“Intrebare: Parinte, ce sfat ati avea pentru oamenii care traiesc in lume, fie preoti sau laici, ca sa porneasca pe calea despre care ati vorbit?
Raspuns: Da, am vorbit despre aceste cuvinte ale lui Hristos catre Siluan: “tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!”. Acestea nu sunt pentru toata lumea- nici macar pentru toti calugarii. Imi amintesc ca, atunci cand am devenit duhovnic, am inceput sa pricep un pic cum se traieste aceasta si am vrut sa o impartasesc cu cei dimpreuna cu mine vietuitori si incercam s-o invat pe una din maici; si Parintele Sofronie mi-a spus (iertati-ma ca vorbesc asa deschis): “nepriceput mai esti! Asta nu este pentru toata lumea, nici macar pentru toti calugarii. Spune-i acestei persoane sa-si implineasca ascultarile, sa faca lucrul dat de egumen, adica lucrul manastirii, si se va mantui”. Da, incetul cu incetul, oamenii devin mai puternici, harul da putere firii lor si incep sa puna aceasta in lucrare, intr-o anumita masura. Insa mai exista o alta cale, pentru cei ce traiesc in lume: sa staruiasca, multumind lui Dumnezeu neincetat, astfel: “Multumesc Tie, Doamne, pentru toate cate ai facut mie”, si asa mai departe, adaugand la sfarsit: “…macar ca sunt nevrednic”. Aceasta duce la acelasi rezultat, la aceeasi stare. Psihologic, este mai usor de primit si are acelasi efect, pentru ca multumind lui Dumnezeu neincetat, mijlocim pentru neputinta noastra inaintea Lui si compensam aceasta neputinta. Cred ca aceasta este o cale mai la indemana celor care traiesc in lume. Si cand suntem intariti de har, acelasi har ne va invata. Nu trebuie sa uitam niciodata ca”unul este Invatatorul nostru, Hristos.” (Mt.23:10).
(Arhimandritul Zaharia- Largiti si voi inimile voastre, editura Reintregirea, 2009, pp.84-85)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu