Valeriu, Valeriu, sub pecetea nopții,/
în crugul infernului nostru târziu,/
s-au dus haiducii, s-au dus toți hoții/
de Rai dintr-al Domnului Fiu?/
S-au dus la Domnul aceștia, cu toții,/
prin bezne și temnițe reci de dureri?/
S-au dus toți aceștia în Văile Morții,/
să bea Apa Vie ce curge din Cer?/
Valeriu, Valeriu, un ceas ca un câine/
dă roată timpului nostru sărac…/
Ce a fost ieri? Dar ce va fi mâine!/
Durerile toate în al trupului sac…/
Tu roagă-te-n taină să rupem tăcerea,/
să vină Izbânda cu Armata-i de Fier,/
să crească în inimi din nou Învierea,/
ca să trecem al Nopții nopților ger.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu