Maica Teosemni, ucenica Parintelui Porfirie. Cuvinte de invatatura si marturii

Pret: 12.00 lei

176 pagini + 4 planse color

Traducere din limba greaca de Pr. Serban Tica
Anul aparitiei: 2011

Cartea de fata reprezinta o culegere de cuvinte de invatatura ale fericitei maici Teosemni si de marturii despre aceasta minunata ucenica a Parintelui Porfirie, in care se regaseste deplin chipul duhovnicesc al marelui staret contemporan.
Stareta se ruga pentru mântuirea intregii lumi. Se ruga neincetat pentru cei cunoscuti si necunoscuti, pentru mici si mari, pentru crestini sau pentru ceilalti, pentru toti oamenii. Imi amintesc cum paseam pe un drum, in Londra, dupa o intâlnire cu un profesor oncolog, care tocmai o anuntase ca la plamâni cancerul se reactivase si ca trebuia sa urmeze o terapie lunga. Imi parea cazuta pe gânduri, am crezut ca o preocupa problema sanatatii ei si am intrebat‑o despre aceasta. Mi‑a raspuns: „Nu. Subiectul asta l‑am lasat pe deplin in mâinile lui Dumnezeu. La ce ma gândeam acum? Imi fac probleme pentru acesti tineri pe care i‑am intâlnit in colt, cersetorii. M‑am uitat atent la ei si mâinile lor erau vinete. Ah, cum aveau mâinile! Cum m‑au mâhnit! Mi‑e teama ca se drogheaza. Si fetita aceea care cânta frumos la chitara ar fi putut sa cânte si psalmi...”

Monahia Teoxeni, Egumena Sfintei Manastiri Hrisopighi

Lansarea volumului "Marturie pentru cei ce infrunta boala- Mostenirea lui Lynette"

Această carte vorbeşte despre un om care din multe puncte de vedere este un simbol: Lynette Katherine Hoppe. Lynette era mamă, americancă convertită la Ortodoxie, misionară într-o ţară tumultoasă, est-europeană: Albania. Peste toate acestea, viaţa i-a fost marcată de profunda ei trăire şi valorificare a credinţei în lupta împotriva unei boli ce înfricoşează tot mai mult vremurile noastre: cancerul.

Lynette a ştiut să scoată tot binele din cancer, acceptandu-l şi facand din el o misiune: misiunea schimbării propriului ei suflet, a apropierii sporite de Dumnezeu şi a mărturisirii credinţei.

Avem ocazia să vedem o perspectivă cu totul aparte asupra acestei boli. Lynette s-a confruntat frumos cu suferinţa, cu moartea şi a lăsat în urmă o moştenire şi mai frumoasă.

Moartea ei nu a făcut decat să întărescă cuvintele: „Hristos a înviat!”

O minune a Cuvioasei Paraschiva

Acum 7 ani ne-a murit intrauterin un baietel de 39 de saptamani, diagnosticat cu trisomie 18 (sindrom Edwards). A urmat o operatie de fibrom la care medicii au dorit sa faca histerectomie totala, dar un medic crestin si deosebit, Gheorghe Berbecar, de la Spitalul Militar, a riscat, si stiind istoria ne-a oferit si sprijin moral.
A urmat o perioada in care medicii spuneau ca nu o sa avem copii curand si ca este nevoie de tratament.
In urma unei delegatii intamplatoare a sotului la Iasi, in perioada serbarii Cuvioasei Parascheva din 2005- la care a fost prezent si Sfantul Apostol Pavel prin moastele sale- fara a incepe tratamentul, a aparut pe lume un baietel deosebit, Pavel, care s-a nascut pe 13 iunie 2006 (pe 13 iunie 1641 Cuvioasa a sosit la Iasi). Minunea este si mai mare, intrucat atunci cand a ramas insarcinata mama lui nu era in perioada fertila.
Minunea continua, iar fratiorul lui Pavel, Nicolae, s-a nascut pe 14 octombrie 2008.

Mihaela si Bogdan

O noua marturie despre minunile Sfantului Nectarie

Incep si eu prin a da slava lui Dumnezeu pentru toate si in special prin a-I multumi pentru salvarea minunata dintr-o boala cumplita prin care mi-a fost ingaduit sa trec la varsta de 34 de ani,in 2006.
Boala s-a declansat in ultimul trimestru al celei de-a doua sarcini prin aparitia unui ganglion supraclavicular care, in timp, s-a divizat. Dupa nasterea mult doritei fetite (eu mai avand un baietel de 3 ani) am inceput investigatiile medicale care se impuneau si am aflat cu multa durere ca boala mea era de natura canceroasa. Am fost diagnosticata cu limfom Hodgkin faza 2A, care in principiu nu este operabil, el tratandu-se prin chimio si radioterapie. Dupa o perioada de framantari intense si multe intrebari fara raspuns, la vremea respectiva, am trecut la faza de acceptare a bolii si am inceput chimioterapia la mine in judet. A urmat apoi radioterapia care se impunea,la Cluj,in urma careia speram ca si cel din urma ganglion sa dispara. O perioada (cam 3 luni) boala a stagnat, dupa care a recidivat si cosmarul a reinceput. Spre deosebire de prima faza a bolii, acum devenise mult mai agresiva si mult mai greu de tinut sub control; nu mai vorbesc de toate temerile mele, de disperarea care ma cuprindea si de gandurile chinuitoare care ma stapaneau si care nu ma lasau sa dorm. Cert este ca mi-a fost foarte greu sa depasesc momentul, dar gandul ca-mi va creste"alta'copiii m-a facut sa ma incrancenez si m-a mobilizat sa lupt mai departe.
Asa cum spuneam, boala avansase si se impunea un transplant medular(sau un autotransplant, daca era posibil). Din fericire, dosarul mi-a fost aprobat la spitalul Fundeni din Bucuresti unde am intrat in tratamentul premergator transplantului. Dar Dumnezeu a ingaduit din nou sa ma treaca prin focul marilor incercari a.i. nu reuseam sa intru in transplant din cauza ca boala nu mai raspundea la tratament. Doctorii chiar imi dadusera drumul la "vatra"(dupa ce au epuizat tot protocolul de tratament, vizibil uimiti si recunoscandu-si neputinta cu privire la evolutia bolii mele (eram un caz pierdut).
In Bucuresti am o prietena draga mie (Dumnezeu s-o miluiasca) care mi-a purtat de grija ca o sora. Prin ea l-am cunoscut si pe Sfantul Nectarie de la Manastirea Radu Voda, cu ale carui rugaciuni m-am intarit si mi-am hranit sufletul pentru lupta cea mare si grea. Iata ca prin rugaciunile Maicii Domnului(protectoarea fetitei mele) si ale acestui mare Sfant, Dumnezeu s-a milostivit, boala a stagnat si am reusit sa fac mult doritul autotransplant care a decurs foarte bine. Vreau sa precizez ca in acea perioada am simtit mai mult ca niciodata puterea rugaciunii celor ce si-au jertfit din timpul lor pentru mine- Dumnezeu sa-i rasplateasca! Au recut doi ani si jumatate, cu sanatate si multumesc Domnului pentru ca mi-a dat sansa sa-mi cresc copilasii alaturi de sotul meu.

Angela M.

Sfantul Parinte Ilie Lacatusu m-a aparat de hoti, fara sa fiu ranita

Duminica, 22 mai 2011, m-am dus la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu, la Cimitirul Giulesti, cu tata si cu o prietena, Iulia. In dreapta cimitirului se afla o straduta laturalnica, pustie, unde parchez masina de obicei (o tot las acolo de peste 1 an de zile si nimic nu s-a intamplat niciodata).

Am ajuns pe la ora 13 si am aflat ca Dl Aurel, ginerele Sfantului Ilie, urma sa vina si sa deschida la ora 15. Am hotarat sa nu plecam si sa stam si sa asteptam, insa afara era o caldura mare si noi nu aveam nicio sticla cu apa la noi. Mereu, de cate ori am fost la Moastele Sfantului Parinte, nu am luat apa la noi, si rezistam, fara sa plec de la coada ca sa cumpar apa, insa de data aceasta Sfantul Parinte Ilie m-a facut sa plec la masina ca sa ajung chiar la fix, cand hotii umblau sa imi deschida masina. Am lasat-o pe prietena mea, Iulia, la coada ca sa tina rand,tata statea undeva la umbra, el fiind hipertensiv,iar eu am plecat singura spre masina. Cand am ajuns pe straduta, nu imi venea sa cred ce vad, doi indivizi erau la masina, unul se uita pe geam si celalalt imi forta incuietoarea. Specific ca nu am o masina de lux, am un matiz vechi de 10 ani, ruginit pe alocuri, pentru care mai am de platit la credit inca 5 ani. Am inceput sa strig la cei doi, m-am apropiat de ei, dar ei nu au fugit (cum se intampla de obicei, ci au stat si m-au infruntat, chiar mi-au spus sa plec de acolo. Sfantul Ilie m-a protejat, i-a facut pe ei sa nu ma raneasca (pe strada, cat am schimbat replici cu cei doi, nu a trecut nicio persoana, ei puteau- pentru ca eu le-am vazut fetele- sa imi dea vreun pumn, sau sa ma taie, sa ma lase inconstienta pe acolo, dar ei nu mi-au facut nimic, Sfantul Ilie m-a aparat de ei. Am plecat de acolo, si cand am revenit ca sa ii iau pe tata si pe Iulia, am parcat masina chiar pe sosea; vis a vis de cimitir se aflau ei si se uitau la mine. Eu ma prefaceam ca vorbesc la telefon si ei au inceput sa strige ca daca sun la politie ma taie, etc. Am plecat de acolo, nu am mai asteptat sa se deschida cripta, fericita ca Sfantul Parinte Ilie Lacatusu m-a trimis la masina fix la timp ca sa nu raman fara ea si ca nu am patit nimic.

Am aflat ulterior ca, de fapt, ei nu vroiau sa fure ceva din masina, pentru ca asa ar fi spart geamul si ar fi luat ce aveau nevoie, ci ar fi plecat cu masina cu tot.

Slava Sfantului Parinte Ilie Lacatusu, care m-a aparat si m-a ajutat. Il iubesc mult de tot si nu voi inceta niciodata sa ma rog Lui.


Ca o reamintire, mentionez ca Sfantul Parinte Ilie Lacatusu i-a ajutat pe nasii mei, dupa 10 ani de chin, unde doctorii nu le dadeau sanse sa aiba un copilas, si acum au o mandrete de baiat sanatos, frumos, cuminte.

Slava Sfantului Parinte Ilie Lacatusu!!!!

AMIN

Teodora Arzan

Praznicul Sfantului Luca al Crimeei

Intrucat anul acesta cade o data cu pomenirea generala a mortilor, praznicul Sf. Luca al Crimeei, ale carui moaste se cinstesc in paraclisul Institutului National de Endocrinologie C.I. Parhon (langa Statuia Aviatorilor, in curte) va fi astfel:

- Vineri seara de la 17:00 va incepe priveghere cu Vecernie, Litie, Utrenie si agapa frateasca

- Sambata dimineata va fi Sf. Liturghie (de pe la orele 9:30) precedata de Ceasuri si acatistul Sf. Luca al Crimeei (incepand cu 8:30).

MM

Gheronda Ambrozie Lazaris (1912-2006) – În iubire se ascund toate virtuţile

„Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci este acelaşi” (Evr. 13:8) ne învaţă marele Apostol Pavel. Aceste cuvinte proroceşti se adeveresc, încă o dată de-a lungul istoriei, în minunata viaţă a Bătrânului Ambrozie Lazaris (†2006), duhovnicul mănăstirii din Lamia, Grecia continentală. Redăm mai jos câteva fragmente din viaţa Bătrânului Ambrozie, extrase şi traduse din cartea „Gheron Amvrosios Lazaris – O pnevmatikos tis Monis Dadiu”, apărută în limba greacă în 2009, în exclusivitate pentru cititorii „Familiei Ortodoxe” şi nu numai, spre folos duhovnicesc şi întărire în credinţă.

Viaţa Bătrânului Ambrozie este o propovăduire tăcută, adeverind cu prisosinţă cuvintele Sfântului Apostol Pavel de mai sus, adică faptul că până azi şi până la sfârşitul veacurilor Biserica Ortodoxă naşte şi va naşte prin Duhul Sfânt sfinţi, căci capul nevăzut al ei este Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, Care ne-a făgăduit despre Biserica Sa „că porţile iadului n-o vor birui” (Mat. 16:18), deoarece „iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Mat. 28:20). Mai trebuie spus că Bătrânul Ambrozie a fost prieten foarte apropiat cu de-acum vestitul Bătrân Porfirie (†1991) şi înrudit duhovniceşte cu el, moştenindu-i într-un fel harismele; el i-a spus odată Gherontissei Porfiria, sora Bătrânului Porfirie, după adormirea acestuia: „Porfiria, duhul lui Porfirie acum îl am eu. Mulţi din fiii lui duhovniceşti vin acum la mine”. De aceea, poate nu întâmplător, Bătrânul Ambrozie a adormit întru Domnul în aceeaşi zi (2 decembrie) cu Bătrânul Porfirie, după 15 ani de la adormirea acestuia. (M.G.)

Când era la Mănăstirea Cutlumuş, a avut loc o întâmplare minunată. E vorba despre căderea lui dintr-un smochin, când şi-a rupt piciorul şi a fost vindecat de sfinţii Doctori Fără-de-arginţi, prin anul 1937. Redăm mai jos întocmai cum a povestit el însuşi, în dorinţa de a păstra fidel stilul său:

„În timpul ocupaţiei germane, Sfântul Munte era plin de nemţi. Au stat acolo vreo doi ani. Mai jos de mănăstire, la vreo 300 şi ceva de metri aveam o livadă de smochini. Era august. Într-o zi, ce-mi zice gândul? Era la amiază. La acea oră călugării nu ies, căci la 4 după-amiază este Vecernia. Au program frumos. Mă păcăleşte gândul şi, fără să iau binecuvântare de la egumen, merg să culeg smochine. Mă învârt eu pe acolo şi dau de un smochin cu nişte smochine uite atâta… Nu că erau aşa de mari, dar aşa m-a păcălit satana ca să mă facă să urc în copac ca să adun smochine şi apoi să mă «aranjeze» el. Mă urc în copac, mă aplec să prind o creangă, şi dintr-odată se rupe creanga şi mă pomenesc jos! Era un zid înalt şi în spatele zidului era plantat smochinul. Cad pe zid şi-mi rup piciorul – aici, mai sus de genunchi, practic s-a rupt în două. Am început să urlu şi să plâng. Strigam… De unde să audă călugării? Era amiaza. Dormeau. Se rupsese osul şi piciorul se sucise la spate. Aveam dureri cumplite! Strigam, plângeam… Spre norocul meu, paznicul ţarinilor mănăstirii m-a auzit şi a venit îndată. Vine şi mă găseşte căzut între mărăcini – căci, după ce m-am izbit de zid în căderea mea şi mi-am rupt piciorul, am căzut apoi jos. Trage el de picior şi-l îndreaptă la loc. Şi ce face? Merge la mănăstire şi spune egumenului: «Hariton» (Hariton mă numeam atunci) «a căzut şi şi-a rupt piciorul. Să mergeţi să-l luaţi de acolo». Vin patru călugări robuşti trimişi de egumen, ce improvizaseră dintr-o uşă o „targă”, mă ridică şi mă duc la mănăstire. Piciorul rupt. Pe atunci nu existau doctori în Sfântul Munte, nici medicamente. Era ocupaţia germană. Nu găseai nimic din toate astea. Toate erau pustii. Din fericire, la schitul Cutlumuşului era unul ce se pricepea la doftoricit picioare rupte. M-au dus la bolniţă, iar vizavi era paraclisul sfinţilor Doctori Fără-de-arginţi. M-au lăsat acolo până avea să vină «doctorul», căci îl chemaseră între timp. Aveam dureri înfricoşătoare şi răcneam întruna. Pe la 12 noaptea, ce să vezi? I-am văzut pe sfinţii Doctori Fără-de-arginţi Cosma şi Damian coborând din cupolă. S-au luminat toate în jur. «Eh, bietul de el», zice Sfântul Damian, «cum şi-a fărâmat piciorul!» Vine în faţă Sfântul Cosma şi-i zice Sfântului Damian: «Mergi acolo la picior şi apucă-l bine cu mâinile, şi trage-l într-afară», căci se sucise. Şi s-a apucat sfântul să tragă piciorul la loc. O, durere ce nu se poate spune! Şi, tot trăgând, s’a sudat piciorul la loc. Să vedeţi minunea Sfinţilor Cosma şi Damian! Vorbeau între ei, dar nu înţelegeam. «Am venit să te ajutăm», zice Sfântul Cosma, «nu te teme, are să treacă». Şi ce să vezi? S-a lipit la loc piciorul, s-au sudat oasele, carnea – tot, de jur împrejur. Nu se mai cunoştea nimic. Eu, cum văd că s-a oprit durerea, mă ridic îndată şi încep să ţopăi şi să cânt – făceam ca toate alea. S-au trezit călugării: «S-a scrântit la cap Hariton de atâta durere. Să ţopăie şi să cânte la ora asta!» Au dat buzna la bolniţă. «Miluieşte-ne, Doamne!», începură să strige. Era trecut de miezul nopţii. «Ce te-ai ridicat din pat? Stai jos, că o să-ţi rupi şi celălalt picior!». «Ia uitaţi-vă aici», le zic eu. Arăt către paraclisul Sfinţilor Cosma şi Damian. «Aceştia doi au venit puţin mai înainte, unul la cap şi altul la picioare, şi mi-au tras piciorul la loc, iar acum nu mai am nimic». N-au mai dormit călugării toată noaptea, iar dimineaţă au făcut Liturghie. Am mers şi eu. Apoi s-au strâns toţi la mine în chilie, cu tot cu egumen, ca să vadă minunea. Au început să vină apoi călugări şi de la Karies să vadă cum m-au vindecat. Minunea asta este consemnată şi în arhiva mănăstirii Cutlumuş, cu data când a avut loc”.



O a treia persoană cu care părintele Ambrozie avea strânse legături era un alt mare Bătrân, fericitul episcop de Sisaniu şi Siatistis, Antonie. Părintele Ambrozie îl respecta şi îl iubea, căci era cu totul deosebit de restul ierarhiei Bisericii Greciei: simplu, smerit, om al pocăinţei, milostiv, iubitor şi desprins de orice slavă omenească sau bunuri lumeşti. Părintele Ambrozie nu se ferea să spună deschis că episcopul Antonie avea darul tămăduirii.

Prin anul 1996, episcopul i-a dat din salariul său Bătrânului Ambrozie bani pentru nevoile mănăstirii. El însă a refuzat să-i primească. I-a spus că avea înştiinţare de sus ca acei bani să ajungă la schitul românesc Prodromu, ce aparţinea de Marea Lavră (de menţionat că Bătrânul Ambrozie de ani buni nu mai fusese în Sfântul Munte). Şi, într-adevăr, aşa se făcu! A mers episcopul Antonie cu nişte fii duhovniceşti la părinţii români de la schit şi le-a dat banii şi alte ajutoare materiale. Lucrurile stăteau aşa cum spusese Bătrânul Ambrozie. Schitul avea nevoie neapărată de bani. Egumen era părintele Petroniu. De atunci, episcopul Antonie mergea regulat la Sfântul Munte, ajutând cu bani şi orice era necesar acolo unde era nevoie, cu binecuvântarea Bătrânului Ambrozie. Tot el l-a îndemnat pe vlădica Antonie să ajute şi un alt schit românesc mai mic, Colciu, unde era stareţ un bătrân orb şi harismatic, părintele Dionisie (Ignat), aflat în Sfântul Munte din 1923, fără să mai iasă vreodată în afară.

Bătrânul Ambrozie spunea din când în când fiilor duhovniceşti ai episcopului Antonie: „Este sfânt. Să vă ţineţi de rasa lui, căci e aproape de Sfântul Nicolae!” Alteori spunea: „Acolo, la Kozani, aveţi o stea luminoasă ce străluceşte în tot ţinutul!”



O întâmplare deosebită care arată dragostea ce-l caracteriza şi-o transmitea şi altora este următoarea: Bătrânul Ambrozie a vrut să-i facă un „cadou” unui fiu duhovnicesc foarte iubit lui. Aşadar, pe când se urcase în maşina aceluia, ca să meargă împreună undeva, şi când încă nu porniseră la drum, deodată toate s-au schimbat. Spaţiul, timpul dispăruseră. Bărbatul rămase inert şi începu să vadă culorile pomilor foarte intens şi să audă păsările cântând cu viersuri ce veneau din altă lume, dar care îi răsunau aproape de ureche. S-a întors către Bătrânul. Îl privi şi constată uimit că acesta strălucea. „Gheronda, ce-ai făcut?” îl întrebă după ce îşi reveni. „Spune-mi, ce-ai făcut? Ce s-a petrecut?” Bătrânul Ambrozie continua să strălucească şi la un moment dat îi zise: „Astfel va fi Raiul, copilul meu… Acum să mergem, porneşte!”

Harisma contemplaţiei

Bătrânul Ambrozie, aşa cum mărturisesc mulţi oameni ce l-au cunoscut, îi vedea adesea pe Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului, Arhanghelul Mihail, îngeri, sfinţi, dar şi pe draci.



Cândva, un fiu duhovnicesc de-al său l-a întrebat:

- În ce moment al Sfintei Liturghii eraţi cel mai mişcat, Îl simţeaţi pe Dumnezeu?

- La „Vrednică eşti cu adevărat”, copilul meu, răspunse Bătrânul.

- De ce tocmai atunci?

- Pentru că o vedeam pe Doamna noastră, Născătoarea-de-Dumnezeu, şi pe Fiul ei la arătare.



Fericita stareţă Parthenia, egumena mănăstirii din Lamia, a spus că o dată, la Sfânta Liturghie, Bătrânul a ieşit pe Uşile Împărăteşti şi chipul său era schimbat. L-a întrebat apoi:

- Gheronda, ce s-a întâmplat? Erai tot numai lumină!

El răspunse:

- Nu puteam încheia Sfânta Liturghie şi a venit Arhanghelul Mihail de m-a ajutat. Auzi? Să nu spui nimic la nimeni!



Un alt caz ce are legătură cu viaţa după moarte: un preot din Atena, Papa-Gheorghios, era în spital, bolnav de cancer. Pentru că îl iubea mult, Bătrânul Ambrozie a mers la spital să-l cerceteze. A plecat apoi înapoi la mănăstire. După 20 de zile, s-a aflat că Papa-Gheorghios a trecut la Domnul, dar Bătrânului Ambrozie nu i-a spus nimeni – căci stareţa Parthenia poruncise, ştiind că „tare se va mâhni”, să i se zică că-i bine. În fiecare zi întreba Bătrânul: „Ce face Papa-Gheorghios?” „E bine”, răspundeam toţi. Asta până într-o zi, la puţin timp după moartea preotului respectiv, când, întrebând ca de obicei despre sănătatea acestuia pe un fiu duhovnicesc, i s-a răspuns la fel: „E mai bine”. Atunci Bătrânul ridică mâna, chipurile a ameninţare, şi-i spuse: „Măi, mincinosule, ce tot spui acolo? Nu l-am văzut eu ieri cum urca către ceruri, înveşmântat tot în lumină? Câte zile are Papa-Gheorghios de când a murit, şi voi îmi ascundeţi lucrul ăsta?”



În repetate rânduri demonii îl ispiteau la arătare, ajungând uneori să-l şi bată. Dar Bătrânul Ambrozie nu vorbea cu una, cu două, despre astfel de lucruri. Semnele bătăilor primite de la demoni erau vizibile pe trupul său, ca atunci când îl muşcaseră de mâna dreaptă, între degetul mare şi arătător, iar fericitul episcop de Sisaniu şi Siatistis, văzând semnul pe mâna sa, se întoarse şi-i spuse unui fiu duhovnicesc ce-l însoţea: „Vezi ce i-a făcut satana?”



Au fost două cazuri foarte importante, când Sfântul Nectarie din Eghina s-a arătat Bătrânului Ambrozie şi l-a vindecat de nişte boli ce-l chinuiau de ceva vreme.

Primul a avut loc la Geneva, în iulie 1978, când a fost chemat acolo de episcopul Damaschin al Elveţiei, văr-primar cu episcopul de atunci al Ftiotidei, Damaschin. Motivul: doctorii de la spitalul „Apostolul Pavel” nu l-au operat bine la picior (pe 30 iulie 1977) în urma unui accident de maşină pe care-l suferise şi tot avea dureri, cu toate că stătuse în spital destule luni. Îi puseseră o tijă mai mare decât trebuia.

Doctorii elveţieni de la Hôspital Cantonal (1211 Genève 4) l-au operat iarăşi şi Bătrânul putea să păşească foarte repede fără probleme. Însă, pe când se afla încă în spital, îl apucă din nou o durere de rinichi, ce-l chinuia de ani buni. Doctorii constatară că avea pietre la rinichi şi Bătrânul Ambrozie s-a gândit să facă operaţie, ca să le scoată. I-a spus despre asta stareţei Parthenia, care-l însoţise, dar ea nici n-a vrut să audă. Prefera să se întoarcă în Grecia, de aceea Bătrânul începu de îndată să-l roage pe Sfântul Necatrie să facă iarăşi o minune. Cu toate acestea, operaţia fusese programată. Dar seara, înainte de operaţie, pe când se ruga Bătrânul, iar în mănăstirea lui din Grecia se făcea priveghere pentru restabilirea sănătăţii lui, avu loc minunea. I-a apărut Sfântul Nectarie în trup, îmbrăcat ca monah; au ieşit în salon şi începură să vorbească. Au vorbit destul timp. Bătrânul i-a spus necazul său şi despre operaţia programată a doua zi. Atunci sfântul l-a atins cu palma în dreptul rinichilor şi apoi plecă. După puţin, pietrele au ieşit singure, o dată cu udul. Dar erau exagerat de mari, încât mare minune a fost iasă pe calea firească odată cu urinarea, mai ales că una dintre ele avea mărimea unei nuci! Astfel, nu e deloc de mirare că un doctor elveţian, când văzu a doua zi dimineaţă aşa lucru de necrezut, a exclamat:

- Voi, ortodocşii, aveţi o credinţă vie! Noi am falsificat-o şi denaturat-o…

De atunci, Bătrânul Ambrozie n-a mai avut niciodată probleme cu rinichii. Ba chiar odată, când avea probleme cu mijlocul şi se întreba dacă nu cumva au revenit durerile vechi, stareţa Parthenia i-a dat adevărata explicaţie despre cum stăteau lucrurile:

- Hai, binecuvântatule, Sfântul Nectarie nu e mincinos! Ai doar o simplă răceală!

Al doilea caz s-a întâmplat când Bătrânul Ambrozie era internat în spitalul „Evanghelismos”, având dureri cumplite. S-a constatat că ele se datorau unei afecţiuni a intestinelor numită ileus. Era greu să se decidă operarea lui, pentru că se afla la o vârstă înaintată şi, în plus, trecuse prin multe boli. Operaţia era totuşi necesară. Astfel, s-a hotărât să fie operat a doua zi. Dar noaptea i s-a arătat iarăşi Sfântul Nectarie, i-a deschis abdomenul, i-a tras intestinul, l-a curăţat şi l-a pus la loc. Un fiu duhovnicesc aflat lângă el nu l-a văzut pe Sfântul Nectarie şi ce făcea el. A observat doar o schimbare la Bătrânul, după „operaţia” sfântului. Despre această vindecare n-a spus decât stareţei Parthenia:

- Parthenia, a venit Sfântul Nectarie, m-a deschis şi am văzut cum mi-a deznodat intestinul, care era strangulat, l-a pus iar în pântece şi mi-a zis: „Vino, Ambrozie, să vezi de dragul cui am venit azi aici”. Şi m-a urcat la înălţime şi i-am văzut pe fiii mei duhovniceşti rugându-se. Nu-ţi poţi închipui, Parthenia, câţi erau!

Harisma străvederii

Într-o Duminică, Bătrânul era în mănăstire şi liturghisea. Atunci, din sfântul Altar a văzut în duh hirotonia întru diacon a unui fiu duhovnicesc de-al său, ce se săvârşea tocmai în Creta. Când hirotonia era spre sfârşit, iar episcopul striga „Vrednic este!”, Bătrânul Ambrozie a ieşit din Altar şi, stând în faţa Uşilor Împărăteşti, a spus şi el cu putere de trei ori „Vrednic este!” Cei prezenţi au rămas surprinşi şi nu ştiau ce să creadă, dar el, ca să-i liniştească, le spuse:

- În clipa aceasta este hirotonit un fiu duhovnicesc de-al meu, şi-am strigat şi eu laolaltă cu ceilalţi!

Iubea mult copiii şi se întrista dacă vreunul suferea sau era în primejdie să se piardă. Astfel, când l-a vizitat cândva o familie, s-a întors către băiatul de 12 ani şi i-a spus:

- Eşti băiat bun. La biserică mergi?

- Merg.

- Te spovedeşti?

- Mă spovedesc.

- A, bine. Dar pe la baruri să nu mai mergi!

- La bar, Gheronda? Cum să meargă copilul nostru la bar?, sări mama ca arsă. Îngeraşul nostru nu merge în astfel de locuri!

- Cum nu merge?!, insistă Bătrânul Ambrozie. A mers de două ori, iar acum e gata să meargă şi a treia oară.

Şi se întoarse spre băiat, iar acesta mărturisi cu oarecare reţinere:

- Păi… Gheronda, m-au dus alţii. Eu… n-am vrut…

Atunci Bătrânul începu să-i sfătuiască: „Acolo diavolul este de nestăpânit şi seamănă moarte”.



Odată, un fiu duhovnicesc avea pomelnice ce trebuiau pomenite. Erau scrişi pe aceeaşi hârtie şi viii şi morţii laolaltă. Când la Sfânta Liturghie Bătrânul Ambrozie ieşi pe Uşa Împărătească, întrucât nu vedea bine, i-a dat lui hârtia s-o citească. Acela începu cu viii. Însă când s-a terminat lista cu cei vii, n-a făcut pauză, ca preotul să spună „Încă ne rugăm şi pentru fraţii noştri cei adormiţi…”, ci a continuat de îndată cu cei adormiţi. „Opreşte!”, i-a strigat Bătrânul, care nu vedea hârtia şi să poată astfel să-i deosebească pe cei vii de cei adormiţi… Şi, după ce făcu ectenia pentru cei adormiţi, îi făcu semn să continue.

Harisma înainte-vederii

Într-o seară de august 2006, Bătrânul le-a spus la două fiice duhovniceşti, care-l îngrijeau:

- Aţi strâns rufele?

- De ce, Gheronda?

- Deoarece vine furtuna şi se vor uda.

Ele nu l-au luat seama, considerându-o glumă, şi au râs – era o căldură insuportabilă şi nimic nu arăta că ar veni ploaia. La ora unu noaptea, însă, începu brusc să plouă. A fost o aversă puternică de ploaie ce a ţinut doar 10 minute, dar care făcu toate rufele de pe sârmă ude leoarcă.



O învăţătoare merse oarecând la Bătrânul Ambrozie să-l roage pentru bărbatul ei, care se lovise la cap şi era într-o stare gravă. Bătrânul nu-i răspunse, dar o fixă cu privirea şi o întrebă:

- Cum îi cheamă pe copiii tăi?

Ea începu să spună numele celor patru copii ai ei. Cum auzi numele unuia dintre aceştia, Bătrânul îi zise:

- Când va ajunge la vârsta lui Hristos, va face infarct şi va muri.

Femeia începu să plângă. Bătrânul, ca s-o mângâie, îi zise:

- Dacă copilul ăsta nu moare, cu mintea ce-o are, poate să guverneze toată Grecia!

Fiul ei însă a trecut la Domnul la vârsta de 33 de ani şi poate o fi durut-o mult pe mamă pierderea lui, dar, aşa cum singură spunea şi, mai ales, după descoperirea ce i-a făcut-o Bătrânul Ambrozie, a priceput că aşa a fost voia lui Dumnezeu; s-a resemnat şi a trecut mai uşor peste această durere de nesuferit.



Odată, un fiu duhovnicesc l-a vizitat pe Bătrânul.

- Cum eşti, Gheronda?

- Nu sunt bine, copilul meu. Anul ăsta plec.

- Nu, părinte! Oamenii mai au nevoie de tine. Să nu pleci!

- Gata, de-acum. E ultimul an.

- Şi când pleci?

- Pe la sfârşitul toamnei.

- Ce lună?

- Ascultă ce-ţi spun. Sfârşitul lui noiembrie – începutul lui decembrie. Să-ţi aminteşti asta!

Omul se puse pe plâns.

- Nu plânge! Aşa-i viaţa şi trebuie să plec.

Şi, într-adevăr, Bătrânul Ambrozie s-a mutat la viaţa cea veşnică pe 2 decembrie 2006.



O femeie ajunsese să cadă într-o deznădejde cumplită. Nu găsea ieşire (sau aşa credea ea) într-o problemă gravă ce-o chinuia şi se hotărî să-şi pună capăt zilelor. Era 11 seara. Se sui pe parapetul balconului – locuia la etajul 3 – hotărâtă să se arunce jos. În chiar acea clipă auzi telefonul sunând insistent. Cu chiu, cu vai, intră în casă şi ridică receptorul. Era Bătrânul Ambrozie. Spre surprinderea ei, îl auzi spunându-i cu glas dulce:

- Închide uşa de la balcon şi pune-te în pat. Odihneşte-te! Am să mă rog în noaptea asta pentru tine. Dimineaţa, cum te trezeşti, sună-mă!

Femeia rămase ca trăsnită. Făcu ascultare. Se puse în pat şi adormi îndată, ca şi cum ar fi luat somnifere. Dimineaţa, când se trezi, se simţi cel mai fericit om din lume; se întreba cum s-a făcut asta, de vreme ce nici una din problemele ei nu se schimbase. Îl sună pe Bătrânul. Nici n-apucă să îngăime ceva, că Bătrânul îi şi spuse:

- Acum eşti bine, copilul meu. Văd asta. M-am rugat la Dumnezeu şi ruga mi-a fost ascultată.

Şi începu apoi s-o mângâie şi să îi dea curaj.

Alte întâmplări minunate

Odată, un fiu duhovnicesc de-al Bătrânului Ambrozie l-a luat şi au mers împreună la biserica unde era cântăreţ. Bătrânul a rămas în altar, împreună cu preotul slujitor. Când se sfârşi Sfânta Liturghie, preotul bisericii veni la cântăreţ şi-l întrebă uimit:

- Ce se petrece? Cine-i ăsta de aici?

- Cum adică ce se petrece?

- Îl cunoşti bine?

- Foarte bine. De ce?

- Pentru că, în timp ce eram îngenunchiat înaintea Sfintei Mese la Heruvic şi îl lăsasem în stânga mea, trecu ceva ca un curent, adiere de vânt – şi deodată îl văd de-a dreapta mea. Cum a făcut asta?



Într-un an (probabil în 1998) de Duminica Tomii, maica Nectaria observă mirată că cununa de spini aşezată pe capul Domnului (adică deasupra crucii unde era pictat Mântuitorul răstignit) înflorise. Era uscată, căci o folosiseră deja doi ani la rând. Acum însă răsăriseră nişte floricele mici, roşii şi verzi. Merse la stareţa Parthenia şi-i spuse ce se întâmplase. Văzu asta şi Bătrânul Ambrozie care, întrucât nu-i plăcea venirea în masă a oamenilor la mănăstiri şi apropierea de Dumnezeu doar din pricina minunilor şi întâmplărilor suprafireşti, le spuse maicilor:

- Vedeţi minunea, să o credeţi, dar să nu trâmbiţaţi despre asta! Nu vreau ca oamenii să vină la mănăstiri pentru astfel de lucruri…

Coroana a rămas înflorită timp de 20 de zile.

Apoftegme ale Bătrânului Ambrozie

Să te rogi continuu! Nu doar cu buzele, ci şi cu mintea şi cu sufletul: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel Viu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa”. În acest chip vei ajunge la Dumnezeu şi-l vei vedea strălucind ca Soarele.

Pe oameni îi iertăm, nu ne certăm cu ei.

Să ceri de la Domnul iubire. În iubire se ascund toate virtuţile.

Vai mie, dacă nu mă pocăiesc şi nu plâng pentru păcatele mele!

Eu am purtat păcatele altora. Pe mine cine mă va mântui?

Curvia se plăteşte cu mult sânge şi cu multă durere.

Dumnezeu nu ne judecă pentru că avem căderi, ci pentru că nu ne ridicăm. Vezi, firea omenească foarte uşor alunecă…

Pocăinţa e un dar al lui Dumnezeu. Trebuie să o cerem, ca să devenim vase ale alegerii.

Să faceţi milostenie către toţi care au nevoie. Unde este dragostea, dacă nu facem milostenie?

Să mergi acum la Dumnezeu?! Unde să mergi, cu traista goală? Trebuie s-o umpli. Acum e goală. Cum mergi aşa la Domnul?

Sărmanii politicieni! Dacă nu ne păzea Maica Domnului… vai de capul nostru, dacă depindeam de ei!

Când cereţi ceva de la Domnul în rugăciune, să adăugaţi la urmă: „dacă e spre folosul sufletului meu”. Asta arată smerenie şi lăsare în voia lui Dumnezeu.

Pe Domnul să-L cauţi, nu pe oameni. Aici suntem trecători. Altundeva e patria noastră.

Să ştii: pe primul plan e rugăciunea şi apoi treburile.

Când avem încercări grele, cancer şi boli grave este cercetarea lui Dumnezeu. E spre pocăinţa noastră.

Să avem toţi cunoştinţă Cui ne rugăm, pentru Cine trăim şi care-i ţelul nostru. Să-i iubim şi să-i iertăm pe păcătoşi, aşa cum şi Dumnezeu ne îngăduie pe noi.

Dacă în viaţa noastră păzim poruncile lui Dumnezeu, devenim proroci, sfinţi, taumaturgi; îi vom învia duhovniceşte şi sufleteşte pe oameni.

Gândurile rele pleacă atunci când ne rugăm.

Nu căuta să vezi exemple de la alţii. Fii tu exemplu! Nu căuta ce face unul sau altul. Tu – nu există altul!

Teologia a pierdut drumul; nu avem teologi credincioşi. Ei se ocupă cu lucruri teoretice. Se pierd în frumuseţea teoriei şi le lipseşte tuturor făptuirea.

Hristos nu vrea vorbe. Fapte vrea. Asta să faceţi! Aşa veţi da dovadă că sunteţi de-ai Lui.

Văzut-ai pe Marele Vasile? Avea har de la Dumnezeu şi nu dormea deloc. A trăit 49 de ani, şi-ai văzut ce lucrare a făcut? Eu, însă, am 80 de ani şi n-am ajuns nici la degetul lui mic.

Spune-i că nu face bine dacă nu se duce Duminicile la biserică. Nu pierde Dumnezeu. Ea pierde.

Familia trebuie să aibă acelaşi duhovnic.

Raiul nu se câştigă cu vorbe, dacă nu te lupţi după lege şi corect.

Să nu te mai aud că zici aşa ceva! Auzi, să mă facă el sfânt!… Pleacă de aici!

Să fim prunci la răutate, dar desăvârşiţi la minte.

A consemnat monahul Gherontie (Nica).

Articol apărut în nr. 19 şi nr. 20 din “Familia Ortodoxă”.

"Palatul Povestilor" va fi lansata in Pitesti

In Paraclisul "Centrului de Servicii Sociale Patriarh Justinian Marina" gasiti crucea care a stat 10 ani pe pieptul Sf.Gherasim Kefalonitul

Nota: Puteti ajunge la Paraclisul Centrului din Pajura cu troleibuzele 86 sau 65.


Doamne ajuta!
In perioada 26 - 29 Mai am mers in Insula Kefalonia la Manastirea Sfantului Gherasim, izbavitorul de demoni si vindecator al celor cu boli psihice, pentru a duce un papucel si o cruce care urmau sa fie puse in racla cu cinstitele moaste ale Sfantului Gherasim. Ajungand in insula Kefalonia am fost primiti cu mare bucurie, mai ales ca in aceasta manastire vietuiesc spre slava lui Dumnezeu 8 maici din Romania.

In sederea noastra la Manastirea Sfantului Gherasim unde am fost cazati am avut si o intalnire cu maica stareta Casiani care, de asemenea, ne-a primit cu mare bucurie. Dorinta noastra atunci cand am plecat a fost sa cerem o particica din Sfintele moaste si de aceea am inaintat maicii starete o cerere pentru aceasta. Citind cererea ne-a explicat ca nu se pot da Sfinte moaste deoarece Sfantul este intreg. Atunci am cerut cu binecuvantarea dansei orice de la Sfantul, ca binecuvantare pentru credinciosii din Paraclisul Binecredinciosul Iustinian cel Mare.

De asemenea, am facut cadou din partea credinciosilor o cruce de binecuvantare si o icoana cu Binecredinciosul Imparat Iustinian cel Mare. Bucuria a fost imensa deoarece maica stareta s-a bucurat de crucea care acum sta la loc de cinste pe Sfanta Masa din Biserica, unde se afla si trupul intreg al Sfantului Gherasim. Gandindu-se ce ar putea sa ne ofere iata ca Sfantul Gherasim a lucrat si au gasit o Cruce ce a stat pe trupul Sfantului Gherasim mai bine de 10 ani, o cruce pe care nu o mai gaseau. Ne-a privit si a spus: Sfantul Gherasim va iubeste, parinte. Mare bucurie ati primit prin acest dar de la Sfantul Gherasim.

La plecarea din insula am simtit prezenta Sfantului tot drumul, iar crucea mirosea a mir de cate ori ne apropiam de ea. Astfel Dumnezeu a facut o mare minune prin Sfantul Gherasim aducand aceasta cruce in Romania - Bucuresti mai ales ca Sfantul Gherasim nu este asa cunoscut in Romania. Este un Sfant care ajuta cand cerem cu credinta ajutor. Este Sfantul care izgoneste demonii si farmecele dar este si vindecator a multor boli incurabile si a bolilor psihice.Impreuna cu Sfantul Spiridon si Sfantul Dionisie este mare facator de minuni.

De aceea in Paraclisul "Centrului de Servicii Sociale Patriarh Justinian Marina" este pusa la inchinare, spre slava lui Dumnezeu si spre cinstea Sfantului Gherasim, aceasta cruce minunata, care ajuta pe oricine se inchina cu cinste bunului Dumnezeu si Sfantului Gherasim din Kefalonia.

De asemenea, am primit si ulei de la candela Sfantului Gherasim din Kefalonia si pamant de sub racla Sfantului, pamant ce face minuni pentru cei bolnavi.

In Paraclisul nostru se afla si o particica din moastele Sfantului Ioan Iacob Hozevitul.

Pr. Ionut Bogdan Vaduva - www.asociatiadiaconia.ro, telefon 0744.58.99.56.

Libraria Sophia va invita la expozitia de icoane CHIPURI DE LUMINA

Aγιος Γεράσιμος (Saint Gerasimos) Festival - Kefalonia, Greece 8/16/96

Ecaterina povesteste o mica minune savarsita de Sfantul Gherasim Kefalonitul

Mai multe despre Sfantul Gherasim Kefalonitul puteti afla din cartea Sfantul Gherasim Kefalonitul, izgonitorul diavolilor- viata, minunile, acatistul.

Pe blogul ortodoxiesiviata am gasit urmatoarea marturie:

"Vreau să povestesc şi eu o minune pe care Sfantul Gherasim a făcut-o cu o prietenă de-a mea. Mergând la Bucureşti la un control medical, ea s-a gândit să-i dăruiască medicului o icoană deosebită. A atras-o în mod special icoana Sfantului Gherasim. Străbătând Bucureştiul cu icoana într-o sacoşă, din cauză că are o maladie a coloanei vertebrale, se simţea împovărată de greutatea sacoşei, şi gândea: "Sfinte Gherasim, regret că am luat icoana asta. Dac-ar fi mai uşoară..." În acel moment a mutat sacoşa pe umărul celălalt şi... minune! Sacoşa era uşoară ca un fulg. Prietena mea îi spune uimită şi fetiţei ei ce se întâmplase. Copilul, curat, îi răspunde: " Ce te miri? Mi se pare normal!"

Sfantul Gherasim din Kefalonia (1506-1579) – tamaduitorul bolilor psihice

Troparul Sfantului Gherasim

Vietuitor al pustiului, ocrotitor al ortodocsilor si inger in trup, vindecator si de Dumnezeu purtator te-ai aratat noua. Pentru aceasta noi, credinciosii, te laudam pe tine, dumnezeiescule Gherasime, ca in chip vrednic ai dobandit de la Dumnezeu tamaduiri si harul vesnic. Si ii vindeci pe cei bolnavi, pe demoni ii alungi, iar celor ce te cinstesc pe tine le izvorasti tamaduiri. Vlastar dumnezeiesc al Peloponezului si comoara nepradata a Kefaloniei, lauda cea mare a intregii Elade, Sfinte Gherasime de Dumnezeu purtatorule, ocroteste pe robii tai !

Dupa cum spuneam in numarul trecut, rubrica "Marturisitori ai Ortodoxiei" poposeste in Insulele Ionice, un taram binecuvantat de Dumnezeu cu o frumusete pitoreasca, dar si cu ocrotirea a trei sfinti facatori de minuni: Sfantul Ierarh Spiridon (Corfu), Sfantul Ierarh Dionisie (Zachintos) si Sfantul Ierarh Gherasim (Kefalonia) - despre care vom vorbi in acest numar.

Tanarul bogat care a ajuns calugar

Sfântul Gherasim a vieţuit între anii 1506-1579. El a provenit din familia Notaras, care era una dintre cele mai bogate şi mai apreciate familii din Grecia.

A fost tuns în monahism în Muntele Atos, a trăit timp de 12 ani la Ierusalim, a petrecut vreme îndelungată în Creta şi Zachintos, iar în 1555 a ajuns în Kefalonia. Aici şi-a petrecut primii cinci ani într-o peşteră în regiunea Lassi. Iar apoi a ajuns în zona în care astăzi este situată Mănăstirea Sfântului Gherasim, aproape de Valsamata. El a trasformat această mănăstire într-un loc de îngrijire pentru săraci şi, astfel, ea a devenit un centru de caritate creştină.

Locuitorii insulei Kefalonia îl cinstesc cu mare evlavie pe Sfântul Gherasim şi consideră că el este cel care îi ocroteşte şi îi vindecă de boli. Ca un simbol al preţuirii faţă de acest sfânt, foarte mulţi copii din insulă poartă numele lui.

Trupul Sfântului Gherasim este păstrat şi protejat într-o raclă de sticlă la Mănăstire şi niciodată nu s-a descompus. După adormirea lui, trupul a fost îngropat de două ori şi a fost exhumat intact, fapt care a făcut ca Biserica Ortodoxă să îl canonizeze ca sfânt.

Ocrotitor al kefalonienilor din exil

Kefalonienii care au plecat în exil de-a lungul lumii, îl cinstesc şi se roagă cu aceeaşi dragoste cu care o făceau şi când erau pe insulă. Biserica mare a Mănăstirii care adăposteşte moaştele sfântului, dar şi impunătoarele anexe s-au construit numai din donaţii de la locuitorii insulei care lucrează şi trăiesc în Statele Unite ale Americii. Kefalonieinii care au ajuns la începutul secolului 20 în Statele Unite Ale Americiia au construit şi în New York City o Biserică ce are hramul Sfântului Gherasim.

În anul 1953, imediat după ce s-a înregistrat puternicul cutremur de pământ, care a distrus insula Kefalonia în proporţie de 90%, au fost foarte multe arătări ale Sfântului Gherasim de-a lungul întregii insule. Cei care au fost vătămaţi şi au fost prinşi în interiorul locuinţelor şi al clădirilor au spus că acesta i-a mângâiat şi i-a întărit .

Tamaduitor al persoanelor cu boli psihice

În timpul sărbătorii Sfântului Gherasim din data de 16 august, trupul lui este purtat deasupra persoanelor bolnave pentru ca acestea să primească vindecarea. Datorită multor minuni pe care le-a înfăptuit, Sfântul Gherasim este considerat protectorul şi tămăduitorul persoanelor cu boli mintale. De asemenea, în data de 20 octombrie are loc o procesiune în jurul Mănăstirii în timpul Sfintei Liturghii, iar trupul sfântului este purtat în raclă în picioare, asa cum se poartă şi trupurile Sfinţilor Dionisie din Zachintos şi Spiridon din Corfu.

Traducere E.T. dupa Wikipedia.

Sursa: Apostolat in Tara Fagarasului

Sfantul Gherasim din Kefalonia

Acatistul Sfantului Gherasim Kefalonitul, Izgonitorul demonilor

(care se praznuieste la 16 august si 20 octombrie)



Condacul 1:
Pe robul lui Dumnezeu, Sfantul Gherasim, care prin multimea nevointelor sale a primit cununa cea nestricacioasa, pe cel care prin sfintele sale moaste revarsa rauri de tamaduiri, veniti, credinciosilor, sa-l laudam intr-un glas, zicand: Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Icosul 1:
Viata ta a fost o viata rastignita, sfinte al lui Dumnezeu, ca lepadand poftele lumesti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevointa si defaimand trecatoarele desfatari. Invatandu-ne de la tine sa mergem pe calea Evangheliei si a rugaciunii, iti zicem cu inima smerita:

Bucura-te, ca pamantul Trikalei l-ai binecuvantat,
Bucura-te, ca din copilaria ta ai mers pe calea virtutilor,
Bucura-te, ca in insula Zakintului te-ai indeletnicit cu rugaciunea,
Bucura-te, ca impreuna cu sfintii aghioriti o lauzi pe Nascatoarea de Dumnezeu,
Bucura-te, ca te-ai invrednicit sa te inchini la Locurile Sfinte,
Bucura-te, ca in biserica Sfantului Mormant ai primit mangaiere cereasca,
Bucura-te, ca aprinzand acolo candele ai aprins si candela inimii tale,
Bucura-te, ca fiind hirotonit preot nu ti-ai immputinat nevointele,
Bucura-te, ca intorcandu-te in Zakint in pestera ai vietuit,
Bucura-te, ca in Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!


Condacul 2:
Ocrotitor al drept-credinciosilor te-ai aratat, sfinte, risipind mrejele ereticilor apuseni care cautau sa atraga lumea in inselare. Ca prin taria cuvantului si prin multimea minunilor ai inchis gurile ritorilor mult-vorbitori, cantandu-I lui Dumnezeu cel in Treime laudat : Aliluia.

Icosul 2:
Si dupa moartea ta ai fost prigonit de carturarii si preotii slujitori ai papei, care nu voiau sa recunoasca sfintenia ta si darul dat tie de Dumnezeu prin neputrezirea sfintelor tale moaste, care statusera in pamant mai mult de doi ani si fusesera descoperite intregi si binemirositoare. Trupul tau binecuvantat a fost ingropat iarasi in pamant, spre mahnirea credinciosilor, dar nu dupa multa vreme a fost pus in biserica spre inchinare, spre bucuria celor care te laudau, zicand:

Bucura-te, ca prigonitorii sfintelor tale moaste au fost rusinati,
Bucura-te, ca prin neputrezirea trupului te-ai aratat templu al Duhului Sfant,
Bucura-te, semn de netagaduit al Invierii Mantuitorului Hristos,
Bucura-te, mustratorule al celor care defaima predaniile Sfintilor Parinti,
Bucura-te, ca prin minuni ai rusinat propovaduirea catolicilor,
Bucura-te, ca pe hotul care a spart geamul raclei tale l-ai pedepsit,
Bucura-te, cel ce ii pedepsesti pe cei care batjocoresc Biserica lui Hristos,
Bucura-te, aprig dusman al schismelor si ereziilor,
Bucura-te, indreptatorul al celor rataciti pe calea adevarului,
Bucura-te, ca pe multi i-ai adus la cunoasterea dreptei credinte,
Bucura-te, povatuitorule al preotilor pe calea marturisirii adevarului,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 3
Cine poate spune multimea minunilor tale, robule al lui Dumnezeu? Ca poporul te lauda , multumindu-ti pentru grabnicul tau ajutor, ca nu s-a pomenit sa alerge cineva la tine si sa ramana fara raspuns. Si, pentru aceasta, Ii cantam Celui ce te-a incununat : Aliluia!

Icosul 3:
Te-ai aratat omului care voia sa aduca la manastirea ta zece capre, ca multumire pentru ajutorul primit de la tine, si i-ai aratat drumul, ca sanu se rataceasca. Si cand te-ai facut nevazut, el a inteles purtarea ta de grija, ca si dupa moarte ai primit puterea de a fi calauza crestinilor. Pentru aceasta ti-a cantat unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ne arati calea spre Imparatia Cerurilor,
Bucura-te, ca primesti laudele noastre preucm Hristos cei doi bani ai vaduvei,
Bucura-te, nadejde a celor ispititi de deznadejde,
Bucura-te, lumina cereasca care luminezi vietile noastre,
Bucura-te, ca alungi indoiala de la cei slabi in credinta,
Bucura-te, ca pelerinii simt chemarea ta si se grabesc sa ajunga la tine,
Bucura-te, ca manastirea ta, Noul Ierusalim, sa aratat comoara duhovniceasca,
Bucura-te, indrumator al monahilor pe calea muceniciei fara de sange
Bucura-te, ca impreuna cu Sfantul Spiridon esti surpator al ereziilor,
Bucura-te, ca impreuna cu Dionisie oocrotitor esti al drept credinciosilor,
Bucura-te, ca ai binecuvantat pamantul Zakintului,
Bucura-te, ca nu doar insulele , ci tot pamantul grecesc te cinsteste,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 4:
Sa alerge multimea bolnavilor spre ajutorul ceresc, sa caute cei istoviti din pricina durerilor spre Sfantul Gherasim, care s-a aratat doctorie dumnezeiasca, nou sarpe de arama ridicat de Dumnezeul lui Moise in pustia sufletelor noastre, si sa ii cantam Celui ce l-a acoperit cu multumire de daruri: Aliluia.

Icosul 4 :
Pe negustorul cu mana bolnava nu l-ai lasat sa alerge prin tari straine dupa ajutorul doctorilor cu nume mare, ci l-ai chemat la manastirea ta din Kefalonia. Si, atingandu-se de racla ta, dupa ce s-a rugat cu credinta, a dobandit tamaduire. Si, impreuna cu sotia sa, I-a multumit lui Dumnezeu, pentru care noi iti zicem unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce auzi rugaciunile bolnavilor,
Bucura-te, ca ai primit de sus darul tamaduirilor,
Bucura-te, far spre care se indreapta multimea celor suferinzi,
Bucura-te, cel ce vii in intampinarea celor apasati de boala,
Bucura-te, doctor ceresc care ii cercetezi pe bolnavi,
Bucura-te, ca ii pazesti pe credinciosi de doctorii cei nepriceputi,
Bucura-te, ca gonesti frica celor ce se tem de doctori,
Bucura-te, ca stingi focul durerilor de nesuportat,
Bucura-te, ca ii ajuti pe cei pe care nu ii vindeci sa rabde fara sa carteasca,
Bucura-te, scapare a celor care nu mai asteapta ajutor de la oameni,
Bucura-te, ca in ceasul mortii veghezi sufletele care parasesc aceasta lume,
Bucura-te, ingrijitor al celor care ii ingrijesc pe bolnavi,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 5:
Minune nemaiauzita s-a aratat prin tine, sfinte, ca prin femeia stapanita de duhul necurat care voia sa o arunce in apa si sa o inece ai tinut-o prin rugaciunile tale deasupra apei. Si le-ai cerut maicilor sa alerge sa o ajute, iar ele, gasind-o stand deasupra apei ca pe uscat si vazand ca se tamaduise, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 5 :
"Gherasime, ma arzi ca un foc , voi pleca, caci m-au ajuns flacarile pe care le scoti din tine", a strigat diavolul prin gura tinerei care fusese adusa la racla cu sfintele tale moaste, marturisind darul dat tie de Dumnezeu. Si tanara, tamaduindu-se, ti-a adus multumiri cu inima zdrobita, zicandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cuvioase, ca mare este darul dat tie de sus,
Bucura-te, ca cei chinuiti de diavol primesc usurare prin tine,
Bucura-te, prigonitorule al duhurilor celor necurate,
Bucura-te, lumina care gonesti intunericul,
Bucura-te, rugator pentru cei pentru care nu are cine sa se roage,
Bucura-te, primind cuvintele de multumire de la cei pe care i-ai ajutat,
Bucura-te, ca ai tinut-o deasupra apei pe femeia indracita,
Bucura-te, ca ai vindecat-o prin rugaciunile tale,
Bucura-te, ca maicile au cunoscut puterea rugaciunilor tale,
Bucura-te, ca prin aceasta minune le-ai indemnat sa recunoasca sfintenia ta,
Bucura-te, ca atunci sfintele tale moaste au fost puse spre inchinare,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 6:
Vazand cum unii crestini biruiti de deznadejde au fost ispititi de gandul sinuciderii, ai venit in ajutorul lor in chip minunat, indemnandu-i sa lepede cugetele dracesti si sa ii cante lui Dumnezeu : Aliluia.

Icosul 6:
Pe tanarul indracit care vroia sa-si puna capat zilelor si s-a aruncat din clopotnita, nu numai ca l-ai tinut in viata, ci l-ai si tamaduit de suferinta sa, izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut ca, din pricina caderii, tanarul va muri i-ai intarit in credinta in Dumnezeu, pentru care ai zis catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, ca strici urzelile diavolesti,
Bucura-te, ca tanarul care s-a aruncat din clopotnita nu a murit,
Bucura-te, ca l-ai scos nevatamat din gura iadului,
Bucura-te, ca ii feresti pe crestini de pacatul sinuciderii,
Bucura-te, sfinte, care te rogi pentru toata lumea,
Bucura-te, ca nu te scarbesti de patimile noastre,
Bucura-te, ca ne arati calea lepadarii de patimi,
Bucura-te, ca ne chemi la razboiul duhovnicesc,
Bucura-te, mustratorule al leneviei si iubirii de sine,
Bucura-te, ca aduci lumina in mintile intunecate,
Bucura-te, ca cei pe care i-ai scapt din ghearele iadului iti multumesc,
Bucura-te, apus al disperarii si rasarit al nadejdii,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 7:
"Crucea este arma nebiruita, sabie cu doua taisuri", striga copilul chinuit de diavol, muscand crucea ta pe care o tinea preotul care citea rugaciuni in fata sfintelor tale moaste. Si diavolul, strigand ca nu poate suferi puterea ta, a plecat, iar copilul i-a cantat Domnului: Aliluia.

Icosul 7:
Mult au suferit parintii lui Spiridon, vauzindu-l pe copilul lor stapanit de diavol cum iti spunea cuvinte hulitoare. Dar, avand in sufletele lor nadejdea in Dumnezeu si stiind multimea minunilor tale , au staruit in rugaciune si rugaciunea le-a fost ascultata. Iar noi, crezand ca vii in ajutorul tuturor celor care se roaga tie cu credinta, iti aducem aceste putine laude:

Bucura-te, cel ce lui Spiridon i-ai luminat copilaria,
Bucura-te, ca ai implinit rugaciunile parintilor lor,
Bucura-te, cel ce ai sters multimea lacrimilor lor,
Bucura-te, ca prin nevointa ta ai primit putere impotriva demonilor,
Bucura-te, ca puterea crucii ti-a fost pavaza in ispite,
Bucura-te, ca cei ce saruta crucea ta iau binecuvantare,
Bucura-te, chemarea pe calea cea ingusta a mantuirii,
Bucura-te, pilda de nevointa si dreptar de rugaciune,
Bucura-te, ca ne inveti sa iubim nevointa,
Bucura-te, ca te-ai asemanat pustnicilor din vechime,
Bucura-te, ca impreuna cu acestia te rogi pentru noi pacatosii,
Bucura-te, ca ne calauzesti spre Ierusalimul cel de sus,
Bucura-te, Sfinte Ghersime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 8:
Prin gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit duhul necurat zicandu-ti : " Nu am putere asupra ta, caci prin rugaciune te faci foc pe deplin". Iar tu i-ai dat tamaduire bolnavei si impreuna cu parintii sai, aceasta I-a adus Domnului cantarea de multumire: Aliluia.

Icosul 8:
Nu te-ai scarbit de femeia indracita, care te blestema in fel si chip, ci ti-a fost mila de ea, ca mult patimise din lucrarea diavolului. Si, plecand urechile la rugaciunea indureratului ei barbat, ai vindecat-o, pentru care au plecat din manastirea ta multumindu-ti pentru ajutor si zicandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, foc ceresc care ii arzi pe diavoli,
Bucura-te, ca pe cei care ajung la sfintele tale moaste ii binecuvantezi,
Bucura-te, ca pe cei care nu pot ajunge la tine ii ajuti dupa credinta lor,
Bucura-te, tamaie cu bun miros care alungi demonii,
Bucura-te, ca risipesti puterea farmecelor,
Bucura-te, cel ce ne feresti de rautatile dusmanilor,
Bucura-te, ca in fata ta vrajitorii se arata neputinciosi,
Bucura-te, ca pana la sfarsitul vremurilor vei lupta impotriva lor,
Bucura-te, ca intaresti in rabdare rudele celor indraciti,
Bucura-te, ca in ispite aduci alinare sufletelor lor,
Bucura-te, glas care canta laude Dumnezeului celui viu,
Bucura-te, ca pomenirea numelui tau le este rana demonilor,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 9:
Doi ani de zile au patimit cei doi frati indraciti din Mavrata , si prin rugaciunile tale ingerii intunericului au plecat , zicand: " Ne-ai ars, nu mai putem sa ramanem mai mult". Iar noi , cunoscand puterea data tie de la Dumnezeu, Il laudam si cu multumire Ii cantam : Aliluia.

Icosul 9:
" Mama, dezleaga-ma", a zis catre mama sa tanarul care fusese legat pentru tulburarea facuta din pricina demonului care il stapanea. Caci, cautand ajutor de la doctori, a ramas neajutorat, dar cerand ajutor de la tine a aflat izbavire si , tamaduindu-se, ti-a cantat unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce ai vestit bucuria mamei credincioase si fiului ei,
Bucura-te, cel ce ai adus linistea in sufletele lor chinuite,
Bucura-te, ca pe tatal cel necredincios l-ai chemat spre lumina adevarului,
Bucura-te, ca multi parinti se roaga tie pentru copiii lor,
Bucura-te, ca nu au ramas rusinati cei care au nadajduit in ajutorul tau,
Bucura-te, ca pe fratii din Mavrata nu i-ai lasat sa se chinuiasca,
Bucura-te, ca ai dezlegat legaturile cu care ii legasera diavolii,
Bucura-te, ca rudeniile care ii legasera cu lanturi si funii s-au minunat,
Bucura-te, ca dezlegandu-i pe frati L-au slavit pe Dumnezeu,
Bucura-te, ca parintii acestor frati mult au postit pentru a-i ajuta,
Bucura-te, ca ii povatuiesti pe parintii sa staruiasca in rugaciune,
Bucura-te, ca prin rugaciunile parintilor ii ajuti pe fiii lor,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!


Condacul 10:
Ajungand in fata judecatorului, crestinul cel nevinovat nu s-a lasat biruit de deznadejde, ci a asteptat lucrarea ta, ocrotitorule al celor napastuiti. Si avand loc in vremea judecatii un cutremur de pamant, cel care il nedreptatise a fost cuprins de frica mortii si si-a recunscut pacatul, iar crestinul I-a multumit Domnului , zicand : Aliluia!

Icosul 10:
Ne-a cerut Mantuitorul Hristos sa ii binecuvantam pe cei care ne blesteama si sa ii iubim pe cei care ne fac rau, dar suntem slabi in credinta si rautatile vrajmasilor nostri ne covarsesc. Pentru aceasca cadem catre tine, Sfinte Gherasime, cerand sa vii in ajutorul celor nedreptatiti, si sa te laudam asa:

Bucura-te, ca pe crestinul cel nevinovat l-ai ajutat,
Bucura-te, ca judecatorul i-a facut dreptate celui napastuit,
Bucura-te, ca stai impotriva parasilor care nu au frica de Dumnezeu,
Bucura-te, judecator ceresc care imparti dreptatea,
Bucura-te, ca ne inveti sa biruim rautatea prin bunatate,
Bucura-te, ca ne indemni sa alegem iubirea in locul urii,
Bucura-te, impaciunitorule al celor care se vrajmasesc,
Bucura-te, ca aduci pacea in casele crestinilor,
Bucura-te, ca pe parinti ii impaci cu fiii lor,
Bucura-te, ca alungi tulburarea din manastiri,
Bucura-te, ca pe cei prigoniti pentru credinta lor ii intaresti,
Bucura-te, ca si noi marturisim harismele tale,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 11:
Ajungand la manastirea ta, soldatul Decaneos nu a vrut sa ti se inchine , ci te-a batjocorit, dispretuindu-i pe cei care se rugau tie pentru ajutor. Dar degraba l-a ajuns mania lui Dumnezeu, ca a murit de moarte napraznica, fara sa iti mai ceara iertare si fara sa Ii cante Celui ce poarta de grija tuturor: Aliluia.

Icosul 11:
Lumea aceasta, iubitoare de desfrau si de apostazie, ii prigoneste pe iubitorii de Dumnezeu, batjocorindu-i pentru credinta lor. Si multimea ispitelor i-ar dobori la pamant, daca nu ar fi ocrotiti de Dumnezeu si daca nu ar fi calauziti de ajutorul Maicii Domnului si al tuturor sfintilor. Iar noi, cei care stim minunile tale, iti cantam:

Bucura-te, ca prin mustrarea celor necredinciosi ne feresti de pacatul necredintei,
Bucura-te, primind rugaciunile celor ce se roaga tie pentru rudele lor,
Bucura-te, ajutandu-i pe copii pentru rugaciunile parintilor lor,
Bucura-te, ajutandu-i pe pariti pentru rugaciunile copiilor credinciosi,
Bucura-te, mustratorule al celor care au mintile intunecate de pacat,
Bucura-te, ca, in viata fiind, ai chemat oamenii sa se spovedeasca,
Bucura-te, ca si acum ne indrepti pasii spre Taina Spovedaniei,
Bucura-te, ca cei ce se roaga tie leapada frica de spovedanie,
Bucura-te, impreuna-rugator cu duhovnicii pentru indreptarea ucenicilor lor,
Bucura-te, chip al povatuitului desavarsit
Bucura-te, biruitorule al patimilor , ca ii ridici pe cei cazuti,
Bucura-te, calauzitorule al pastorilor pentru rugaciunile celor pastoriti,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 12:
Vrand soldatii italieni sa distruga manastirea ta, te-ai aratat intr-un nor mare, alungand dusmanul spre bucuria calugarilor si a crestinilor drept-credinciosi. Ai facut de rusine puterea celor puternici si i-ai inaltat pe cei smeriti, care I-au cantat lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia.

Icosul 12:
Necazuri de tot felul ne impresoara si furtuna ispitelor se abate asupra noastra, Sfinte Gherasime. Dar credem ca nu ne vei lasa singuri , ci vei veni in ajutorul nostru, cerand de la Dumnezeu pentru noi cele ce ne sunt cu adevarat de folos. Si pentru aceasta iti zicem:

Bucura-te, cel ce pazesti manastirea ta din Kefalonia de toate relele,
Bucura-te, ca ai stat impotriva soldatilor rau-credinciosi
Bucura-te, ca prin aratarea ta ai umplut sufletele lor de teama,
Bucura-te, ca prin rugaciunea ta au fost biruiti,
Bucura-te, trambita care vestesti infrangerea dusmanilor,
Bucura-te, arma aducatoare de biruinta ostasilor drept-credinciosi,
Bucura-te, ca si acum pazesti casele crestinilor care te cinstesc,
Bucura-te, liman al celor greu incercati de primejdii,
Bucura-te, scut al celor care praznuiesc pomenirea ta,
Bucura-te, risipitorule al duhurilor care ne ispitesc,
Bucura-te, ca dai cele de trebuinta celor ce se roaga tie,
Bucura-te, rugator neobosit in fata tronului Sfintei Treimi,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 13:
O Sfinte Gherasime, lauda Kefaloniei si cununa a bisericii lui Hristos , vino degraba in ajutorul nostru, al celor necajiti, intristati si deznadajduiti si roaga-te pentru noi ca Bunul Dumnezeu sa ne ridice povara incercarilor care ne apasa si sa ne dea tarie in credinta , ca sa Ii cantam : Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori . Apoi se zice iarasi Icosul intai : Viata ta a fost o viata rastignita... si Condacul intai : Pe robul lui Dumnezeu, Sfantul Gherasim... Dupa aceea se citeste aceasta

Rugaciune

Sfinte Gherasim, robule al lui Hristos, cel ce ai stralucit inaintea oamenilor ca lumina in intuneric, care ai calauzit poporul spre cunoasterea adevaratului Dumnezeu, primeste de la noi aceasta putina rugaciune. Vezi , sfinte , durerile noastre. Vezi necazurile care ne apasa. Vezi multimea ispitelor care ne invaluiesc neincetat. Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, asa cum te-ai rugat pentru multimea credinciosilor care marturisesc minunile tale.
Mare dar ne-a facut noua Domnul prin neputreziciunea sfintelor tale moaste. Ca ne-am intarit in credinta auzind ca bolnavii care s-au atins de racla ta au fost vindecati si ca i-ai alungat pe diavoli de la cei indraciti.
O, Sfinte Gherasim, precum ai scapat insula Kefaloniei, cum ai scapat-o de jugul agarenilor si de multe necazuri, tot asa ajuta-ne si pe noi. Am cautat usurare prin puterile noastre, dar nu am aflat. Am cautat ajutor de la oameni , dar am ramas nemangaiati. La tine venim, sfinte, nadajduind ca nu ne vei rusina. Ci ne vei da cele de trebuinta, aratandu-ne care este calea pe care trebuie sa mergem.
Stim ca daca in viata alegem dupa voia noastra cea rea ramanem lipsiti de ajutorul dumnezeiesc. Roaga-te pentru noi, tu, sfinte, sa cunoastem si sa facem voia lui Dumnezeu, ca sa ajungem in raiul cel preadulce, in care tu il lauzi pe Dumnezeu cu toti sfintii si cu toate puterile ceresti , in vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Rugaciunea pentru izbavirea celui indracit

Sfinte Gherasim, podoaba a Kefaloniei si ocrotitorule al ortodocsilor, primeste putina mea rugaciune pentru (numele), care mult se chinuieste. Stiu ca ai primit darul de a-i ajuta pe cei chinuiti de duhurile necurate, si pentru aceasta te rog sa ii dezlegi de legaturile diavolesti cu care este legat. Arata-ti si acum puterea, sfinte, ajutand aceasta faptura care mult patimeste. Stiu ca pe tanarul care vroia sa isi curme viata, aruncandu-se din clopotnita, nu doar ca l-ai tinut in viata, ci l-ai si izbavit de diavolul care il chinuia. Stiu ca pe femeia pe care diavolul voia sa o inece ai tinut-o in chip minunat deasupra apei pana ce maicile au venit sa o ajute. Si nu numai ca nu a murit, dar prin rugaciunile tale a si scapat din ghearele diavolului care o chinuia.

Mare este durerea parintilor care sufera vazandu-si copiii patimind, mare este durerea rudelor cand un om este bantuit de duhurile necurate. Vezi durerea inimii mele, sfinte nu ma lasa. Stiu ca rugaciunea mea este slaba, dar nu pentru credinta mea, ci pentru iubirea ta fata de neamul crestinesc te rog cu inima zdrobita : indura-te, sfinte, si alunga de la (numele) toata lucrarea draceasca , pentru ca el, cunoscand puterea dumnezeiasca, sa duca o viata bineplacuta lui Dumnezeu pana la sfarsitul vietii sale, multumindu-ti pentru ajutorul primit si laudandu-l pe Dumnezeu, Cel ce este minunat intru Sfintii Sai. Amin.

Rugaciunea celui chinuit de diavol

Sfinte Gherasime, mare facatorule de minuni, vezi necazul meu si durerile mele. Roaga-te pentru mine lui Hristos Dumnezeu, ca sa ridice povara care ma apasa.
Ajuta-ma, sfinte, ajuta-ma ca nu cer desfatari lumesti, ci cer sa fiu izbavit din lanturile diavolului. Nu te scarbi de mine, pacatosul , ci vino in ajutorul meu.
Am auzit de multimea minunilor tale. Sfinte, si cred lui Hristos ca nu vei trece cu vederea cererea mea. Da, Cuvioase parinte Gherasim, ajuta-ma , nu ma lasa. Alunga norii deznadejdii de la sufletul meu. Alunga-l pe necuratul diavol, care ma impinge sa fac lucruri necuvioase si sa spun cuvinte de ocara. Stai in ajutorul meu, sfinte, si ajuta-ma sa dobandesc sanatate trupeasca. Primeste putina mea rugaciune, ca eu, scapand din lanturile diavolului celui urator de oameni, sa ma ridic din groapa in care zac si sa pun inceput bun mantuirii, slavind in vecii vecilor Treimea cea deofiinta si nedespartita, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, in vecii vecilor. Amin.

Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova a constituit o comisie de canonizare a Sfinţilor moldoveni

Sursa aici.

Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova a constituit o comisie de canonizare a Sfinţilor moldoveni religieLa şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, care a avut loc astăzi, s-a decis constituirea Comisiei mitropolitane pentru canonizarea sfinților care s-au proslăvit în pământurile Moldovei, fiind ales preşedinte PS Episcop Petru de Ungheni şi Nisporeni. Totodată, comisia urmează să includă reprezentanţi din toate eparhiile.

Întru sprijinirea acestei decizii nobile pentru Biserica noastră, dorim să venim şi noi cu un ajutor semnificativ şi să prezentăm în continuare tuturor celor interesaţi o listă a Sfinţilor şi Mucenicilor Basarabeni (în ordine alfabetică) unii dintre ei chiar cinstiţi de ani buni în popor, care întru smerenia lor îşi aşteaptă rândul la canonizarea oficială.

Această listă a fost întocmită în urma unei perioade de aproape 5 ani de cercetări care a culminat cu tipărirea vol. I al dicţionarului istorico-biografic “Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de astă dată”, carte apărută în anul 2010 într-un tiraj redus de numai câteva sute de exemplare şi care a dispărut rapid de pe rafturile librăriilor.


Lista CANONIZARE SFINŢI BASARABENI:

Această modestă listă, este ca un vârf de aisberg în oceanul fără de margini a sfinţilor şi martirilor basarabeni. Deoarece lista cu Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia, care şi-au închinat întreaga lor viaţă slujirii lui Hristos şi neamului, este fără îndoială cu mult mai mare.

1. Alexandru Baltaga (1861-1941) – unul din preoţii martiri ai Basarabiei. Pentru autoritatea sa în randul clericilor şi munca depusă în slujba Bisericii, Gala Galaction îl considera pe părintele Alexandru Baltaga patriarh al preoţilor basarabeni. La 7 august 1941, fiind într-o vârstă înaintată, îndură moartea mucenicească. În octombrie 1995, Adunarea Eparhiala a Mitropoliei Basarabiei a propus cercetarea vietii sale pentru canonizare, cercetările însă au fost oprite din cauza monmetelor grele prin care trecea atunci Mitrop. Basarabiei şi nu au fost reluate nici până în ziua de azi.

2. Agafia Maranciuc (1819-1873) Cuvioasa Agafia, cum îi spun surorile de la Cuşelăuca, a trăit în mănăstire 42 de ani, timp în care nu s-a ridicat nicodată din pat din cauya bolii, n-a schimbat legea călugărească şia servit drept exemplu tuturor maicilor dinmănăstire. Ea a suferit şi boli şi amarul vieţii, şi alte greutăţi, pentru care a fost înzestrată de Dumnezeu cu darul înaintevederii.

Astăzi moaştele monahiei Agafia Maranciuc, trecută la cele veşnice în anul 1873, se află la mănăstirea Cuşelăuca, într-o raclă frumos împodobită. De câţiva ani buni maicile de la Cuşelăuca au înaintat mitropolitului Vladimir un demers prin care au cerut canonizarea Maicii Agafia, dar deocamdată nu au primit nici un răspuns. Aceasta nu-i împiedică însă pe creştini să se roage la Cuvioasa Agafia, iar mulţi dintre bolnavi să se vindece.

3. Anatolie Tihai, arhimandrit (+1893) Luminătorul Japoniei. Părintele Anatolie şi-a consacrat toată viaţa şi puterile scopurilor misiunii creştine în Japonia. Misiunea Ortodoxă în Japonia începută în anul 1861, de către viitorul arhiepiscop şi luminător a Japoniei – Nicolae Kasatkin (astăzi canonizat de Biserica ortodoxa rusă), nu poate fi închipuită fără de ajutorul şi sprijinul tovarăşului său de apostolat, compatriotul nostru, arhimandritul Anatolie Tihai.

4. Alexei Mateevici, Preot, poet. Unul din cei mai reprezentativi preoţi şi scriitori ai Basarabiei. (născut. 27 martie 1888, Căinari – decedat 24 august 1917, Chişinău în urma îmbolnăvirii de tifos exantematic)

Din mărturiile timpului aflăm că părintele Alexei Mateevici, a fost un preot, care îmbina în sine mai multe calităţi creştine ca dragoste de aproapele, smerenia, blândeţea, facerea de bine. Nu obişnuia să bârfească pe nimeni şi nu suferea alţii să bârfească faţă de el. Era cinsitit, onest, binevoitor, cumpătat în acţiunile sale şi un mare patriot al pământurilor străbune.

5. Gheorghe Munteanu, (1909-1940) preot mucenic pentru credinţă.

Primul preot martirizat în Basarabia a fost părintele Gheorghe Munteanu de la parohia Regina Maria din Ismail, ucis de sovietici, şi-a câştigat cununa de mucenic la numai 31 de ani, când, după umilinţe îngrozitoare, i-a fost sfărâmat capul de treptele sfintei biserici din principalul oraş basarabean de pe Dunăre.

6. Gurie Grosu (1918-1938) Mitropolit al Basarabiei (1877-1943) erarh foarte evlavios şi râvnitor pentru sfintele slujbe, pentru dreapta credinţă şi pentru mărturisirea lui Hristos.

De aceea poporul îl iubea foarte mult. Apoi era foarte milostiv, iar în sărbători venea la catedrală pe un asin, precum şi Hristos, când a intrat în Ierusalim. Sfintele slujbe se făceau în catedrală cu mult fast şi întotdeauna dădea cuvânt de învăţătură cu multă înţelepciune. Pentru toate acestea, blândul mitropolit Gurie era iubit de tot poporul.

Însă, în toamna anului 1938, prin lucrarea diavolului, a fost depus din treaptă de regele Carol al II-lea. Iată cum s-a petrecut aceasta. În vara anului 1938, regele şi-a izgonit soţia şi trăia în desfrânare, smintind toată ţara. Venind în vizită oficială la Chişinău, a dorit să asiste într-o Duminică la Sfânta Liturghie din Catedrala mitropolitană. Apoi, intrând regele în biserică cu fiul său, s-a aşezat în jilţul regal, după tradiţie.

În momentul acela, înţeleptul mitropolit Gurie a ieşit din sfântul altar, îmbrăcat în veşminte arhiereşti, şi i-a spus cu glas tare şi cu îndrăzneală regelui: „Măria ta, nu ţi se cuvine să şezi în strana regală! Unde îţi este regina?” În clipa aceea, regele a ieşit din strană, împreună cu fiul său, Mihai, iar mitropolitul a dat binecuvântare de Sfânta Liturghie.

La sfârşitul slujbei, regele cu suita sa a plecat în Capitală şi, după o săptămână, a depus din scaun, prin decret regal, pe blândul mitropolit Gurie, fiind silit să se retragă la Mănăstirea Cernica.

Aici şi-a petrecut ultimii cinci ani de viaţă, continuându-şi aceeaşi nevoinţă din tinereţe, ostenindu-se ziua şi noaptea cu rugăciunea, cu postul, cu tăcerea, cu smerenia şi cugetarea la cele cereşti.

Părăsit de oameni, dar iubit de Hristos, s-a împărtăşit cu Sf Sfintele Taine şi şi-a dat sufletul cu pace în braţele Domnului, la 14 noiembrie, 1943.

7. Ioan Zlotea (1862-1928) Faptele lui au fost mari şi nenumărate.

Părintele Ioan Zlotea este compatriotul nostru, care cu mila şi harul lui Dumnezeu a ajuns la înalte culmi duhovniceşti. Încă din timpul vieţii sale s-a învrednicit de multe daruri dumnezeieşti, printre care şi darul facerii de minuni. Dragostea lui fierbinte pentru Dumnezeu era împletită cu dragostea jertfelnică pentru semenii săi aflaţi în suferinţe şi nevoi.

S-a mutat din viaţă, ducându-se la Domnul Dumnezeu, Căruia i-a slujit toată viaţa în anul 1928 la 10 decembrie, iar a fost înmormântat la 13 decembrie în cimitirul din via Arhiepiscopiei din Chişinău.

În anul 1968, în timpul ateismului militant, cimitirul din via Arhiepiscopiei a fost lichidat, iar sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale părintelui Ioan a fost reînhumat în cimitirul din Dobrogea, suburbia Chişinăului.

De câţiva ani Asociaţia ortodoxă Fericita Matrona adună mărturii în vederea canonizării acestui sfânt părinte.

8. Iosif Naniescu, Mitropolit 1820-1902. Acest mare mitropolit al Moldovei – Iosif al II-lea, Naniescu – numit „cel sfânt şi milostiv”, a fost cel mai strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului XIX, după Sfântul Calinic de la Cernica.

Cele mai alese virtuţi ale mitropolitului Iosif erau însă aceste două: sfinţenia vieţii sale şi milostenia. Cu aceste două mari virtuţi a întrecut pe toţi ierarhii vremii sale, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câştigat respectul celor mari, a ridicat de jos pe mulţi deznădăjduiţi, a adunat în jurul său pe cei săraci şi nebăgaţi în seamă şi a tras spre Hristos pe mulţi creştini cu pilda vieţii sale. În popor este cinstit de multă vreme fiind numit „Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfânt”.

9. Inochentie Levizor (1875-1917) Părintele Inochentie predica Adevărul Evangheliei lui Hristos tuturor care veanu la el.

S-a ridicat un călugăr cu numele Inochentie, ieromonah al mănăstirii din Balta, care a îndrăznit să strige că nu ţarul este capul Bisericii, ci Hristos. Acest ieromonah, bazându-se pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel, afirma că Sfânta Evanghelie şi Liturghia trebuie să fie citite poporului în limba sa. (Zamfir C. Arbore)

Părintele Inochentie predica Adevărul Evangheliei lui Hristos tuturor care veanu la el. În predicile sale atingea diferite teme actuale pentru acele vremuri dar şi pentru vremurile nostre: despre reaua credinţă şi goana după cele lumeşti a povăţuitorilor Bisericii, despre nedreptatea socială care tulbura Basarabia şi întregul imperiu ţarist, despre viciile care bântuiau şi atunci în lume (păcatul fumatului, beţiei, înjurăturile de lucrurile sfinte etc.), despre diferite probleme care îi frământau pe ţărani etc. În vorba ieromonahului Inochentie mulţimile simţeau pulsul puternic al adevărului, al dreptăţii şi al echităţii sociale. Basarabenii îl iubeau şi pentru faptul că părintele Inochentie predica în limba lor maternă credinţa ortodoxă.

Din cauza vremurilor vitrege prin care a trecut Basarabia, nimeni nu a mai cercetat amănunţit personalitatea părintelui Inochentie de la Balta. Totul s-a redus doar la mărturiile scrise ale bolşevicului ateu de origine semită, Les Gomin expuse în romanul “Golgota” şi la extrasele din ziarele basarabene din perioada interbelică în care se menţionau adeseori o seamă de cerşători, care se numeau pe ei “inochentişti” şi care despre părintele Inochentie strigau în gura mare ca ar fi “Duhul Sfânt”.

10. Mihei Miziumschi (1899-1941) preot, mucenic. Un ostaş vrednic al lui Hristos, un om care şi-a pus viaţa pentru Biserica.

Cunoscând de ce sunt capabili sovieticii şi ce riscuri îl pasc, părintele Mihei Miziumschi a plecat din sat, hălăduind prin pădurile şi locurile din apropierea satului.

La sfârşitul lunii iulie 1941, anunţat fiind că soldaţii sovietici s-au retras la Căuşeni, părintele Mihei s-a pornit spre casă, dar nu a mai ajuns să stea acolo, întrucât cineva l-a turnat şi soldaţii NKVD-ului au şi venit îndată la locuinţa sa.

A fost scos din casa sa şi împuşcat mişeleşte cu cinci gloanţe în ceafă. Aşa sfârşeşte muceniceşte unul dintre sutele de preoţi martirizaţi de către fiara roşie bolşevică.

11. Sofian Boghiu, arhimandrit. 1912-2002. Un iconar de suflete.Părintele Sofian, originar din Cuconeştii-Vechi, jud. Bălţi, a trecut prin lumea aceasta luminându-o cu chipul, cu viaţa, cu statornicia şi cu lucrarea sa. Din această lumină a împărţit tuturor celor însetaţi de credinţă şi dreptate.

Bland şi smerit, arzând drept ca o lumânare în faţa noianului de suferinţe, şi-a purtat Crucea cu răbdare şi supunere, biruind vitregiile şi prigoana, pentru a se înalţa la ceruri de ziua ei. din viaţa aceasta, Chipul Sfinţeniei.

I se mai spunea şi “duhovnicul Bucureştilor”. Neîndoielnic, părintele Sofian a făcut parte din acel şir neîntrerupt de stareţi ai Bisericii Ortodoxe Române care, asemenea bătrânilor întelepţi ai Patericului, a vegheat la transmiterea învăţăturii curate şi a căii îndumnezeirii omului.

12. Valeriu Gafencu (1921-1952). Sfântul închisorilor a împărtăşit dragostea de Hristos şi altora mai puţin apropiaţi de Dumnezeu. Este cinstit de câţiva ani în popor, ca Sfânt şi Mucenic, pe ambele maluri ale Prutului.

Valeriu Gafencu abia intrase la facultate în 1941 când a fost condamnat la 25 de ani pentru că făcea parte din Frăţiile de Cruce, însă singura lui vină a fost că îl iubea pe Hristos.

A părăsit lumea zece ani mai târziu, bolnav de tuberculoză, însă liniştit că a putut să-şi împărtăşească dragostea de Hristos şi altora mai puţin apropiaţi de Dumnezeu.

La Târgu Ocna, Valeriu Gafencu a fost limanul la care toţi deţinuţii au găsit mângâiere şi ascultare şi de aceea, alături de mulţi alţii, părintele Gheorghe Calciu, sau părintele Arsenie Papacioc au considerat că ar trebui canonizat.

Pentru rugăciunile Sfinţilor şi Mucenicilor din pământurile Basarabiei, Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu Miluieşte-ne pe noi!

Dan Lucinescu despre întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca

Vedeţi şi:
Biografie
Autobiografie
Profeţia pictată a Părintelui Arsenie Boca
Minunile din jurul Părintelui Arsenie Boca
Pe urmele Părintelui Arsenie Boca
Film despre Părintele Arsenie Boca
Iisus în zeghe

Abordarea, indiferent sub ce formă, a sublimei existenţe a Părintelui Arsenie Boca, este copleşitoare din multe puncte de vedere, putând friza lipsa de modestie şi de smerenie, cerută de Domnul Iisus Hristos. Este o certitudine că vor veni, la un moment dat, prezentări care să tindă măcar spre nivelul copleşitoarei vieţi a celui care, de pe poziţia de sfânt în viaţă, a creat şi condus cea mai înaltă şcoală de purificare a sufletelor, în plină desfăşurare a obscurantismului comunist, din România ocupată de sovietici, după 23 August 1944.

Am avut marea şansă, în existenţa mea de adolescent, să cunosc la binecuvântata Mănăstire Sâmbăta, pe cea mai deosebită personalitate din întreaga mea existenţă. În plin atac ateist, părintele Arsenie reuşise cu ajutorul forţelor Binelui să creeze cel mai puternic curent spiritualist, cunoscut vreodată pe plaiurile româneşti (…).

Ajuns la mănăstire, am văzut în cele din urmă, grupul mare de tineri de ambele sexe, toţi studenţi care formau un cerc de sute de persoane, în livada mănăstirii, în jurul unui mamelon. Pe acela stătea ca pe un scaun un bărbat tânăr, extrem de frumos, îmbrăcat cu o sutană albă din lână de miel şi încins cu o curea lată de piele neagră, pe care era o cataramă cu un X mare pe ea.
Părul era negru lucitor, cu o barbă relativ mică, totul încadrând o figură frumoasă, din care ţâşneau două jeturi ca de laser, din ochii de un albastru ce nu-1 puteai privi. Personal nu aveam intenţia de a audia pe acest personaj care te frapa, apărându-mi în minte întrebarea dacă acest bărbat este sau nu un impostor, care farmecă sutele de studente din jurul lui. M-am plasat la distanţă de peste o sută de metri de acel grup, care-l asculta în extaz pe preotul călugăr, sprijinindu-mi umărul de unul din pomii tineri din jurul meu. Eram extrem de curios ce putea spune acest călugăr cu studii universitare unui grup mare de tineri, studenţi la rândul lor, apreciaţi în mediul lor ca elite.

Am fost mirat de ceea ce povestea cel din vârful mamelonului, recunoscând că era vorba de o nuvelă a scriitoarei suedeze Selma Lagerlöf, pe care o citisem mai demult, tradusă în franceză sub denumirea „La flame” (Flacăra) (....) Grupul de sute de studenţi urmărise cu emoţie acea nuvelă, aşteptând cu nerăbdare discuţiile cu părintele Arsenie. Eu l-am văzut cum coboară de pe acel mamelon şi în loc să se ducă pe aleea ce ducea la stăreţie, se îndrepta în direcţia în care eram eu. M-am dat repede la o parte, dar părintele Arsenie mi-a pus o mână pe umăr, întrebându-mă: „Ei, Dane, spune drept, mai crezi că sunt un impostor?”. Ştiam sigur că nimeni de acolo nu mă cunoaşte, fiind pentru prima dată la Mănăstirea Sâmbăta, iar sora mea, destul de timidă şi retrasă, nici nu mai era prin preajmă. M-am întors spre părintele, privindu-l emoţionat, dar şi jenat, rugându-l să mă ierte, că într-adevăr îmi puneam această problemă, implorându-l în minte pe Dumnezeu, să mă ajute în rezolvarea dilemei mele. (...)
Afirm cu modestie, că de atunci s-a creat o prietenie între noi, de care eram fericit, deşi conştient de marea lui superioritate, care 1-a făcut iubit de o ţară întreagă, fiind marele duhovnic de care românii năpăstuiţi de soartă aveau atât de multă nevoie. În puţinii ani care au urmat până la arestarea mea de către regimul comunist, părintele Arsenie ştia de greul ce mă aşteaptă. (...) M-a emoţionat profund constatarea că părintele Arsenie are haruri divine, pe care numai sfinţii le au. În relaţiile uzuale cu Părintele, m-am convins de imensul decalaj dintre marea lui forţă spirituală şi oamenii obişnuiţi, cu care el nu discuta, ci răspundea fiecăruia la gândurile pe care încă nu le exprimau. A fost marea milă a lui Dumnezeu asupra mult încercatului popor român, ca în cea mai grea perioadă din istoria lui, cea a ocupaţiei comunisto-sovietică, să-1 aibă alături pe sfântul părinte Arsenie Boca. Părintele Arsenie, la fel ca marii sfinţi, trăia în afara timpului, putând avea o viziune clară asupra desfăşurării lui. (...) Aceste prime pagini ţin loc de introducere în modesta mea prezentare a vieţii părintelui Arsenie, încercând să redau cadrul real de desfăşurare a luminoasei vieţi a acestui Sfânt, mult prea sus ca spiritualitate, comparativ cu neînsemnatele noastre existenţe.



Fragment din introducerea cărţii „Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre” - Dan Lucinescu.

Noutăţi de la editura Sophia