luni, 25 ianuarie 2010
Maica Domnului in textele populare
In cartile de rugaciuni intalnim o multime de nume ale Maicii lui Dumnezeu, nume care exprima natura ei de mijlocitoare catre El: “deschizatoarea usilor Raiului”, “steaua care arata Soarele”, “scara cereasca pe care s-a pogorat Dumnezeu”, “ajutatoarea saracilor”, “primitoarea strainilor”, “bucuria mahnitilor", “alinatoarea celor necajiti”, “zid de scapare”, “ceea ce a nascut lumina cea neapusa”, “brazda care a dospit inmultirea milelor”.
Maica Precista era foarte prezenta in existenta cotidiana a taranilor. Sta marturie numarul impresionant de legende populare, colinde, cantece si descantece adunate de Simion Fl. Marian intr-o culegere dedicata ei.
Incep cu o legenda despre nasterea Maicii Domnului, care nu putea fi decat una miraculoasăa Parintii Mariei, Ioachim si Ana, nu aveau copii. Intr-o zi Ioachim indura greutatea cuvintelor preotului de la templul unde obisnuia sa isi aduca jertfa: “Auzi, Ioachime! Degeaba te mai ostenesti tu si sotia ta sa aduceti atata jertfa la biserica fiindca jertfa nu e primita la Dumnezeu pentru ca nu aveti copii!”. Intr-o alta varianta se spune ca“ aerul bisericii totdeauna ii respingea, adeca nu-i lasa sa intre in nauntru si sa aduca jertfa”. De suparare cei doi soti se hotarasc sa se desparta. Merg impreuna printr-o padure, ajung la un pod si acolo unul o ia pe un drum, celalalt pe altul stabilind “sa se duca apoi mai departe pana unde i-or duce ochii si picioarele, si mai de graba decat pana intr-un an sa nu se intoarca indarat”. Ana ajunge la locuinta unui pustnic pe care o gaseste goala pentru ca pustnicul murise. Se hotaraste sa ramana aici si isi petrece zilele si noptile in rugaciune, doar, doar Dumnezeu se va indura de ea si ii va darui un copil. Cum statea ea si se ruga vede venind prin aer o frunza de par care se aseaza pe cartea ei de rugaciuni. Ana se uita mirata la frunza, o ia de pe carte, o saruta pe ambele fete si o baga in san. “Din momentul acela insă, cand a pus frunza cea de par in san, porni insarcinata”. Dupa un an de despartire Ioachim si Ana se reintalnesc la pod si se bucura impreuna de minunea petrecuta cu ei.
Un colind din Transilvania ne descrie itinerarul Maicii plecate indurerata in cautarea Fiului rastignit “Umbla maica dupa fiu,/ Raza soarelui/ -N-at vazut pe fiul sfant?/ Raza soarelui/-Poate ca noi l-am vazut,/ Dara nu l-am cunoscut!/-Daca voi l-ati fi vazut,/ Usor l-ati fi cunoscut, /Ca pe fata fiului/ Scrisa-i raza soarelui/ Si pe frunte luna plina,/ Luna plina cu lumina/ Pe umeri ii stralucesc/ Luceferi din raiu ceresc!/-Maica!daca e asa/ Nu umbla, nu-l cauta/ Ca noi zau ca l-am vazut,/Dara nu l-am cunoscut,/Sus in curtea lui Pilat / Rastignit pe un lemn de brad;/ Iar ingeri-n ceata mare/ Sus la cer il ridicara!”.
Textele teologice si cele populare converg spre o singura concluzie: Maica Domnului, care este asociata la a nivel simbolic cu Biserica, este purtatoarea de nadejde a rugaciunilor noastre catre tronul lui Dumnezeu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu