Literatura SMS-urilor

Prietenul meu Viorel Grecu, realizator de emisiuni muzicale la Radio România Tineret, asaltat de trăiri apolinice şi mai ales dionisiace le trimite la diferite ore din zi sau din noapte cunoscuţilor care au avut şansa de a încăpea în agenda sa telefonică sms-uri cam aşa: „Autobiografie. Locuinţe mizere, mese austere, iubiri efemere, sticle de bere.” „La cutremur. Cutremur la etaj, parter sau mezanin ş-un pic de furtună în cana mea cu vin”. „Declaraţie de avere. Umorul meu fantastic, discursul cam bombastic, chiloţi fără elastic şi un pahar de plastic.” Prin conţinutul lor seamănă izbitor cu epigramele lui Păstorel Teodoreanu, fără a fi vorba de epigonism. „Declaraţia de avere” mă trimite cu gândul la declaraţia lui de venit pe care a trebuit să o completeze după ieşirea din puşcărie, în care a scris: „N-am venit că am venit/ Am venit că n-am venit”. Îmi imaginez un Păstorel cu celular, bând la Capşa, care le trimite Tovarăşilor din agenda sa telefonică sms-uri: „A doua zi (după moartea lui Stalin). Îl plâng pe Stalin şi vă jur/ C-am să vă spun secretul/ Mă tem că vom pupa în cur/ De-acum tot comitetul”; „Replică. Cu faţa la răsărit/ Şi cu curul dezvelit,/ Nu e greu de presupus/ Ce-o să-ţi intre din apus!”. Sau, de ce nu?, mi-l închipui trimiţându-i lui Mihail Sadoveanu următorul sms: „Lui Mihail Sadoveanu, care a spus: „Lumina vine de la răsărit”. Sadoveanu filo-rus/ Stă cu curul la apus./ Ca s-arate-apusului/ Care-i faţa rusului!”
Aştept primul volum de poeme-sms, care să conţină şi o „ars poetica”, primul roman românesc format din sms-uri, prima baladă urbană despre Bucureşti la care să conlucreze Orange, Vodafone, Cosmote. Mediul de comunicare oferit de firmele de telefonie mobilă nu permit, din păcate, trimiterea unor texte mai lungi. O literatură a sms-urilor, dacă ar exista, ar fi condamnată la concizie. Pentru a fi receptată ca literatură ar trebui ca ele să treacă de pe ecranul telefonului mobil pe hârtie, ceea ce mi se pare a fi o vădită degradare. Tot o degradare, mult mai reală, este cea a cuvintelor a căror ortografie noi am deprins-o după ani îndelungaţi, sub potopul pedepselor părinteşti, cuvinte care acum capătă sub influenţa mijloacelor sărace oferite de reţelele de telefonie mobilă noi fizionomii: „republik”; „fuck treaba ”; „fitze”, „mishto”, „nashpa”; „ 2 you”.
De multe ori mobilul creează o interdependenţă, la nivelul imaginarului colectiv, între dragoste şi telefonie: “ Îţi trimit cel mai fierbinte sărut virtual al tuturor timpurilor (ţine telefonul lipit de buze): TTZZOOCC! “ „Telefonul meu funcţioneaza cu dragoste. De cand te-am cunoscut nu s-a oprit niciodata.” Cele două sms-uri le-am găsit pe internet, unde circulă cu nemiluita, perfect anonime, trecute unele sub altele şi mai mult sau mai puţin numerotate. O simplă inventariere a lor spune foarte mult despre categoriile virtuale ale literaturii sms. Întâlnim pe www. portalroman.com reflecţii afectiv ontologice ( „D-zeu ne-a dat 2 picioare sa mergem 2 maini sa tinem 2 ochi sa vedem 2 urechi sa auzim dar de ce ne-a dat o sg inima? Pt ca pe cealalta i-a dat-o altcuiva ca tu sa o gasesti. ), mărturisiri cu funcţie performativă („ Toate zilele sunt nopti pana te vad iar noptile stralucesc ca zilele cand te visez...”; „Mi-e frica sa merg cu masina atunci cand sunt cu tine.Pentru ca atunci cand sunt cu tine sunt beat de fericire si ar putea sa-mi ia permisul.”; „Nu pot sa dorm si ingerasul mi-a spus sa ma gandesc la ceea ce-i mai frumos in viata mea. M-am gandit la tine pentru ca viata mea esti TU...'MiSs_YoU'”; „Ai uitat de mine si tristetea s-a instapanit in lume! As vrea o lacrima doar una care sa-mi inece obrazul sa lunece apoi sa stearga distantele ce ne despart.”; „Daca as fi de gheata ai vedea cu ochii tai cum ma topesc cand imi zambesti, dar bine ca nu sunt pt ca altfel m-as fi topit deja.”), meditaţii acre post-factum („Cel mai trist lucru in lume este acela ca uneori sufletul ti-l ia tocmai acela ce nu are nevoie de el.”), declaraţii făcute de clienţi ai caselor de amanet ( „Daca as amaneta un gram din dragostea mea pt tine ti-as cumpara lumea intreaga si inca ceva ...sper ca esti bine”), critici la adresa condiţiilor de comunicare oferite de telefonia mobilă ( „ Ce sa scriu?...nu incap decat 160 de caractere...oare de cate ori pot scrie TE IUBESC ?”), reflecţii etice (“ Definitia iertarii: 'Parfumul unei flori lasat pe pantoful care a calcat-o'.Speranta e un lucru bun poate cel mai bun.Si lucrurile bune nu mor niciodata!), metafore inspirate din interacţiunea cu “organele legii” (“Sunt un politist si te arestez pt ca esti tu..E ilegal sa fii atat de frumoasa si sexy. Sentinta este inchisoare pe viata in inima mea” )ş.a.m.d.