Sfantul Ilie Lacatusu, marele protector al copiilor

Numele meu este Daniela si am 31 de ani. Sunt casatorita de 11 ani si ca orice cuplu spun eu, ne-am dorit dupa casatorie un copil. Dar nu a fost sa fie cum ne asteptam noi, Dumnezeu avea alte planuri cu noi. Din aceasta dorinta am inceput in 2004 sa mergem la doctor ca sa vedem care este cauza, si care dintre noi are probleme de infertilitate. Dupa analize s-a dovedit ca sotul avea pe atunci astenospermie.De atunci am tot fost pe la diferiti medici si N cabinete si spitale, de unde plecam din ce in ce mai deznadajduita, toata lumea imi spunea ca asa nu voi avea copii niciodata.Starea sotului se degrada o data cu trecerea timpului, a facut mai apoi, oligoastenospermie, dupa aceea oligoastenoteratospermie si uite asa incet dar sigur ne indreptam spre nicaieri. In anul 2009, o colega de serviciu mi-a spus ca reusita mea sta in mainile unui preot si ca acesta sta cu mantia desfacuta asuprea mea de parca ma protejeaza. Nu stiam pe atunci de Parintele Ilie Lacatusu.Tot ea mi-a povestit de el dupa doua saptamani si mi-a spus sa ma duc sa ma rog la el ca ma ajuta cu siguranta. Nu stiam ce sa cred asa ca am hotarat sa ma duc sa vad, de curiozitate despre ce e vorba, asa am ajuns la Giulesti la racla Sfantului, am intrat cu teama, teama de necunoscut cred iar uimirea mea a fost fara margini, Sfantul Parinte Ilie Lacatusu parea un bunic care doarme, avea o mana calda si un chip linistitor, ceva cand m-am aflat in prezenta lui mi-a umplut sufletul de bucurie si de liniste. O mare minune ca se afla printre noi. Am plecat de la Sfantul rugandu-l sa ma ajute, eram bucuroasa, ma simteam de parca imi luase de pe suflet toata povara pe care o dusesem pana atunci,am plecat si parca abia asteptam sa ma reintorc.
Odata cu mersul la racla Sfantului am reluat mersul la medic asa ca in urma cu doua luni facuse sotul analize hormonale,spermograma si ecografie, analize care au iesit cum altfel decat prost. Acum am repetat analizele ca sa ne ducem cu ele actualizate si nu cu cele vechi de 2 luni. Vineri am facut analizele, duminica am fost la Sfantul si m-am rugat sa-mi vindece sotul de neputinta de a avea copii, iar luni cand am luat rezultatele sotul meu nu mai avea nici o problema(analiza hormonala era perfecta, spermograma de la 1mil/mil crescuse peste noapte la 8mil/mil iar despre ecografia care spunea inainte ca ar avea varicocel si prostata....erau povesti, nu mai avea nimic)toate acestea disparusera ca prin minune.Luni am fost cu ele la doctor sa le interpreteze si ne-a trimis acasa, fiind uimit si fara sa-si poata explica ce s-a intamplat.Dar eu stiam ca era minunea Sfantului Ilie si ca-mi ascultase rugaciunea. Ce nu stiam eu e ca imi ascultase rugaciunea pana la capat si ca eram deja insarcinata iar eu nici nu banuiam.La cateva zile am facut un test de sarcina fara ca sa am simptome sau sa-mi fi intarziat menstruatia, asa parca-mi spunea mie ceva in sufletul meu sa fac si bineinteles ca mi s-a confirmat minunea Sfantului Ilie Lacatusu,imi daduse acest minunat dar.
Dar minunile pe care Sfantul le-a facut pentru noi cat si ajutorul pe care ni la dat nu s-a oprit aici.
In timpul sarcinii la o ecografie medicul ne-a spus ca fatul are o problema la cap se numea hidocel, ceva ca o punguta cu lichid ne spunea el, care daca nu dispare, dupa nasterea copilului va trebui operata daca se mareste. Am cautat iar ajutorul Sfantului  care nu a intarziat sa apara si luna urmatoare la ecografie medicul nici nu si-a mai dat seama ca ar fi avut ceva vreodata, nici nu isi mai aducea aminte.
Asa am nascut in septembrie o minunatie de baietel perfect sanatos, doar ca Dumnezeu avea sa ne puna din nou la incercare. In a doua zi dupa ce am nascut, ma aflam inca in maternitate si in timp ce mangaiam bebelusul am sezizat ca la cap pe partea stanga avea ceva ce simteam la mana, cava tare, ceva ce nu-mi puteam explica dar stiam ca ceva nu este in regula. Am chemat asistenta care la randul ei a chemat neonatologul care dupa ce a examinat copilul mi-a spus ca are la cap o bucatica de os si ca asa s-a nascut el si ca nu are ca sa-i faca, ca nu va afecta in nici un fel copilul dar ca asa va ramane. Nu era vizibil dar pt ca noi stiam era zic eu psihic deranjant. I-am multumit lui Dumnezeu ca nu are copilul probleme din cauza aceasta si am incercat sa nu ma mai gandesc. Dar nu am putut, asa ca la cateva luni am luat copilul si m-am dus cu el la Giulesti la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu si l-am rugat sa aiba grija de el ca si pana acum pentru ca el mi l-a dat. Nu dupa mult timp, am sesizat intr-o zi la baita ca baiatul nu mai avea nimic la cap, nici urma de osisor, capul era perfect neted si rotund, nici urma de ceva care sa te faca sa crezi ca ar fi existat vreodata vreo problema. Asa a facut Sfantul imposibilul dupa parerea medicilor.
Luna trecuta in octombrie am fost la parintele cu baiatul si il tineam de manute pentru o plimbare, deoarece nu incepuse sa mearga singur si deodata a iesit din rand o femeie care mi-a spus sa ma duc cu baiatul la doctor pentru ca are o problema la picioare, ca nu calca corect si ca daca doctorul imi va spune sa fac operatie sa nu-i fac, sa-l duc la kinetoterapie ca se va face bine. Am ramas uimita pt ca baiatul nu stia sa mearga inca daramite sa mearga corect. Nu stiam ce sa fac, sa o cred sau nu, cert este ca ceva nu-mi dadea pace, ma tot gandeam la ce mi-a spus femeia si am hotarat ca nu strica un control, iar spre surprinderea mea medicul ortoped mi-a confirmat ca are intradevar o problema de mers la piciorul drept si ca daca nu-si va corecta mersul va avea probleme pe viitor. Si mai mult decat atat exact kinetoterapie ne-a recomandat. Am citit pe internet despre problema baiatului si am aflat ca astfel de probleme se descopera de regula in jurul varstei de 2-3 ani cand de regula este foarte tarziu. Acum am inteles cum Sfantul Ilie Lacatusu a grait prin acea doamna si ne-a avertizat la timp, ca baiatul sa se faca bine.
Acum mergem la Sfantul din nou si suntem convinsi ca pana in ianuarie cand ne vom duce la control, medicul nu va mai sti ca baiatul a avut vreodata vreo problema.
Multumim Sfinte Parinte Ilie Lacatusu ca ne esti aproape si ne ajuti de fiecare data cand venim la tine.
Multumim doctor fara bani si nadejdea celor care nu vad alta scapare.
Multumin ca doar gandindu-ne la tine ne sari in ajutor.
Pentru toate cate ai facut si faci petru noi Sfinte Parinte iti multumim.

Daniela B.

Sfântul Spiridon, mare făcător de minuni

După ce am fost într-o excursie în insula Corfu, la întoarcere, şoferul, fiind foarte obosit, a adormit la volan şi maşina, având viteză mare pentru că a condus foarte grăbit, a izbit un stâlp de înaltă tensiune în Bulgaria. Eu dormeam, şi impactul a fost atât de puternic încât am simţit o izbitură mare şi un suflu care mă împingea necontrolat. Nu am reuşit să mă apuc de nimic. Am strigat: „Doamne!” Imediat am simţit două mâini puternice, scăldate în lumină, care mă susţin şi care îmi creează o stare de bine şi linişte. M-am trezit în iarbă, afară din autocar. Am auzit ţipete din autocarul care era acum la o oarecare distanţă de mine. Am văzut că-mi curge sânge şi am simţit că am urechea tăiată. Am putut să mă ridic, pentru că nu aveam nimic, am mers şi i-am liniştit pe cei cu care călătoream. Am fost dusă la spital ca să mi se cureţe rănile. Am mai avut două tăieturi profunde pe fesă. Am refuzat să fiu cusută la ureche şi la fesă. Mă simţeam deja bine. Între timp, cei care au făcut măsurătorile au constatat că am zburat din autocar 10 metri. Nu am suferit nimic grav, ceea ce este o adevărată minune, datorită mâinilor puternice ale Sfântului Spiridon, care m-a sprijinit şi m-a scăpat de moarte sau de fracturi grave ale coloanei sau ale altor oase. După ce am ajuns acasă din insula Corfu, am constatat că, deşi necusută, urechea se lipise şi începea să se vindece. Nu am avut nevoie de nicio intervenţie medicală.

Cinstit să fie Sfântul Spiridon! Slavă lui Dumnezeu întru sfinţii Lui!

(M.L.)

O minune a Sfantului Ioan Rusul

În februarie 2001, a murit tata. Eram divorţată şi locuiam la el, împreună cu fiul meu, pe atunci elev în cl. a XI-a. Brusca lui dispariţie, pe lângă durerea firească în asemenea împrejurare, a însemnat nu numai pierderea unui important sprijin moral şi financiar, dar şi cheltuieli neprevăzute... Cum nu reuşeam să mă echilibrez doar cu salariul, în martie m-am gândit să solicit la serviciu un eventual ajutor de înmormântare pentru tata.



Cererea nu mi-a fost aprobată, pentru că situaţia financiară a întreprinderii era din ce în ce mai grea. Mai mult, în lunile următoare nu mai primeam nici măcar salariul întreg, iar în luna octombrie a aceluiaşi an nu am primit niciun ban, nici eu, nici colegii mei. La începutul lui noiembrie, conducerea institutului ne-a anunţat că nici în acea lună nu avea din ce să ne plătească...



Eram foarte supărată şi îngrijorată din această cauză, deşi mergeam în fiecare duminică la biserică şi ar fi trebuit să-mi pun mai mult nădejdea în Dumnezeu.



Pe atunci tocmai apăruse o carte despre viaţa şi minunile Sf. Ioan Rusul. Mi-a plăcut foarte mult şi o purtam la mine, mai citeam din ea... In acea stare de supărare în care mă aflam, am citit la serviciu Paraclisul Sfântului Ioan Rusul şi l-am rugat cu durere în inimă să mă ajute şi pe mine, în necazul meu. Nu ştiu dacă a fost autosugestie sau nu, dar după ce am lăsat cartea, m-am liniştit şi am putut lucra cu multă eficienţă.

Şi acum urmează minunea pe care am trăit-o eu.



A doua zi, când am ajuns la serviciu, m-au chemat la Contabilitate să-mi spună că cererea mea de ajutor de înmormântare pentru decesul tatălui fusese rediscutată şi aprobată. În aceeaşi zi am primit şi respectivul ajutor - o sumă care depăşea salariul meu lunar. Colegii au rămas înmărmuriţi la aflarea veştii, nu le venea să creadă, dar eu mi-am dat seama că Sfântul Ioan Rusul mi-a auzit rugămintea şi m-a ajutat imediat. De aceea, am simţit că trebuia să-i mulţumesc recunoscând în faţa colegilor că acel ajutor era o minune a lui şi să le povestesc despre cartea cu viaţa şi minunile Sfântului.



Vreau să-i mulţumesc Sfântului Ioan Rusul şi pe această cale, drept pentru care vă trimit această mărturie s-o includeţi în cartea "Sfântul Ioan Rusul - Minuni în România". Dacă gândeşte cineva că este o întâmplare măruntă, să afle că, pentru mine, în acel moment de disperare - când n-aveam ce da copilului de mâncare, a fost o minune extraordinară.



Gabriela Stan, Bucureşti

O minune a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul făcută cu mine

Mă numesc Dumitru Carmen Mihaela, am 29 de ani, sunt din Bucureşti şi vreau să vă mărturisesc cum şi-a făcut intrarea în viaţa mea Sfântul Ioan Iacob, românul nostru de la Hozeva.

În anul 2006, întâmplător m-am înscris la o facultate particulară din Bucureşti. Vreau să vă spun că eu nu am fost o elevă silitoare, mulţumindu-mă cu ce reţineam din ce predau profesorii la ore şi cam atât. „Brânză bună în burduf de câine”, îmi spunea mama mereu.

Timpul trecea şi se apropia cu paşi repezi sesiunea de iarnă. Eu am început să conştientizez importanţa acestor examene; îmi plăteam singură facultatea şi probabil asta a contat foarte mult. Începusem să intru în panică, nu ştiam de unde să încep şi cum să încep să învăţ, deşi aveam toate cărţile cumpărate. Examenele erau tip grilă şi din 2006 se susţineau pe calculator, deci eram prima serie, iar eu nu ştiam acest lucru.

Am început să-mi rezolv grilele din timp, spre mirarea părinţilor mei, cărora nu le venea să creadă că stau cu nasul în cărţi.

Cu o zi înainte de primul examen, nu mai puteam de emoţie, am învăţat ca niciodată în viaţa mea. Abia am putut să adorm şi spre dimineaţă s-a întâmplat minunea. Nu ştiu dacă eram trează sau încă mai dormeam, cert este că am auzit foarte clar o voce care mi-a spus aşa: „Dacă vrei să îţi iei toate examenele, roagă-l pe Sfântul Ioan Iacob să-ţi ajute!”. Şi am deschis ochii în auzul acestor cuvinte, am crezut şi cred că a fost Îngerul meu păzitor.

Despre Sfântul Ioan Iacob auzisem când eram copil din două casete audio cu viaţa sfântului. Anii au trecut şi am uitat de sfântul, însă el nu a uitat de mine. I-am spus mamei ce mi s-a întâmplat şi ea a făcut acatistul sfântului în timp ce eu eram la examen - şi ce credeţi? Am luat nota 8.

Din anul II am început să fac acatistul sfântului înainte de fiecare examen, până la terminarea facultăţii, în anul 2010. Cu ajutorul sfântului, am terminat cei 4 ani de studiu cu media generală 9,12 şi licenţa cu nota 10.

Vreau să-i cer iertare sfântului că nu am mărturisit minunea până acum, dar, credeţi-mă, nu mi-am dat seama că-l supăr până nu am început să citesc cartea Sfântul Nectarie - Minuni în România.

Să nu creadă cineva că prin forţe proprii am promovat examenele, chiar dacă aveam potenţial. Vă mărturisesc că eu la bacalaureat nu am învăţat nimic şi totuşi am promovat, cu puţin peste 6. Problema mea era răbdarea. Nu aveam răbdare să citesc de mai multe ori o lecţie, ba chiar nu citeam deloc, doar improvizam şi Dumnezeu Şi-a făcut milă cu mine, mi l-a trimis pe dragul meu Sfânt Ioan să mă înveţe să am răbdare.

Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu şi Sfântului Ioan Iacob pentru ajutorul primit.

Doamne, ajută!

Recital de chitară clasică la librăria Sophia

Minunile pe care le-a săvârşit Bunul Dumnezeu prin Sfântul Mare Mucenic Mina, în viaţa celor dragi mie şi a mea

Doamne Ajută!

Cu voia şi ajutorul Bunului Dumnezeu, cerându-mi iertare înaintea Sfântului Mare Mucenic Mina şi înaintea ta pentru neseriozitatea mea în a mă ţine de cuvânt îţi trimit minunile, pe care Bunul Dumnezeu le-a lucrat prin Sfântul Mare Mucenic Mina spre Slava Sfintei Treimi, spre cinstirea Sfântului şi spre ajutorarea bolnavului de mine şi a celor ce au avut nevoie de ajutorul Sfântului. Dacă Bunul Dumnezeu vrea să fie publicate aceste minuni, atunci cel de la care le-ai primit, dacă vrei scrie simplu valentin, nu ţin neapărat să îmi apară numele, iar numele de Valentin îl au mulţi oameni.

Minunile:

1. Sfinte Mina, cel cu Lumina ...
Părintele stareţ M. de la un schit de călugări din judeţul Argeş şi-a pierdut nişte obiecte foarte importante, parcă intraseră în pământ. Ştiind de existenţa vie a Sfântului Mina şi de minunile pe care Bunul Dumnezeu le săvârşeşte prin intermediul Sfântului a înălţat o rugăciune scurtă către Sfântul care suna cam aşa: Sfinte Mina, cel cu Lumina, te rog frumos ajută-mi să găsesc ceea am pierdut din neatenţia şi nepriceperea mea. A terminat rugăciunea şi la un interval de câteva minute află obiectele rătăcite.

2. Întoarcerea acasă a unui copil pierdut
În primăvara spre vara anului 2010, o prietenă bună de a mea, sora întru Domnul M., în după amiaza unei sâmbete cu o vreme relativ frumoasă, mă sună să îmi spună că unul din copii sorei dânsei din Danemarca a fugit de acasă şi că părinţii nu ştiu pe unde se află şi ce să facă. Bunul Dumnezeu, în iconomia sa, în după amiaza acelei zile de sâmbătă îmi dăduse prin cap să caut pe Internet acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, auzisem de Sfântul Mare Mucenic Mina, dar nu ştiam nimic despre viaţa sau minunile Sfântului şi aşa că înainte de a suna sora M., eu citeam despre viaţa Sfântului Mare Mucenic Mina! Citind că Sfântul aduce înapoi cele pierdute, Bunul Dumnezeu m-a luminat, în momentul când sora M. m-a întrebat ce să facă, să îi spun citeşte acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina şi Domnul prin Sfântul îi va aduce acasă copilul sorei tale.
Nu ştiu dacă a citit sau nu acatistul sora, însă din mila Bunului Dumnezeu am citit la Sfântul Porfirie Kavsokalivitul următorul lucru: Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla şi va ridica îndârjire în sufletul tău şi astfel rugăciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină, şi astfel rugăciunea ta îl va ajuta. Deoarece nu citisem până acum acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina, cu voia şi ajutorul Bunului Dumnezeu l-am citit şi la sfârşit Domnul mi-a dat prin gând să zic: Sfinte Mare Mucenice Mina, spre Slava Sfintei Treimi adu-i acasă fiul acelei femei. A trecut ceva timp şi apoi când m-am întâlnit faţă către faţă cu sora M. o întreb: ce s-a întâmplat cu fiul sorei tale, a fost găsit, cum s-a întâmplat? Primesc următorul răspuns: neştiind ce să facă, după ce au întrebat printre prietenii, colegii de şcoală ai băiatului, n-au ştiut ce să mai facă, aşa că au aşteptat şi în mod minunat copilul s-a întors acasă singur. Nu am putut şi nu pot să afirm decât atât: Slavă Sfintei Treimi pentru că minunat se odihneşte şi grabnic lucrează în şi prin Sfântul Mare Mucenic Mina!

3. Ei, o să îmi găsească Sfântul Mina aparatul de fotografiat!
Spre sfârşitul lunii august a anului 2010, împreună cu un prieten, domnul M. şi cu familia dumnealui, am mers, într-o însorită zi de duminică, să ne închinăm la moaştele Sfântului Părinte Mărturisitor Ilie Lăcătuşu. În drum spre casă ne-am luat cu vorba, la care domnul M. îmi spune, eu am pierdut un aparat de fotografiat, am rătăcit pe nu ştiu unde aparatul. Ştiind că Domnul prin Sfântul Mare Mucenic Mina returnează lucrurile înapoi în aceeaşi stare în care au fost pierdute, îi spun domnului M. :
- Sfântul Mare Mucenic Mina îţi va ajuta să găseşti aparatul rătăcit!
Domnul M. îmi răspunde râzând (nu în sensul batjocoritor):
- Ei, o să îmi găsească Sfântul Mina aparatul de fotografiat! I-am răspuns: Vei vedea că te va ajuta.
Trece luna septembrie şi apoi prin luna octombrie mă reîntâlnesc cu domnul M. şi îl întreb:
- Cum este cu aparatul de fotografiat, l-ai găsit?
Primesc de data aceasta un răspuns serios:
- L-am găsit în perfectă stare de funcţionare!
Am dat Slavă lui Dumnezeu amândoi pentru că minunat a lucrat prin Sfântul Mare Mucenic Mina!

4. Caută în buzunarul cel mic din rucsac
Eram în Postul cel Mare al acestui an 2011 şi pornind de la ideea de a săvârşi cele ce voi povesti, spre Slava lui Dumnezeu, am zis să tehnoredactez o pravilă de rugăciune la calculator, în format mai mic decât A4, să o printez şi apoi să o copertez. Cu voia şi ajutorul Bunului Dumnezeu printez rugăciunea şi într-o seară mă gândesc că acum ar fi momentul să o decupez şi să îi adaug coperţi. Aşa că împrumut de la un prieten un dispozitiv de tăiat foi, mă duc acasă şi încep să decupez. La început primele pagini au mers bine, pentru că gândul cu care am pornit a fost de la Bunul Dumnezeu, însă mai apoi din cauza patimii mândriei care zace în mine, şi de care îl rog pe Bunul Dumnezeu să mă vindece, am început să tai strâmb foile, să le stric şi am ajuns să deteriorez şi dispozitivul respectiv. M-am culcat mâhnit că nu am reuşit să fac mare lucru şi că am stricat dispozitivul respectiv neştiind ce să îi mai fac să meargă, totuşi având în minte gândul cel bun, care consider că a fost de la Domnul: din cauza mândriei mele s-a întâmplat tot ce s-a întâmplat, asta merit dacă ascult după toate bombiţele lui tangalache. Trezindu-mă a doua zi, sora mea mă întreabă ce am rezolvat cu cărticica aceea, la care, eu îi povestesc cele întâmplate, iar ea, având un suflet bun, a vrut să mă ajute şi a încercat să repare dipozitivul acela. Acel dispozitiv avea ca un fel de riglă din care se rupsese o bucăţică mică. Înainte de a mă culca, toate bucăţile acelui dispozitiv le încărcasem în rucsac spre a le duce celui ce mi l-a împrumutat. Sora mea a încercat să repare dar nu a reuşit nici dânsa mare lucru, aşa că am zis în sine-mi: mă duc şi îi spun domnului aceluia adevărul, o să îl întreb cât costă acel dispozitiv şi o să îl întreb cât trebuie să lucrez, să îl ajut să îşi cumpere altul, asta pentru că nu dispuneam de banii necesari pentru a-i plăti aparatul (după câte am înţeles costa în jur de 300 RON). Mă duc cu aparatul la domnul acela şi îi relatez cele întâmplate, îi arăt maşina, ia piesele, le asamblează, numai că lipsea o bucăţică mică, bucăţica de care am amintit mai sus.
Îmi spune că:
- Dacă îmi aduci bucăţica aceea care lipseşte nu îmi mai plăteşti nimic, nu-mi mai datorezi nimic, dar găseşte-mi bucăţica aceea de material.
Mă duc acasă să găsesc piesa lipsă, însă, vrăjmaşul omului care nu stă degeaba, îmi sugerează că "poate piesa a pierdut-o sora ta". Ajung acasă, însă Bunul Dumnezeu îmi dă iarăşi gândul cel bun care suna cam aşa: suntem în Postul cel Mare, dacă eu dau vina pe sora mea în toată povestea asta, greşesc pentru că se va supăra şi este inutil postul de mâncare pentru că Domnul nu asta vrea de la noi şi o întreb calm:
- Sora mea, se poate ca atunci când ai încercat să repari aparatul acela să fi rătăcit sau să fi pierdut vreo piesă mică din el?
- Se poate să se fi rătăcit, fiindcă îmi zici că era foarte mică bucăţica aceea de plastic, dar eu una nu am văzut să fi sărit ceva... îmi răspunse sora mea.
Nu am mai zis nimic, tocmai pentru a nu supăra pe sora mea; în definitiv eu am greşit, din cauza mândriei mele, nu ea pentru că a încercat să mă ajute. Mă apuc să caut bucăţica aceea prin casă gândindu-mă acum că eu am rătăcit-o pe undeva. Nu găsesc nimic şi văzând că nu mai am ce face mă opresc din căutat şi Bunul Dumnezeu din nou îmi dă gândul cel bun: Sfinte Mare Mucenice Mina, care ai ajutat atâţia oameni care şi-au pierdut ceva în viaţa aceasta, ajută-mă şi pe mine să găsesc ceea ce caut acum; am greşit Sfinte Mare Mucenice Mina din cauza mândriei mele. După câteva secunde, Bunul Dumnezeu prin intermediul Sfântului Mare Mucenic Mina îmi răspunde printr-un gând:
- Caută în buzunarul cel mic din rucsac!
Deschid acel buzunar şi, din mila Bunului Dumnezeu şi a Sfântului Mare Mucenic Mina, găsesc piesa lipsă! Am rămas mut şi Bunul Dumnezeu mi-a dat gândul cel bun: Bunul Dumnezeu şi Sfinţii se află la distanţă de un gând!
Concluziile acestei întâmplări:
1. Slavă Sfintei Treimi pentru că minunat se odihneşte şi grabnic lucrează în şi prin Sfântul Mare Mucenic Mina!
2. Atunci când vrei să faci un lucru pentru Slava lui Dumnezeu, dacă eşti condus nu de rugăciune ci de patimile tale, lucrarea ta nu va fi bineplăcută înaintea Domnului.

Slavă Sfintei Treimi pentru că minunat se odihneşte şi grabnic lucrează în şi prin Sfântul Mare Mucenic Mina şi pentru neputinţa mea, nevrednic fiind, mi-a ajutat şi mi-a dat să aud minunile ce le-am relatat mai sus!


Slavă Sfintei Treimi pentru tot şi pentru toate!
Pace, Bucurie, Sărbători cu Bucurie şi Doamne Ajută!

Valentin Vorovenci

INREGISTRAREA INTALNIRII DE ASEARA cu Marcel Petrisor si Demostene Andronescu

Doamne ajuta!

Cum stiti, aseara a avut loc intalnirea avand ca invitati pe Marcel Petrisor si Demostene Andronescu, martiri si marturisitori ai temnitelor pe vremea comunistilor, ocazie cu care s-au recitat poezii (dl. Demostene e poet) si s-au evocat momente emotionante, tragice sau amuzante din timpul detentiei.

Ideea care am pus-o la inima a fst aceea a cautarii adevaratelor valori, repere si modele.

Va invit sa ascultati inregistrarea aici.
Sa fie cu folos!
Horia Grama
presedinte T.C.O.

Asociatia Tinerii Crestin Ortodocsi(T.C.O.)
adresa: str. Frumoasa, nr 31, et 3, sala 42, sector 1
fax: 0378102203
web: tineriicrestinortodocsi.wordpress.com