Ieri dimineata cineva mi-a trimis un sms: "s-a stins J.D.Salinger la 91 de ani. Dumnezeu sa-l odihneasca". Mi-am amintit de o zicere athonita: cine moare inainte sa moara, nu mai moare cand moare. Nu am simtit in nici o fibra a inimii mele o parere de rau. Si nu pentru ca Salinger si-ar fi trait din plin viata, ci pentru ca toata proza lui este o angoasa produsa de iesirea din bratele Unului, cu toate aventurile care decurg din pierderea in multiplicitate. A fost un singuratic, un om care si-a asumat "riscul" sinuciderii eului sau social. Retragerea sa din viata sociala a inspirat filme, carti si mai ales curiozitatea mass-mediei. Pentru mine Salinger este scriitorul total pentru ca a lasat doar scrisul sau sa vorbeasca. Nu a cautat sa devina un centru de putere media, nu a incercat sa influenteze constiinte, sa devina "un reper". Si-a sugrumat in el vointa de putere- duhul stapanirii de oameni, de care vorbeste Sfantul Efrem Sirul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu