luni, 25 ianuarie 2010
Un animal fabulos, Ariciul
Iată că i-a sosit timpul ariciului să vorbim mai pe larg despre el. Specialiştii în folclor cred despre el că este un animal foarte important. Poate cel mai important. Bogdan Petriceicu Haşdeu a compus un chestionar prin care a sondat universul mental al strămoşilor noştri de la sat.
Cum l-a sfătuit ariciul pe Dumnezeu
Despre arici aflăm următoarele din gura unui ţăran din Teleorman: “Poporul povesteşte că pe când a urzit Dumnezeu pământul, a isprăvit tot lucrul, i-a rămas pământ şi a întrebat pe ariciu ce să mai facă cu pământul rămas. Acesta a răspuns: “Nu ştiu, Doamne!” Însă seara, Dumnezeu a trimis pe cicală (o pasăre) şi pe albină să asculte la casa ariciului, să vadă ce vorbeşte. Vorbind cu aricioaica, ariciul i-a spus de ce e vorba: “Deşi el e sfânt, nu ştie ce să facă!” Aricioaica l-a întrebat şi ariciul a spus: “Iaca să-l grămădească şi el, să facă dealuri şi munţi!” Albina, când a auzit, a zburat şi a plecat. Ariciul a auzit zbârniind şi a zis: “Ah, oţoaicelor, aţi fost aici şi m-aţi auzit!” Şi a blestemat pe albină ca pînă la moarte omul să aibă trebuinţă de ea şi, într’adevăr, fără lumânare de ceară nu poate să rămână la ceasul morţii. Iar despre cicală povesteşte că a blestemat-o ca în toată viaţa ei să umble cântând pe câmp”.
Ce daruri a primit ariciul de la Dumnezeu
Ariciul este un personaj demiurgic. Într-o altă legendă, ariciul întinde o sfoară de pe un ghem şi stabileşte pînă unde trebuie să se întindă pământul. Pentru că “ ariciul a luat şi s-a băgat pe sub pământ ş-a rădicat munţii, a făcut gârlele, a scos isvoarele şi de la dânsul pământul e aşa deluros şi râpos cum îl vedem”, Dumnezeu îl răsplăteşte acperindu-i corpul cu ghimpii protectori.
Unii spun să tot acum a primit şi puterea să se facă ghem “şi la vale să se dea de-a roata”. Din alte legende reiese şi mai mult importanţa ariciului: Dumnezeu a făcut dealurile numai pentru ca ariciul să poată să se rostogolească.
Printre puterile miraculoase ale ariciului se numără şi capacitatea de a descoperi iarba fiarelor. Cine vrea să facă rost de această iarbă e suficient să prindă nişte pui de arici şi să-i închidă într-o cuşcă . Mama lor, aricioaica, vine negreşit cu iarba fiarelor şi descuie lacătul cu iarba fiarelor pe care o lasă acolo.
Cine e mai isteţ, vulpea sau ariciul?
Despre agerimea minţii ariciului ne vorbesc şi basmele. Se zice că într-o zi vulpea şi ariciul s-au întrecut în născocirea minciunilor. Pentru că vulpea s-a fălit că ea cunoaşte “un sac ş-o straiţă de minciuni”, ariciul nu se lasă mai prejos şi îi spune că “el atâtu-i de prost, numa una ştie”. Amândoi cad într-o capcană şi ajung pe fundul unei gropi. În groapă găsesc multă carne şi mănâncă amândoi pînă se satură dar de ieşit nu mai pot ieşi . Ariciul se milogeşte de vulpe să îi apese burta cu botul ca să-i potolească durerile. Vulpea îi îndeplineşte dorinţa şi ariciul se face ghem şi o înţeapă. De durere vulpea îl aruncă, din toate puterile, afară din groapă. Tot ariciul o sfătuieşte pe vulpe să se prefacă moartă. Stăpânul gropii vine, o crede moartă şi o aruncă afară. Aşa a scăpat vulpea dintr-o grea încercare.
Să nu uităm de broască
Ca să fim drepţi trebuie să spunem că nu doar ariciul a contribuit la facerea lumii. De pildă, în alte versiuni ale legendei despre facerea lumii, broasca apare ca personaj principal în crearea pământului. “Pământul l-a făcut broasca. I-a poruncit Dumnezeu să care apă cu gura şi să care ţărână pe nişte beldii de urzică. Ea tot a cărat până s-a făcut pământul destul de mare. Atunci Dumnezeu a blagoslovit-o: “Blagoslovită să fii tu, Florino, şi floarea de urzică blagoslovită să fie!” De aceea bem apă de pe broască şi ea niciodată nu se strică.” Într-adevăr, oamenii care locuiesc la sat moştenesc credinţa că, paradoxal, apa în care trăiesc broaştele este curată şi bună de băut.
Poveştile sunt puternice
V-am rezumat câteva legende spuse de strămoşii noştri, care credeau foarte tare în puterea protectoare a poveştilor. În vechime ţăranii credeau că în casa în care se spun poveşti seara nu pătrund duhurile necurate. “Dumnezeu cu povestea ceea încunjură casa de trei ori şi nu se poate apropia nici o necurăţenie. Unde se spun poveşti în casă acolo e Dumnezeu”.
Ca buni urmaşi ai lor merită să păstrăm în sufletele noastre această credinţă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu