru tine Parinte, cu osardie s-a mantuit, cel dupa chip, ca luand crucea ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta si cu ingerii se bucura, Prea Cuvioase Dimitrie, duhul tau".
Slava Tie Doamne intru sfintii Tai

Nu pot să nu mărturisesc minunile Sfântului Ierarh Nicolae

De când am citit cărțile cu minunile Sfântului Nicolae, viața mea s-a schimbat, am îndreptat toată nădejdea mea spre Marele Dăruitor.
Nu pot să nu mărturisesc minunile Sf. Ierarh Nicolae, marele facator de minuni, faptul ca azi mă rugam inaintea raclei cu mâna sa din Biserica Sf. Gheorghe Nou din București sau în altă biserică, în fața icoanei sale, și chiar a doua zi mergeam să-i multumesc pentru ajutor; aproape că îmi dădeau lacrimile.
Sfântul m-a ajutat să rezist în situații extreme, mi-a însănătoșit pe cei dragi, mi-a mijlocit să primesc cameră de cămin chiar daca am depus cererea când nu mai erau șanse, astfel reușind să continui facultatea.( I-am spus că n-am unde sta și el are biserică frumoasă, să imi dea și mie un locșor, asemenea și Sfântului Ierarh Nectarie)
De multe ori simțeam că mă cheamă să-mi mai dea putere. Când nu treceam pe la Sfânt, amâna ajutorul, ca să conștientizez că nu mă pot bizui pe propriile puteri, că toate sunt dăruite de Sus.

Sfântul Ierarh Nicolae mi-a împlinit toate ,,mofturile”!

Sfântul Nicolae mi-a împlinit toate ,,mofturile”! și nu spun întâmplător asta, păcatele mele sunt multe și le-a trecut cu vederea, dăruindu-mi necondiționat bucurie și ajutor ; ceea ce îmi amintește de cuvintele Marelui Vasile izvorâte din marea sa dragoste pentru prietenul său Grigore Teologul : "Din ziua în care am îndrăgit prietenia ta, mi-am pus această lege: să nu te silesc niciodată să te dezvinovăţeşti de supărările ce mi-ai face", astfel mi-a iertat mie Sfântul Nicolae.


Toți Sfinții sunt vii !


Mihail Ionuț Safta.